6,167 matches
-
blogger.com) - dar mai ales cînd se adăugă lui -er: "distracție plăcută domnilor și doamnelor la întâlnirea blogheristă" (mynetboot.de). De la blog și blogger (cu variantele instabile ale acestuia din urmă) se obțin și adjective derivate cu sufixul -istic: blogistic ("paradoxul blogistic", prinsea.net) și bloggeristic: "Hehe, bine ai venit în lumea bloggeristică..." (rapax.ro); "am zâmbit cu superioritate bloggeristică" (helicoidal.weblog.ro); "un premiu blogheristic" (licurici.wordpress.com). Adjectivul bloggeristic pare a fi preferat de vorbitori, probabil pentru că e mai
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui fascinant paradox și chiar a unui noroc. Acest paradox subtil, și aproape imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute, popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui fascinant paradox și chiar a unui noroc. Acest paradox subtil, și aproape imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute, popoare ale Europei. Românii sunt poporul cel mai supus, cel mai de nerăsculat, nu pentru că se lasă dominați de ideile
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
la operarea a numai patru substituții, pentru a obține poezia Capriciu: scaunele în loc de persoanele, așezi în loc de iei, murit în loc de dormit și sufletul în loc de copilul. Aceeași metodă, a relaxării, poate fi aplicată poeziilor Drumul și Fuga, al căror numitor comun este paradoxul zenonian al mișcării, acceptat în prima dintre aceste poezii, dar transgresat în a doua. Din nou, moarea se insinuează în viața cotidiană. Rezultă că, după ce am parcurs etapa trecerii de la local la global în interiorul aceleiași poezii, urmează o a doua
Zile Marin Sorescu by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9860_a_11185]
-
prea scurtă când mă lăsam absorbit de o carte bună. Acum ceva din acea bucurie s-a stins. Citesc, de foarte multe ori, din obligație profesională. și, credeți-mă, citesc mult mai mult literatură proastă decât cititorul obișnuit. |sta este paradoxul meseriei de critic literar. Oricare alt cititor poate să-și selecteze lecturile. Un critic literar trebuie să citească cam tot ce apare ca să poată recomanda contemporanilor săi literatura cu adevărat bună. Și se produce în timp un fel de intoxicare
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
care bate undeva în Japonia, în cazul nostru descărcarea unei arme americane Winchester M70, dăruită de un vînător japonez ghidului său marocan, să stîrnească un cutremur în Statele Unite, rănirea unui civil american, considerată imediat act de terorism, (vă mai amintiți paradoxul, măcar din amuzantul Butterfly Effect). Este mecanismul cunoscut și al celorlalte filme ale sale care i-au adus notorietatea și pe care, în bună parte, îl datorează lui Guillermo Arriaga. Arma ajunge în posesia unui păstor local, fiind imediat utilizată
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
dar și melanjul dintre cultura locală, pe care s-a grefat cultura spaniolă în Mexic, au o deschidere aparte spre un orizont particular al cruzimii. În acest context, dragostea apare neașteptat, printr-un ricoșeu brutal și tandru în același timp, paradox care întreține arderea interioară a personajelor. Richard își sărută soția în timp ce o ajută să urineze într-o cratiță, adolescenta japoneză se oferă goală detectivului Mamiya, gest disperat al fetei respinse repetat, din start sortit ridicolului. Ińárritu evită cu toate acestea
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
funcționând împreună se dovedesc a fi vechi complici, amestecați în afaceri murdare și în comploturi ce fac să se încrânceneze pielea pe omul normal. Tranziția a creat condiții optime pentru formarea unor astfel de agregate obsedate de putere și îmbogățire. Paradoxul sinistru în care trăiește societatea românească este că marii bogătași s-au recrutat mai ales din rândul fostei nomenklaturi comuniste. Activiști, securiști, țuțeri ai puterii lui Ceaușescu au reușit să ocupe canalele care duceau spre o îmbogățire fulgerătoare. Cum Traian
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
intereselor personale, devine semnul puterii absolute, la care, pe lângă toți marii tirani, visează toți imbecilii pofticioși. Declararea ipocrită a averilor demnitarilor noștri a fost un test grăitor, întrecând orice în lașitate și nemernicie... Și astfel, în plin capitalism, apare acest paradox al averii, - prefăcătoria, minciuna, ascunderea vinovată a bunurilor, păcăleala trasă tuturor, cu tupeu, de indivizii cu pricina. în loc să fie o mândrie faptul că ai realizat un mare beneficiu, că ai strâns o avere onestă, importantă pentru tine și pentru societatea
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
un război fățiș celei simbolice, Baba s-a încăpățînat să rămînă, după propria sa mărturisire, în "marea pictură". Adică înlăuntrul acelor convenții ale limbajului și acelor coduri ale reprezentării pe care timpul părea să le abandoneze ca învechite și ineficiente. Paradoxul acestei opțiuni este cu atît mai mare cu cît mediul ortodox în care artistul a trăit și s-a format, cu schematismul lui aproape de abstracție, cu impersonalitatea lui severă și cu naturala disciplină a formalizării, care a perpetuat în timp
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
afurisesc sodomia, nu am putea-o acuza nici de inflație, nici de demagogie, întrucît e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
și prietenilor mei. Pe ce stă epicul, epicul realist, ca al lui Tolstoi. Epicul e o minciună. Ficțiunea e o minciună. Dar de ce lumea o crede? Și de ce are nevoie de ea și de ce e mai reală decît realul? Iată paradoxul, nu? Deci e o minciună, o invenție, scoasă din mintea unui tip dubios social, ca și Dostoievski, care n-avea cu ce să-și plătească... Și cu toate astea, micul burghez sau industriașul sau medicul, care sînt oameni cu mare
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
