9,218 matches
-
falsificarea trăirii prin cultură cade (încă o dată), dezmințită concret de această fastuoasă demonstrație de extindere, intensificare și nuanțare a existenței cu ajutorul cărților citite. Este suficient să parcurgem, ca să ne convingem, eseul memorialistic Mirosurile Parisului. În cuprinsul lui, Nicolae Balotă inventariază parfumurile, izurile și miasmele din diferitele locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
locuri ale faimosului oraș, dar cum?, nu folosindu-se exclusiv de mirosul său fin, ci activându-și imensa memorie culturală, care completează printr-un fel de reverberație mirosurile propriu-zise cu mirosuri abstracte, inaccesibile chiar și celor mai rafinați fabricanți de parfumuri. Parisul e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu Sartre sau cu adepții de azi ai marxismului, privește
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
viață plină, încărcată de noutate, sub semnul "dragostei divizate". Tensiunea survine din micile evenimente, din privirea cu coada ochiului spre accidentele de parcurs care fac o biografie și în care tern cu adevărat este mariajul Ferminei. Florentino trăiește în schimb parfumul fiecărei aventuri numerotate scrupulos, fiecare femeie reprezintă atît un pansament al dragostei neîmplinite, cît și un fel de evazionism. În tot acest timp, Florentino numără clipele celuilalt, iar momentul decesului îl găsește la post, acționînd prompt, trecînd peste respingerea inițială
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
-i oferă apoi nesfârșite clipe de desfătare, după care el, insațiabilul, tânjește epistolar: "On doit languir quand on a perdu une M-lle Lang!" Experiențele erotice sunt multiple și permanente, selecția (dacă e vreuna!) oscilând între chipul angelic ("femeia de mătase, parfum și alb de crin" sau "fragilități de albeață de porțelan de Saxa, ochi... cum ar fi cochilia de melc albastru") și ultima profesionistă, care-i golește buzunarele. Dionisiacul Ion Barbu nu are numai imensa plăcere a trăiri, dar și pe
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Argetoianu face parte Maria Cantacuzino-Enescu în memoriile sale din volumul Umbre și lumini. Ea declară deschis că nu a vrut "să pozeze în scriitor". Și totuși... Memorialista se pricepe să evoce diverse medii, să reconstituie o anumită atmosferă specifică, păstrând parfumul de epocă, desenează ample tablouri ale modului de viață ale boierimii patriarhale (Rosetti-Tescanu) și al strălucitei familii Cantacuzino, care afișa un lux exorbitant, ca la o curte regală; participă la nunți fastuoase și înmormântări pline de pompă. Maria Cantacuzino-Enescu (îi
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
pe care-l știm din Ciuleandra (1985) și care poartă cu el o floare la rever, cutia cu cenușa iubitei, Zarada, și o poveste pe care o știm foarte bine de la Mircea Cărtărescu, atît de bine încît toată tărășenia are parfum de plagiat, ce-i drept unul fin. Filmul se desfășoară pe trei planuri, unul al retrospectivei nostalgice care completează golurile de aer dintre dialoguri, insuportabil de false și anoste, al doilea se poate intitula cu numele unei schițe de Caragiale
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
nume, hotărăște să nu mai facă nimic cu el. În schimb războiul, cuvîntul pe care-l pronunță cu ecou, întoarce timpul, pentru multe pagini, în pîlnia anilor '40, în Brașovul unde Petreanu face popas. Justificarea, în cheie minoră, e că "parfumul teilor de pe bulevard" îl atrage ca o altă madlenă. Ce caută Gelu în Brașovul ale cărui străzi nu le mai știe? Un prieten vechi, însurat cu o finețe locală, ținînd cutia viorii la vedere, care se părăginește la coada sărmăluțelor
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
fi zărit cu ochiul liber. La intervale survin semne misterioase, se produce parcă o iradiere, eroii cad pradă unei puteri străine hipnotizatoare care le paralizează inițiativa. Când tresar la scrutarea unor poze, la ascultarea unor voci sau la inhalarea unor parfumuri se simt mânați de impulsuri, ei nu știu prea bine încotro se duc și ce intenții îi împing din spate. Și schimbarea la față a lui Grobei s-a petrecut subit la frunzărirea unui album cu fotografii uzate, o perindare
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Daza). Dar nici nu cred că o epistolă capabilă să te emoționeze poate fi trimisă prin email. Nici tu semne diacritice, nici tu hârtie aleasă cu grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
deja un uter al ei personal" (p. 96), "tulburarea este întotdeauna de folos, întrucât dezvăluie ghimpi înfocați" (p. 97), "această movilă de nemormânt între mamă și fiu" (p. 104), "nici fiul nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
aminte de tinda albă a bisericii din Dudești, acoperită de coșuri înflorate, în diminețile luminoase ale Paștelui. Stătea în Piață Sân Marco cu ochii închiși și sufletul încălzit. Când a ridicat din nou pleoapele, cartea își risipea ultimele petale și parfumul că un suspin, iar deasupra lui fâlfâiau aripile aurii ale Veneției.
