809 matches
-
asupra răului și sacrificiul pentru adevăr și dreptate (legea cosmică cunoscută ca Zeița Maat). În același timp este și un simbol al celor ce triumfă cu orice preț, simbolizând așadar și puterea regală a faraonului identificat uneori în textele unor papirusuri cu statutul de Zeu. În continuare legenda se prezintă în felul următor: „Seth i-a scos ochiul, dar a pierdut lupta. Zeul Thoth a intregit ochiul prin magie, apoi Horus i l-a arătat lui Osiris, care i-a dat
Ochiul lui Horus () [Corola-website/Science/318925_a_320254]
-
iritantă și de respingere. În simbolistica propriu-zisă are varii semnificații. În Egiptul antic, numai în „coroana roșie” a deltei (Nilului Egiptului de Jos) avea o semnificație pozitivă, însă în rest roșul era asociat cu șarpele-dușman Apepși cu zeul-dușman Suteh În papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneală roșie; animalele colorate în roșu (de pildă câinii) erau detestate, întrucât această culoare era asociată întotdeauna cu actul de violență. În arta precolumbiană roșul era rareori utilizat, de pildă pentru a reprezenta sângele, soarele
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
nu numai, au existat centre de copiere a manuscriselor din această perioadă. Erau copiate îndeosebi Sfânta Scriptură, evanghelierele și sacramentarele folosite de biserici în celebrarea cultului. În această perioadă s-a scris pe pergament întrucât, la mijlocul secolului al VIII-lea, papirusul, material fragil adus din Egipt și devenit din ce în ce mai scump și mai rar, a fost abandonat. Numărul atelierelor de copiat și multiplicarea manuscriselor au dat bibliotecilor epocii carolingiene o bogăție nemaicunoscută până atunci. Se pare că mănăstirea Fulda avea biblioteca cea
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
ca fiind "contrară regulii (lui Cezar)". În 1960, Radke a presupus că reforma a fost instituită de fapt când Augustus a devenit Pontifex Maximus în 12 î.Hr., sugerând secvența 45-42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12 î.Hr., 4-8-12 A.D., etc. În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conținea efemeride (tabel al pozițiilor pe cer ale soarelui, lunii și planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean cât și în cel roman. Din acest papirus se poate deduce că cea mai probabilă succesiune a
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
4-8-12 A.D., etc. În 1999, a fost publicat un papirus egiptean care conținea efemeride (tabel al pozițiilor pe cer ale soarelui, lunii și planetelor), datat în anul 24 î.Hr. atât în calendarul egiptean cât și în cel roman. Din acest papirus se poate deduce că cea mai probabilă succesiune a anilor bisecți este 44-41-38-35-32-29-26-23-20-17-14-11-8 î.Hr., 4-8-12 A.D. etc., foarte aproape de șirul sugerat de Matzat. Aceasta ne arată ca șirul standard cu an bisecți la fiecare patru ani începe în anul 4
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
mai, iulie și octombrie. Acest lucru sugerează că lunile menționate mai sus au avut tot timpul 31 de zile în calendarul iulian. În sfârșit, teoria lui Sacrobosco este contrazisă de lungimea de 31 de zile a lunii Sextilis dată de papirusul egiptean din anul 24 î.Hr. Metoda cea mai folosită de romani pentru identificarea anilor în scopul numerotării eră să-i numească după cei doi consuli care își inaugurau consulatul în acel an. Din 153 a. Chr., ei își începeau mandatul
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
veche formă de reclamă datează din China în secolele XI-VII î.Ch., când existau poezii și cântece cântate și recitate de vânzătorii de diverse produse alimentare. Vechii egipteni au dezvoltat forme de publicitate tipărind anunțuri de vânzări pe foile de papirus pe care le atașau de pereții și stâlpii clădirilor. Firma interioară de publicitate, era de obicei un semn, pictat foarte atrăgător pe peretele unei clădiri. Vechi semne au fost descoperite în ruinele Babilonului, Romei Antice și ale orașului Pompei. 500
Publicitate () [Corola-website/Science/297145_a_298474]
-
