2,931 matches
-
se perceapă prea mult, planurile ministrului, să aștepte ca să poată vedea, în fine, în ce constă ajutorul promis de el. Era aproape ora trei și jumătate când sună telefonul roșu. Comisarul se ridică dintr-o săritură, își băgă picioarele în papucii cu însemnele breslei și, aproape împiedicându-se, alergă la masa unde se afla aparatul. Înainte chiar de a se așeza, era cu receptorul în mână și întreba, Cine e, Aici, albatros, a fost răspunsul de cealaltă parte, Bună seara, albatros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
presupune că se chinuie să doarmă portarul noaptea. Nu era nimeni pe acolo, dar sub o sonerie scria „Garçon“. Am sunat și curând și-a făcut apariția un tânăr cu privirea piezișă și o înfățișare sumbră. Era în cămașă și papuci de pâslă. Nu știu de ce am încercat ca întrebările mele să sune cât mai degajat: — Domnul Strickland locuiește cumva aici? — Camera treizeci și doi, etajul șase. Am fost atât de surprins, încât o clipă n-am răspuns. — E acasă? Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cumpere o sticlă de vin, simțeam că pe viu nu sunt bună de nimic, a ieșit și, în urma lui, am căutat prin baie și prin toate dulapurile, până și-n lada de la pat: nimic, nici o urmă de femeie, de haine, papuci, smacuri. Doar pe o masă de cafea era un vas cu mere verzi, care miroseau amețitor. M-am înroșit ca o liceană și, când a intrat, am sărit de gâtul lui. Era înalt și-i ajungeam greu la gură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dar i-am plătit... * Maestrul are pe el un halat de mătase, albastru, de la genunchi în jos se văd picioarele păroase, cu porii adunați și ieșiți în relief din cauza frigului și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să curgă, iubește apa mai mult ca pe orice. Închide, se șterge la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu nevasta. Fusese terorizat de strigoiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nostru de care râdem ori de câte ori ne întâlnim și nu există dată să ne vedem și să nu ne amintim fie și doar o secvență, o întâmplare cât de mică. Eram undeva în Germania și Radu Gheorghe, la numărul lui cu papucul (avea el un număr care dura cât voia el, noi ceilalți stăteam și ne uitam, puteam bea o sticlă de bere în liniște), confiscă pantoful unui spectator, îl aruncă în culise și, când termină secvența, uită să aducă papucul omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu papucul (avea el un număr care dura cât voia el, noi ceilalți stăteam și ne uitam, puteam bea o sticlă de bere în liniște), confiscă pantoful unui spectator, îl aruncă în culise și, când termină secvența, uită să aducă papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lucruri urâte. Acestea apasă îngrozitor asupra copilului, iar apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi care puteau fi aruncați după întrebuințare. Bătăile au început, se pare, chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans se gândește la Anna și la pizda ei și că vechiul trebuie înlocuit de nou, fiindcă de obicei te așteaptă ceva mai bun, altfel ai putea să rămâi liniștit la ce‑ai avut înainte, preferi însă să‑i dai papucii de dragul unui lucru nou, mai bun. Important e să prinzi momentul prielnic când și unde să dai lovitura. Trebuie să‑ți urmezi inima, care oricum îți spune întotdeauna ceea ce vrei tu însuți să auzi. Inima lui Hans strigă în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi pentru bătături, cu nasul încrețit de mirosul pătrunzător de lavandă englezească pe care-l lăsa în urmă, ca pe un bătrân boa cu pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai văzut de mult pe aici. Unde te-ai ascuns? — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care stătea, a spus încet printre dinți: -E na, parcă numai una! Cine să stea cu o nebună ca tine! Cocuța s-a înroșit la față și ea care până atunci încerca să-mi dovedească educația ei aleasă, a luat papucul din picior și l-a aruncat în mama ei care, a început să o blesteme. -Lasă că nu te-ai măritat tu, că te-ai sacrificat pentru mine și nu te-a luat nimeni că ești rea, fumezi ca un
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
I-am spus că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna și îi înghețau picioarele de frig. M-am gândit în sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După câteva minute s-a dezlănțuit infernul. Cocuța tuna și fulgera împotriva mea spunându-i mamei ei. -Ai văzut
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
ascunse între pliuri de haine... dulapul trosnește. somnul nu vine. în pat, trupul chircit așteaptă diminețile. zvâcnește dureros. lasă urma pe pătura mototolită de nesomn. cearcăne vii se zbat sub ochi. gândurile încropesc planuri fără noimă. pas cu pas, dezlipesc papucii de covorul verde. cafeaua trezește inima. inima trezește mintea. adorm în sfârșit, privind o pagină în care un poet, își reconstruiește imaginea falsă, din hârtie creponată. colorată. o sabie îi atârnă deasupra capului. îi gâdilă orgoliul până la rimă. acum tace
