3,449 matches
-
unei regine cu suflet rău, Regina întunericului, care nu îngăduia niciunei ființe să se miște fără consimțământul ei. În treburile întreprinse, era ajutată de cei trei străjeri de temut: Cingătoarea, Degetul de mare și Cupa. Cingătoarea venerei semăna cu o panglică de un metru și jumătate, ea când se enerva devenea albastră, iar pe întuneric lumina datorită fosforului. Cupa fosforescentă, cu gura imensă înghițea orice ființă întâlnită în cale. Dedițelul de mare sau Degetul de mare prindea între tentaculele sale, pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care se retrage în caz de primejdie. Așa să știți că toate acestea, unde vați căutat adăpost, sunt animale, cu toate că au înfățișare de plante. -Dar străjerii ce fel de viețuitoare sunt? -Și ei sunt tot animale, Cingătoarea venereiseamănă cu o panglică, Cupa are gură, iar Degetul de mare este de fapt o colonie cu digitații. Undele apei aduseră o muzică suavă, Tuburile muzicale cântau de acum o melodie sensibilă și plăcută, atât pentru pitici, cât și pentru scafandrii. Melodia se întindea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
timp la prezența aceasta botanică Însuflețită, Capitolul Unsprezece a tras cutia de sub pat și a deschis-o. Înăuntru erau două coronițe de nuntă făcute din frânghie și, Încolăcite ca șerpii, două șuvițe lungi de păr, legate fiecare cu câte o panglică neagră, sfărâmicioasă. A Împuns una dintre șuvițe cu degetul arătător. Chiar În acel moment un papagal a țipat, iar fratele meu a sărit, a Închis cutia, și-a vârât-o sub braț și a coborât cu ea la parter, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca și tatăl meu să Încerce să și-l conducă pe al său. La câteva zile după ce Îi dezvăluise lui Tessie planul său, Milton veni Într-o seară acasă cu un cadou. Era o casetă de bijuterii legată cu o panglică. ― Asta pentru ce mai e? Întrebă Tessie suspicioasă. ― Cum adică pentru ce? ― Nu-i ziua mea. Nu e aniversarea căsătoriei noastre. Atunci pentru ce Îmi dai un cadou? ― Trebuie să am un motiv ca să-ți dau un cadou? Hai, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să am un motiv ca să-ți dau un cadou? Hai, deschide-l. Neconvinsă, Tessie strâmbă dintr-un colț al gurii. Dar era greu să ții În mână o casetă de bijuterii fără s-o deschizi. Așa că până la urmă Îi scoase panglica și o deschise. Înăuntru, pe catifea neagră, era un termometru. ― Un termometru, spuse mama. ― Nu-i un termometru oarecare, spuse Milton. A trebuit să mă duc la trei farmacii ca să găsesc așa ceva. ― Un model de lux, ai? ― Exact, zise Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grele și feminine, având o putere naturală, ca o coadă de castor. Cozile purtau ani, anotimpuri, și tot felul de condiții atmosferice și noaptea, când și le despletea, părul Îi cădea până la brâu. Acum cozile aveau Împletite prin ele și panglici de mătase neagră, ceea ce le făcea și mai impozante, pentru cine ajungea să le vadă - și puțini erau aceia. Expus publicului larg era chipul Desdemonei: ochii mari și triști, tenul palid, diafan. Ar trebui să menționez, cu urma de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de pe strada Suyane, doctorul Philobosian atârnă un covor ud peste balcon, apoi se repede Înapoi În casa Întunecată și Închide obloanele. Dar vâlvătaia pătrunde În cameră, luminând-o În dungi: ochii panicați ai lui Toukhie; fruntea Anitei, Înfășurată cu o panglică argintie, ca a Clarei Bow În Photoplay; gâtul gol al lui Rose; capetele Întunecate, plecate, ale lui Stepan și Karekin. La lumina focului, doctorul Philobosian citește pentru a cincea oară În acea noapte: ― „...este recomandat respectuos... spre a primi stima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