a afirmat „Citit literal, Decalogul conține 19 porunci și interdicții diferite.” Istoricii apreciază că aspectele de morală civică conținute de Cele zece porunci iudaice au fost preluate de evrei în perioada dinaintea Exodului de la mai vechea religie a Egiptului. Astfel, „Papirusul lui Ani” redă în capitolul 125 o serie de condiții pe care cel mort trebuie să le îndeplinească pentru a putea accede la Lumea cealaltă, condiții cu valoare morală similară. Însă cerințele morale exprimate în Decalog apar în codurile de
Cele zece porunci () [Corola-website/Science/296770_a_298099]
-
din viață. Ei au fost primii care au exprimat stări și emoții prin intermediul artei. Întrucât, creativitatea făcea parte din natura umană, orice cultură este caracterizată de forme de artă proprii: sculpturi din lemn sau din piatră, scrieri sau picturi pe papirus sau scoarță de copac, coaserea veșmintelor și a tapiseriilor sau turnarea metalelor. Prin artă au ieșit la lumină idei noi, iar în epoca clasică s-au pus bazele multor stiluri, dintre care unele se mențin și în zilele noastre. Caracterizată
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
a fost ridicată piramida de la Saqqarah, prima construcție monumentală din piatră. Piramidele egiptene, simbol al Egiptului antic, sunt cele mai mari monumente din piatră de pe pământ. Coloanele templelor erau împodobite cu diverse sculpturi ce imitau modele vegetale: palmier, de lotus, papirus. Palatele popoarelor mesopotamiene (sumerieni, akkadieni, asirieni, babilonieni) erau vaste, impunătoare. Deoarece piatra și lemnul erau rare în acestă regiune, ca material de construcție se utilizau cărămizile din pământ uscat (crude) arse la soare. În jurul anului 2300 î.Hr., începe să fie
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Wadjet cu discul Soarelui se numește "uraeus" și a fost emblemă de pe coroană conducătorilor Egiptului de Jos. Zeița Wadjet a fost zeița locală, adesea reprezentată că o cobră și era considerată zeitatea patron a Egiptului de Jos. Numele semnifică un "papirus de culoare verde"; asta pentru că "verdele" reprezintă fertilitatea solului.
Wadjet () [Corola-website/Science/317814_a_319143]
-
Astronomia Egipteană începe în timpurile preistorice. Multe din cunoștințele despre astronomie ale vechilor egipteni provin din scrierile din morminte, papirusuri, temple sau unele manuscrise. Asemeni celorlalte popoare antice, aceștia se foloseau de configurațiile stelare pentru a explica anumite evenimente importante, îndeosebi renașterea spiritului uman și al faraonului în special. Egiptenii au acordat o mare importanță acestui proces prin care ei
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției despre viața de apoi, precum și o colecție de laude, ode, imnuri, invocații și instrucțiuni folositoare celui decedat ca să treacă prin diferitele
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției despre viața de apoi, precum și o colecție de laude, ode, imnuri, invocații și instrucțiuni folositoare celui decedat ca să treacă prin diferitele obstacole spre lumea cealaltă. Papirusul lui Ani a fost achiziționat în 1888 de Sir E. A. Wallis Budge pentru colecția British Museum unde se află și azi. Înainte de transportul maritim spre Anglia, Budge a tăiat manuscrisul de 23,78 m (78 picioare) în dimensiuni aproape egale
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
maritim spre Anglia, Budge a tăiat manuscrisul de 23,78 m (78 picioare) în dimensiuni aproape egale, provocînd vătămarea integrității lui pentru că în acel moment nu exista tehnologia ce permitea ca piesele să fi puse din nou împreună. Folosind textele papirusurilor din British Museum E. A. Wallis Budge a publicat în 1890 o ediție ce includea și Papirusul lui Ani, care nu apare la Edouard Naville, în ediția sa din 1886. Această ediție este structurată astfel: Notă - Diviziunile variază în funcție de compilații. Secțiunile
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
egale, provocînd vătămarea integrității lui pentru că în acel moment nu exista tehnologia ce permitea ca piesele să fi puse din nou împreună. Folosind textele papirusurilor din British Museum E. A. Wallis Budge a publicat în 1890 o ediție ce includea și Papirusul lui Ani, care nu apare la Edouard Naville, în ediția sa din 1886. Această ediție este structurată astfel: Notă - Diviziunile variază în funcție de compilații. Secțiunile sunt grupuri de propoziții conexe. Titlurile nu provin din textul original.