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
mai bine pusă în valoare în spectacolele de dans contemporan, decât în cele clasice, de la Operă. Apoi cei patru dansatori, Florin Tănase, Istvan Teglaș, Daniel Dobre și Andrei Ciobanu, care, fiecare într-un fel propriu, au adus în scenă un parfum de dans al străzii, dar cu măsură și în mod inspirat. Și, în fine, toate dansatoarele, Monica Ștraț, Diana Ferencz, Sorina Tiron, Violeta Dumitrașcu, Diana Petrache și Teodora Ghinea, care și-au însușit integral stilul coregrafului, făcând un salt remarcabil
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
sublim, Russo presimțea că peisajul este pînă la urmă, ca și la Amiel, doar un état d^âme. "Moldova cuprinde tot felul de vederi, vesele, întunecoase, cîmpenești, îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
lumii, rămas bun prietenilor, petrecerilor și balurilor iernii care mi-s așa de dragi, cînd muzica te amețește, cînd te înăbuși în saloane, pe cînd afară ninge în fulgi mari și vîntul biciuiește geamurile înghețate, cînd, ca într-o seră, parfumurile ți se urcă la cap; rămas bun observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra Teiului, Russo face aluzie la observațiile melancolice pe
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Melodic, coloarea, coloarei răspunde... De flăcări, de aur, pembé, argintate,/ Nebună orgie de roze oriunde." Amestecate ca tonurile mării. "Se surpă rozele grămadă" e expresia cea mai bună a acestei confluări, în care nu se varsă flori, ci flacoane cu parfum, tuburi cu culoare. "Păreau năluci de carnaval/ Cum se mișcau catifelate,/ Gătite toate-n rochi de bal,/ De vîntul serii sărutate." L'onde rose ("Sous le plongeon brutal l'onde s'entr'ouvre rose...") e mariajul, nu lipsit de siluiri
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
Păreau năluci de carnaval/ Cum se mișcau catifelate,/ Gătite toate-n rochi de bal,/ De vîntul serii sărutate." L'onde rose ("Sous le plongeon brutal l'onde s'entr'ouvre rose...") e mariajul, nu lipsit de siluiri, dintre culoare, evocînd parfumul, și apele-ape. "Smaraldul mărei răpitoare/ E jocul vecinic de colori." Amestec de grandoare, superficialitate, efemer. Decăderea intră în logica rozei și, deopotrivă, în schema de construcție din Thalassa. Un demon al miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
din Thalassa. Un demon al miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face mai mult rău chiar decît ispita cunoașterii. Starea de maximă expunere, în care amiaza oprește jocul degradeurilor, lățind parfumurile în benzi vulgare de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui de expirare. Complet deschis, trandafirul e o disgrație. De ea, Macedonski are prudența
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui de expirare. Complet deschis, trandafirul e o disgrație. De ea, Macedonski are prudența să se ferească. Parfumul, și nu imaginea, trecută din copt, care-l emană e centrul de interes al unor ode cu formă fixă. Al căror decor, de fapt, rămîne o simplă ipoteză. Mult mai picturale, și doar de dragul comparației, instantaneele lui Pillat, luate chiar
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
a primei luni de vară, cu trandafirii lui încă nevizitați, decît cînd și cînd, cu liniște la țărm, dreptate are Macedonski. Faldurile rozei, căzînd imperial, impresionînd strivitor, a căror mișcare o prind bine meditațiile lui Pillat, contează mai puțin decît parfumul. A cărui direcție, spre risipă și spre iluzie, e, de-a pururea, în sus.