canon nu se vor încheia atît timp cît actul literar va mai fi resimțit ca o necesitate a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul construcției sale ideatice. Canonul e întotdeauna creația unei minorități (în speță a unui grup limitat de instanțe și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil, alert, fără prețiozități, nesofisticat, franc, adecvat, dar și cultivând, adesea, cu fervoare, cu voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
din mînă. Un asemenea ghidaj exercitat de o intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
spiritului critic, greu de imaginat în România de după "istoricul" turneu asiatic al încă tânărului pe atunci secretar general al PCR, Nicolae Ceaușescu. Simțul practic este într-un fel punerea în aplicare, în exercițiul critic, a ideilor din Bunul simț ca paradox. Ceea ce reiese cu evidență din citirea în paralel a celor două cărți, este spus explicit de autor în articolul intitulat chiar Despre simțul practic. Scrie Alexandru Paleologu, reluând argumentația pilot din Bunul simț ca paradox: "El (simțul practic - n.n.) e
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
ideilor din Bunul simț ca paradox. Ceea ce reiese cu evidență din citirea în paralel a celor două cărți, este spus explicit de autor în articolul intitulat chiar Despre simțul practic. Scrie Alexandru Paleologu, reluând argumentația pilot din Bunul simț ca paradox: "El (simțul practic - n.n.) e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului simț" (p. 88). Că simțul practic este sinonim cu
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
Că autorul a folosit o expresie greșită stă mărturie explicația de la pagina 31, "Hristos, în sfânta drama Sa de pe Cruce, nu a tras cu ochiul ucenicilor, nici măcar pentru a-i face să creadă, căci, mai mult, credința, fiind culmea acestor paradoxuri, înseamnă ceva "tainic și ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt". În intenția sa de a se individualiza stilistic, de a scrie "tinerește", neconvențional, altfel decât până acum, Adrian Mureșan cam sare calul, iar unele idei
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
însă: "Lupta vieții" înseamnă confruntarea cu viața medie, nu cu extremele ei. Acestea din urmă, copilăria și bătrânețea, implică supoziția unei transcendențe". într-o lume în care e de presupus că până și zeii sunt supuși suferinței! Indus sau manifest, paradoxul e prezent, vezi: "Rolul iluziei în lume e covârșitor. Ea face ca lumea să fie de fapt altfel." Senzorial: Tăcerea care se umple treptat cu zgomote așa cum o cutie se umple cu obiecte." Cuvântul poate fi un vicar al neantului
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului. Un discurs modern, elegant, flexibil, cu o largă respirație spirituală. Îl urmăream sedusă, mărturisesc. Un bărbat frumos, de o noblețe aiuritoare, conținută, profundă. O personalitate ce mi se părea că exprimă paradoxul absolut, că merge la douăzeci de centimetri deasupra pămîntului, că plutește, cu alte cuvinte, iar zborul său are parametrii unei rigori perfecte!... L-am pus de zeci de ori să-mi povestească despre decorul de la "Livada de vișini", de la "Revizorul
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
despre lume și viață. În privința aceasta, fără nici o modestie, se pretinde într-adevăr priceput". (pp. 5-6). Toate caracteristicile scrisului lui Alexandru Paleologu sunt condensate în aceste rânduri. O anumită frivolitate (de această dată, intelectuală) despre care în Bunul simț ca paradox și în toate interviurile care au urmat, până în ultimul ceas al vieții, susținea că "este o cale către esențe", lipsa de metodă (da nu și de erudiție!), tendința de a intra în dialog cu ceilalți, cu orice preț, chiar cu
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
dreapta, albul și non-albul, existența și non-existența. Acesta e mecanismul pe care îl aplică Adorno în Minima moralia: alege o temă, îi identifică laturile contrare, descrie modul cum cele două laturi, contrazicîndu-se, se contopesc, pentru ca apoi, după caz, să creeze paradoxuri în funcție de tema asupra căreia se oprește, sau dimpotrivă, să creeze identități între lucruri ce nu pot fi identificate. Și astfel ajunge să spună că pozitivul e negativ și că subiectivul e obiectiv, că victima își iubește călăul, că orice înfrîngere
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
poartă deja în sine, fiind astfel un om constituțional rău, că nu te poți elibera de un sistem opresiv decît participînd mai întîi al el, că orice refuz este o încuviințare, și tot așa. Ca exerciții de elasticitate a minții, paradoxurile din Minima moralia sunt de un incontestabil folos. Atîta doar că, pe baza lor, se pot isca cele mai năucitoare sofisme. În fond, totul e un joc lexical guvernat de scheme dialectice dinainte știute.
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
de cercetători, coordonatoarea volumului identifică trei surse de instabilitate care amenință astăzi Republica Moldova: instabilitatea de la frontieră, declanșată imediat după declararea independenței statului (în august 1991) și care durează până astăzi (în esență conflictul transnistrean și ceea ce s-ar putea numi paradoxul moldovean, și anume faptul că o entitate statală recunoscută pe plan internațional, nu deține de facto nici un fel de control asupra unei părți din propriul teritoriu; denumirea de instabilitatea de la frontieră nu cred că este în acest caz potrivită, instabilitatea
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
sau de teroarea din lumea comunistă ajungeau și în presă, dar mulți dintre intelectualii din Vest (cei francezi, cu preponderență) preferau să facă abstracție de tot ceea ce ar fi putut duce la infirmarea ideilor stângiste ale căror susținători frenetici deveniseră. Paradoxul intelectualilor de stânga francezi era acela că, extrem de activi și sensibili la cauzele unor popoare din Africa și Asia, se făceau că nu observă dramele din imediata lor apropiere. Susținători fanatici ai Uniunii Sovietice, ei nu ar fi recunoscut nici
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]