2,828 matches
-
ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese. Dar lui îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce calculează: —Cam o sută cincizeci de kilometri? N-a mai rămas nimic din el ca să obiecteze. Arată prin parbriz, spre o țintă invizibilă. Ea devine neatentă la volan, aiurită chiar. N-au nici un viitor, iar trecut, chiar și mai puțin. Timp de două ore nu spun nimic despre ei. Nici despre Mark nu vorbesc prea mult. Se apropie cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceea disperată că poți scăpa nedescoperit. — Îți spun tot. Cât de multe vrei să știi? Nu vrea să știe nimic. Chiar și acum, ar vrea să dispară cu ea, într-un loc unde cuvintele nu ajung. —Jurnalistă, se adresă ea parbrizului. Un alt oraș cu trei străzi gonește pe lângă ei. Producătoare la Cablenation News. Știi tu: găsești un subiect piperat, îl dezvolți, faci munca de teren, filtrezi interviurile, alegi informațiile. Întotdeauna am încercat să... fiu la fel de tare ca subiectul. Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la cocie, se lasă cu o mână pe curu' calului și cu mare greumânt de la spondiloză se așază lângă cociș pe șiț, adică pe bancheta din față. Se duce în treaba ei și toți politicienii privesc îngrijorați de prin dosul parbrizelor și dau din mâini și ne spun așa: "până când va mai trăi în ăst mod subeuropean uina Mărie lu' Keke, până când va mai fi ea componenta de bază a generațiilor de sacrificiu, când va avea și ea în sfârșit parte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
altă zariște cosmică care și ea urcă în cocie cu spondiloză și mult mai grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e în pericol: cum se poate să se întâmple toate acestea, cum se poate ca Beji-tanti să se aburce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează cu un sentiment de ușurare. Razele soarelui PĂTRUNDEAU PRIN GEAMURI, iar mașina părea să-și facă loc printr-o tufă de trandafiri. Frunzele verzi și bobocii albi și grei zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se lăsa, luînd forma unui pat. Un panou de sticlă și un transperant separau bancheta din spate, unde probabil dormeau copiii. Sub parbriz era un set de sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i dădu una lui Lanark. Tufa de trandafiri se împărți în două înaintea parbrizului, iar mașina, cu un gîlgîit de apă, pluti ca un iaht pe un lac circular, înconjurat de dealuri ale căror pante, care urcau de la marginea apei, erau acoperite, de la bază în vîrf, cu un veșmînt țesut din cele mai fantastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bună. Pentru Unthank-ul Mare eternitatea se apropie de sfîrșit. Timpul e pe punctul de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau sirene, claxoane și dangăte îndepărtate. Helen aprinse lumina. — Maniac! zise Macfee. Omu-i maniac. — O nu, spuse Lanark. îl cunosc de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ascuns-o în stuf, și-a luat vioara și arcușul și a plecat... * Un nor de fluturi a blocat într-o după amiază zeci de automobile pe o șosea, în apropiere de Padova. Mii de fluturi s-au lipit de parbrizele mașinilor, care au trebuit să oprească în așteptarea ajutoarelor. Unități de pompieri și carabinieri, trimise la fața locului, au restabilit circu lația. 8. Timpul cerut de scriitură nu coincide cu durata celor relatate aici. Ele se derulau între extreme, fie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile rulau către nord, în lungul străzilor pustii. Gosseyn băgase de seamă că erau două înainte și trei înapoia lor. Le vedea siluetele negre și mobile prin parbriz și în retrovizor. Patricia Hardie se afla într-una din ele; dar, cu toate eforturile sale, nu reuși s-o distingă. Dar asta n-avea nici o importanță. Își examinase răpitorii și bănuielile lui se precizau: nu erau gangsteri. Se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu acest individ atunci când va fi gata garajul. Între ei toți, numai Pablo avea o mașină serioasă, un Land Rover