yia yia nu-i place focul, ne spunea tata. Și, aprinzând chibritul, Îl punea sub hârtiile acoperite cu spiriduși și Moș Crăciuni și flăcările se ridicau În timp ce noi, copii americani ignoranți, ne pierdeam mințile aruncând În vâlvătaie hârtii, cutii și panglici.) Doctorul Philobosian ieși În stradă, se uită În stânga și-n dreapta și traversă În fugă, intrând pe ușa de vizavi. Urcă la etaj, unde doamnei Bidzikian, care stătea În sufragerie, i se vedea doar creștetul capului, din spate. Alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până În dormitorul matrimonial, unde le găsi pe cele două fiice. Amândouă erau dezbrăcate și Întinse pe spate. Trei din cei patru sâni le fuseseră tăiați. Mâna lui Rose stătea Întinsă către sora ei, de parcă ar fi Încercat să-i Îndrepte panglica argintie de pe frunte. Coada era lungă și se mișca greu. Lefty avu vreme să Își mai treacă o dată În revistă vocabularul. Își verifică gramatica, aruncând priviri scurte pe manualul de conversație. Studie „Lecția Întâi: Saluturi“. și, până când ajunse la funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moment. Buimac, Însângerat, cu un bandaj lucios Înfășurat pe o mână, bărbatul tot repeta: ― Nu știau să citească. Erau analfabeți! Lefty se uită dacă bărbatul sângera pe undeva, dar nu găsi nici o rană. Desfăcu bandajul bărbatului, care consta dintr-o panglică argintie, și Îl aruncă. ― N-au știut să citească scrisoarea mea, spuse bărbatul, privindu-l pe Lefty, care Îl recunoscu. ― Iar tu? Întrebă funcționarul francez. ― Vărul meu, spuse Lefty Într-o franceză execrabilă. Bărbatul ștampilă o viză și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Richard Nixon, părul bunicii mele stând pe capul soției fostului președinte.) Dar mai era un motiv pentru nefericirea bunicii mele. Deschise cutia pentru viermi de mătase pe care o ținea În poală. Înăuntru erau cele două cosițe, Încă legate cu panglicile negre de doliu, dar În rest cutia era goală. După ce cărase ouăle de viermi de mătase atâta drum, tocmai din Bithynios, Desdemona fusese obligată să le arunce pe Insula Ellis. Ouăle de viermi de mătase apăreau pe o listă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa pe Zizmo din profil, privind la strălucirea celestă a luminilor din studio. Sourmelina tăiase panglica care lega cununile lor de nuntă, iar pe cea a soțului ei o pusese În coșciug. Durerea Sourmelinei pricinuită de moartea soțului Întrecea cu mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
EVREILOR PORUNCILE. Din adâncurile clădirii se Înălța vocea Profetului. Începea În aulă, cu trei etaje mai jos. Se strecura În jos, prin trapa de pe scenă, din care, la vechile Întruniri ale tutungiilor, răsărea fata Rondega, purtând ca veșmânt doar o panglică de trabuc. Vocea reverbera În spațiul Îngust care ducea spre culise, după care intra Într-un canal de Încălzire și circula de jur Împrejurul clădirii, ajungând distorsionată și cu ecou, până când izbucnea fierbinte prin grătarul În fața căruia Îngenunchea acum Desdemona. ― EDUCAȚIA MEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începea să-și dea seama de asta. Eram martoră la descoperirea de către un individ a celui care putea să fie. La indicația regizorului, Antigona noastră respiră adânc și păși pe scenă. Roba albă Îi era prinsă În jurul bustului cu o panglică argintie. Când ieși În briza caldă, Îi flutură. ― Ajută-mă ca leșu-i să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e acum? Stătea În capătul culoarului, ținând brațul meu, care se deșira. Părea Înfrigurată, slabă, rătăcită, pierdută. Era aproape ca și cum ar fi știut că n-aveam să ne mai vedem niciodată. Targa prindea viteză. Brațul meu era acum doar o panglică subțire, răsucindu-se În aer. În cele din urmă veni momentul inevitabil. Obiectul Îmi dădu drumul. Mâna mea zbură În sus, liberă, goală. Luminile de deasupra capului, puternice și rotunde, ca la naștere. Același scârțâit al pantofilor albi. Dar doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înmormântările. N-am avut timp să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Luându-mă de braț, Tessie m-a condus În casă. Și Middlesex era În doliu. Oglinda din hol era acoperită