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
cea a lui Hadrian. Tunica militară era asemănătoare cu cea civilă și a rămas îmbrăcămintea obișnuită a soldaților romani până la începutul secolului III d.H. Aceasta ajungea de obicei până la genunchi și era strânsă cu o centură. O copie a unui papirus din Egipt menționează furnizarea de îmbrăcăminte și o păturică pentru armata din Capadoccia de către țesătorii din Philadelphia (astăzi Alașehir). În acest document apare și o tunică cu lungimea de trei coți și jumătate (1,55 de metri), largă de 1
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Acest lucru este similar cu riscurile unui număr de tipuri de cancer. În Regatul Unit al Marii Britanii, boala reprezintă motivul pentru care 5% dintre oameni sunt internați în spital. Insuficiența cardiacă a fost cunoscută încă din antichitate, fiind menționată în papirusurile Ebers în jurul anului 1550 î.e.n.
Insuficiență cardiacă () [Corola-website/Science/315187_a_316516]
-
Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul roman Hadrian scoate în afara legii ritualul circumciziei, astfel că iudaismul devine în mod clar considerat ilegal. Reprimarea revoltei lui Bar Kochba. După
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
sunt răzlețe și fragmentare, în parte destul de târzii. Sursa principala o reprezintă însemnările succinte din capitolele 12-14 din cele 69 ale „Istoriei române” (Romaiká) a istoricului grec Dio Cassius (155-dupa 229), care a scris-o între anii 194-216. Documentele pe papirus ale lui Bar Kohba însuși, care au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea au în cea mai mare parte un caracter administrativ său economic, si nu arunca lumină asupra acțiunilor militare sau a unor fapte de însemnătate militară și
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
lemn legați între ei în arce frânte. Pe fațadă se află icoana de hram. Cea mai veche icoană din biserică se află în pronaos și îl reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul ținând în mână o cupă și sub ea un papirus pe care este scris: „pocăiți-vă că s-a apropiat înperăția ceriuriloru”. Este singura icoană din secolul al XVIII-lea ce se mai păstrează în Mehedinți, majoritatea fiind repictate.
Biserica de lemn din Ponoarele () [Corola-website/Science/320162_a_321491]
-
bizantină împotriva primelor invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri folosite la predici (cel mai notabile fiind cele ale patriarhului Sofronie sau ale lui Anastasius Sinaita), poezie (în special cea a lui Sofronie și a lui George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în special "Strategikon" începutul secolului al VII
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
lucru) . Autofelația este un subgen al pornografiei. Egiptologul David Lorton afirmă că multe texte antice fac referire la autofelație în religia egipteană, atât în rândul zeilor cât și în rândul celor care efectuau ritualuri religioase. Conform spuselor lui Lorton, în papirusul Bremner-Rhind 28, 20-24, într-un document intitulat „Cartea înfrângerii lui Apophis”, există un poem în care se povestește cum regele soarelui Ra i-a creat pe zeul Shu și pe zeița Tefnut făcând de unul singur o felație și eliminând
Autofelație () [Corola-website/Science/320297_a_321626]