gigant, nou-nouț, care se vedea ca un tanc venind peste câmpuri. Când ploua, erau mlaștini care i se ridicau pe parbriz, însă nu păreau să-l încurce. Era scund și arăta caraghios când ieșea dintr-așa o mașină. — Cât te-a costat asta, prietene? întrebase dealer-ul de piscine. Bogăția Estului era la început, lumea nu-și dorea să se scalde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi veneau la garaj cu mașinile ferfeniță. Îl deschise la mijloc și îl desfășură larg, pe bordul mașinii, să citească anunțurile. Soarele dogorea prin parbriz și, așa, scăldat în lumină, încercă să parcurgă literele, dar, deodată, vederea i se umbri și apoi rămase în beznă, o secundă sau două, ca împins într-un puț. „Ăsta e un atac cerebral“, gândi brusc pe când literele din pagini
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un anchetator în viața lui e să dea de-o nebună ca asta! Culmea, tocmai pe mine m-a pocnit! Trânti nervos portiera și se adresă șoferului: ― Muzeul Chiusbaian. Tăcu multă vreme privind stropii de apă care se lățeau pe parbriz apoi se răsuci spre Azimioară și declară mocnit, îndesat, pe tonul unei sentințe fără drept de apel: ― Femeia asta o să mă bage în spital! Ascultă ce-ți spun! Parcă umblă cineva prin curte, șopti Ioniță Dragu. Florence clătină capul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
râdă și trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greutate care încearcă să ajungă la descoperirea pe care a făcut-o și nici unul nu a pus mâna pe ea. —Deocamdată. — Așa e, dar e destul de impresionant după părerea mea. Uri continua să conducă în tăcere, ștergătoarele mașinii măturând încet parbrizul din când în când. Aproape că nu scoteau nici un sunet. — Deci unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă mașina la capătul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu Uri, șerpuind cu hotărâre în sus, spre Ierusalim. Simți cum îi trosnesc urechile. Acum traficul era mai intens, dar încă departe de traficul urban obișnuit la o oră de vârf. —Shabbat, shabbat, spuse șoferul, gesticulând către peisajul de dincolo de parbriz. Orașul se golea pentru Sabat, care începea în seara aceea, la lăsarea întunericului. Și în curând îl văzu, pe când mașina urca pe strada Hativat Yerushalayim, zidul lung, masiv, ce marca granița de vest a Orașului Vechi. Nu era foarte atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochi, văzu că nu era doar o bandă adezivă, deși era lipicioasă pe o parte. Era un plic mic, din plastic transparent, o versiune la scară redusă a celor pe care le folosesc administratorii de parcare ca să le pună pe parbrizele mașinilor să nu se ude amenzile. Maggie îl desprinse cu grijă de tăbliță. Apoi scoase din ea o bucată mică de hârtie pătrată, acoperită cu trei coloane ordonate, dar mici, de tipăritură. Prima era în ebraică, a doua în arabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse pe parbriz. Se termina benzina. Văzu o stație în față. — Trebuie să pun benzină. — Bine. Eu trebuie să mă duc la toaletă. — Rămâi în mașină. — Trebuie să mă duc, omule. Stai dracului în mașină. Josh trase lângă pompă și coborî. Stai undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rog. Da. Sunt Casey. Porniră împreună spre intrarea în școală. Când ajunseră la arcada de la intrare, Alex văzu ambulanța. — Ați adus o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se oprise lângă școală doar ca să-și ia prânzul? Ceva nu părea în regulă. Dar nu putea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ajunseră la arcada de la intrare, Alex văzu ambulanța. — Ați adus o ambulanță? întrebă ea. — Nu, Dumnezeule. N-am idee ce e cu ea, spuse femeia, după care arătă spre parbriz. Se pare că șoferul își ia prânzul. Alex văzu prin parbriz un bărbat solid, cu un cioc negru, molfăind un sandviș. Se oprise lângă școală doar ca să-și ia prânzul? Ceva nu părea în regulă. Dar nu putea să-și dea seama ce. — Dr. Hughes? Sunt Casey. Da, sunt aici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]