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
din Ucraina, dar toți cei patru soliști au cântat... aceeași melodie din repertoriul lui Spătaru. Or, așa cum s-a dovedit, muzica ușoară românească este diversă și frumoasă, oferind numeroase posibilități de alegere. Astfel, s-au cântat, uneori cu un parfum nostalgic, compoziții semnate Temistocle Popa, Edmond Deda, George Grigoriu, Gelu Solomonescu, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, Șerban Georgescu, Alexandru Imre, Jolt Kerestely, Marius Țeicu, Marcel Dragomir, Ionel Tudor, Andrei Kerestely, Dan Dimitriu, Andrei Tudor, Dan Iagnov, Cristian Faur, Pasha Parfeni, Mihai
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
în dulcile capcane ale răbdării curioase, ale solidarității recunoscătoare. Acelea pe care le întinde Silvia Kerim, scoțînd, de la patruzeci și doi de oameni ai scenei, într-un fel sau altul, tot atîtea spectacole. Festivalul lor se cheamă Amintirea ca un parfum..., o carte-album, de dialoguri omenești, o fototecă răsfoită bonom, în care esențialul zăbovește în anecdote. Distinsă cu două premii ca niște aplauze (al președintelui UNITER și al publicului de la Gaudeamus), cartea Silviei Kerim e recomandată, dinspre teatru și dinspre filmul
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
Care, dacă nu intră în destine, "mari, covîrșitor de mari", cum le vede, în decorul generațiilor suprapuse, Laurențiu Damian, se risipește. Împotriva risipirii, a ieșirii din scenă, și pentru un tablou de familie din care, pînă la sfîrșit (care sfîrșit? parfumurile sînt veșnice...) nu pleacă nimeni, ia Silvia Kerim cîteva zeci de interviuri. Unele pentru Formula AS, căreia cartea îi e dedicată, și toate pentru plăcerea de-a sta de vorbă, fără zor și fără întrebări profesionist-incomode, calm, cald, lăsîndu-l pe
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
ne imaginăm lumea și altfel, ca o fărîmă pierdută în spațiu, de unde încercăm să ne facem auziți de la tribună sau din bucătărie, fiecare în felul lui. "O persoană este o persoană indiferent cît de mică este", astfel sună principiul cu parfum tautologic al lui Horton (Jim Carrey), elefantul "100% loial", principiu care contracarează axioma insignifianței prin care tot ce nu se vede, nu are drept de existență. Horton este uriaș în raport cu firul de praf, putem spune că întîlnirea dintre firul de
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
la-ntâmplare și habar neavând, în Valea Plângerii (la Mititica) eram întunect de vântul anonimării și-n jocurile aparente cu acorduri mărunte și-n praful gros cu vișinile împreună și-n turma bogată a munților din zare căutam esența unui parfum. în râuri și lacuri și flori se revărsau toate culorile - cu somnul alături și o senină intimitate. pe stradă, minunea era o expresie a forței. pe stradă, zidul de lângă poarta aceea era tatuat cu tot felul de semne. ochii nu
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
acel innamoramento de care o privase la tinerețe. Așa se face că cele două marionete avariate de vârstă și boală ce-și pierd suflul din te miri ce, doi străini care au totuși ceva în comun, lasă în urma lor un parfum de inefabilă elegie și solitudine. Desigur, nu lipsesc întoarcerile în trecut, mărturisirile, suspiciunile biunivoce, meditația despre relația naratoarei cu timpul și cu boala, și nici tresăririle și remușcările bărbatului, mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]