cu o pânză neagră. Pe ușile glisante erau puse panglici negre. Toate amprentele emigranților. În afară de asta, casa părea nefiresc de tăcută și de Întunecoasă. Ca de obicei, geamurile imense lăsau natura să intre În casă, așa că În camera de zi era iarnă. În jurul nostru era plin de zăpadă. ― Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sacerdotal. Când? N-a fost atentă. Își netezește cu grijă pliurile stolei. Totul în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o panglică în formă de diademă. Fetița plânge și mai rău. Parcă se și zbate. Face un semn în lături către colegele ei profesoare. Să se ducă una să o liniștească. Este un sacrificiu obligatoriu, după care poate să-și lase părul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din panglica purpurie a stolei îl zgârie, dar savurează durerea, căci dă impuls dorinței, o face mai acută, mai greu de stăpânit. Se joacă în treacăt cu plăcuțele prinse pe veșmânt, care poartă - brodat cu litere de aur - numele ei. Mariamne! Urcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndepărteze plângerile unuia, exigențele altuia, și salutările tuturor. Așa că nici el nu și poate terfeli reputația trândăvind în pat. Apucă de șnurul clopotului și trage cu putere. Pe loc, Seianus îndepărtează draperia suspendată prin inele și o leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu apă caldă. Vederea lui îi smulge un suspin disperat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulți încearcă să le facă loc. După câțiva metri sunt nevoiți să se oprească. Trece un grup de victimari, despuiați până la brâu, trăgând după ei un taur alb, cu coarnele încoronate de frunze și încins peste burtă și gât cu panglici multicolore. Cei trei bărbați profită de culoarul format ca să avanseze și ei. Cu rând se întâlnesc cu un al doilea cortegiu, care aduce o scroafă ce guiță de mama focului. Protestează probabil pe limba ei îm potriva tradiției care pretinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că toți cei pe lângă care a trecut au încercat cel puțin să le atingă, dacă nu cumva chiar să le sărute, pentru a se împărtăși și ei din sanctitatea viitoare a animalului. Doar berbecul și scroafa sunt încă împodobiți cu panglici multicolore. — Taurul este un animal de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește cel puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în formă de mitră cu caraghiosul ei pompon de lână, flaminica are părul împletit și adunat deasupra capului în formă de con. O coafură înaltă ce atrage atenția. Câteva bentițe multicolore îi strâng cozile bogate, ca să nu cadă. Cascada de panglici se revarsă în jos, pe fiecare umăr, până la piept. — Ce e aia deasupra, ca o coroană? murmură pierdut Velleius la urechea tovarășului său. — O crenguță, răspunde Nero pe același ton. Surâde și-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
măslin, simbolul păcii și al purității, deoarece nu i este îngăduit slujitorului lui Jupiter să se atingă cumva de vreun mort ori să vadă trupe ostășești, cătușe sau lanțuri, în timp ce la ea rodia înseamnă fertilitate... — Cât de grațios îi flutură panglicile în jurul feței! îi scapă lui Paterculus. Furioasă și gesticulând violent, flaminica dă întruna din cap. Parcă mai degrabă aduc cu niște ciucuri, răspunde celălalt, sarcastic. Și el este subjugat nu atât de frumusețea, cât de vitalitatea Marciei Medullina. Femeia asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zilei, când sunt ucise victimele. Să-l fi auzit cumva Iulia? Ca din întâmplare, aruncă o privire spre grupul format de el și Velleius Paterculus. Se pare că nu i-au scăpat ocheadele focoase trimise spre ea. Își aranjează alene panglicile pe umeri. Rotunjește apoi din guriță și spune tare: — Până la noapte o să dureze împărțitul... Face un gest circular: Vedeți și voi că toți au venit cu câte un coș după ei, să ia o bucată acasă. Un nou fluturat de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]