PREA... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364480_a_365809]
-
Învinge, oare, Iubirea? Sau poate... tot rutina??? Sau și una, și cealaltă? Ori spaima în fața altui început? Fiindcă, la insistențele ei, ori de dragul ei - luați-o cum vreți! -, bărbatul acela tomnatic, dar încă în putere (adorabil Mihai Gingulescu..., aparent „sub papuc”), se leapădă... de Satana! Nimic nu e real - încearcă să-l convingă Femeia - prăvălindu-l din Paradisul visării, precum celebra sa înaintașă biblică, pe pământul... oamenilor mărunți, cărora fericirea le este interzisă. Mi-am amintit, printr-o ciudată asociere de
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
ce se declară la 4 noiembrie 1848, Republică Democratică unică și indivizibilă, Ploieștiul va deveni, printr-o fulgerătoare lovitură nocturnă, o unică, în felul ei, Republică. „Turbulența este înșelătoare dar nici calmul nu este mai puțin. Cetățeanul oscilează întotdeauna între papuci și baricadă”, va remarca Pascal Bruckner în Melancolia democrației, de parcă s-ar fi referit în mod special la ,,Conu Leonida față cu reacțiunea,,. Care sunt avantajele într-o Republică? se întreabă Leonida ținând în fața Efimiței, soția sa, un discurs esopic
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
mai exact răscoale) nu fac fără permisiunea autorității decât golanii (sic! -n.m), cetățenii niciodată.” Dacă ramolitul de Leonida, cel ce va confunda revoluția cu „lăsata secule”, impresionat de ceea ce seara citise la gazetă, face teoria revoluției în budoar, peste papucii acestuia, Ibrăileanu, și mai miop, își va mai trage încă o pereche de galoși, căci te și miri cum junimistul, cu toată alura lui de mare critic al vremii, nu a observat cum în Boborul lui Caragiale întregul Ploiești foșcăie
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
Mi-am zis apoi: nu mai aștept! Vroiam să stăm de vorbă; Discret să fiu dar și concret Dar a-nceput să plouă! Și n-am putut să cred atunci Cum tu păreai ca o fetiță Fugind prin ploaie fără papuci Eu, n-am avut să îți fi dat umbrelă. Și nici așa nu am putut Să te opresc să-ți zic ceva Căci tu ai fugit cum ai putut În schimb pe mine mă ploua. Și a mai fost o
PIERDUTĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361556_a_362885]
-
scoică, unde să fie și guvid să se hrănească. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, de 0,5 - 0,6 mm, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și legate două - trei cârlige nr. 1, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai trebuie să fie pipota proaspătă și roșie, altfel guvidul nu mușcă
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
și râdea...” 4. La Grădina Waldemar „Stau la o masă în grădina Waldemar. La o masă, la douăzeci de metri îl văd pe Eminescu. Era îmbrăcat cu cămașă de noapte, cu o jachetă pe d-asupra, cu pantaloni, dar în papuci. Îl dureau picioarele. A început să râdă. Ce faci, dragă R.?-mă întreabă. Bine, Mihai! De ce râdeai? „ Uite ce e- îmi răspunde- Când am fost la via lui Ion Creangă de lângă Iași ne-a dat câte-o oală cu vin
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
Eminescu la Caritatea? -Da. A fost cu Dionisie Miron, coleg de la Timpul, la Institutul de boli nervoase, din strada Plantelor. Avea camera lui. -Cum v-a primit? -Foarte bine. Era liniștit și vorbea rațional. -Cum era îmbrăcat? -Cu halat și papuci. Ne-a întrebat despre colegii din redacție...La un moment dat însă intră în cameră un bolnav și începu să-i scuture la ureche o cutie cu chibrituri. Eminescu s-a înfuriat și a fugit după el să-l bată
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
cel care alungă foametea, molimele, mereu grabnic ajutător rugătorilor săi. În viața sfântului Spiridon minunile deveniseră un fel de monedă curentă, puse întotdeauna în ajutorul semenilor. Veșmintele sale sunt schimbate de patru ori pe an și, ce este mai ciudat, papucii lui de mătase se tocesc, motiv pentru care este numit și sfântul călător. La mormântul său, s-au făcut și continuă să se facă multe vindecări și minuni celor care vin și se roagă lui. Referință Bibliografică: 12 decembrie: sf.
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
împacă cu toate / Precum o cadână / În fața pruncilor noi de mătase. / În zorii mahmuri ca poetul alcoolic, / În capod negru și un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă castele supraetajate de
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă castele supraetajate de nisip, din elemente simple, ca de pildă: „geanta burdușită cu vise interzise copiilor”, dintr-un flacon cu parfum preferat, din lucruri mici care-ți pot
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]