2,654 matches
-
și dezvoltare a laturilor metaficțională, comică, dar și a formelor înrudite cu acestea", recunoscându-i meritul de a fi oferit un dublu cod, care unește "faptul literar modern cu cel antic"3. Volumul enumeră și discută caracteristicile definitorii pe care parodia le-a dezvoltat în fiecare epocă în parte, înregistrând, alături de exemplificarea prin opere, optica teoreticienilor mai însemnați (parodiile lui Aristofan sunt luate în discuție alături de contribuțiile lui Aristotel din Poetica, funcția și structura parodiilor medievale evocă semnificațiile bahtiene etc.). La
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fi oferit un dublu cod, care unește "faptul literar modern cu cel antic"3. Volumul enumeră și discută caracteristicile definitorii pe care parodia le-a dezvoltat în fiecare epocă în parte, înregistrând, alături de exemplificarea prin opere, optica teoreticienilor mai însemnați (parodiile lui Aristofan sunt luate în discuție alături de contribuțiile lui Aristotel din Poetica, funcția și structura parodiilor medievale evocă semnificațiile bahtiene etc.). La final, există chiar un tabel ce include rezumativ contribuțiile în definirea parodiei, din care am selectat spre exemplificare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și discută caracteristicile definitorii pe care parodia le-a dezvoltat în fiecare epocă în parte, înregistrând, alături de exemplificarea prin opere, optica teoreticienilor mai însemnați (parodiile lui Aristofan sunt luate în discuție alături de contribuțiile lui Aristotel din Poetica, funcția și structura parodiilor medievale evocă semnificațiile bahtiene etc.). La final, există chiar un tabel ce include rezumativ contribuțiile în definirea parodiei, din care am selectat spre exemplificare secțiunea dedicată folosirii termenului de parodie în "modernitatea târzie", cum o numește Rose, adică începând din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin opere, optica teoreticienilor mai însemnați (parodiile lui Aristofan sunt luate în discuție alături de contribuțiile lui Aristotel din Poetica, funcția și structura parodiilor medievale evocă semnificațiile bahtiene etc.). La final, există chiar un tabel ce include rezumativ contribuțiile în definirea parodiei, din care am selectat spre exemplificare secțiunea dedicată folosirii termenului de parodie în "modernitatea târzie", cum o numește Rose, adică începând din anii '60 ai secolului XX. Acestea se dovedesc extrem de utile fie numai și pentru orientarea prin bibliografia "stufoasă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discuție alături de contribuțiile lui Aristotel din Poetica, funcția și structura parodiilor medievale evocă semnificațiile bahtiene etc.). La final, există chiar un tabel ce include rezumativ contribuțiile în definirea parodiei, din care am selectat spre exemplificare secțiunea dedicată folosirii termenului de parodie în "modernitatea târzie", cum o numește Rose, adică începând din anii '60 ai secolului XX. Acestea se dovedesc extrem de utile fie numai și pentru orientarea prin bibliografia "stufoasă" consacrată noțiunii: "Utilizări și definiții ale parodiei în modernitatea târzie: Parodia = împotriva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
secțiunea dedicată folosirii termenului de parodie în "modernitatea târzie", cum o numește Rose, adică începând din anii '60 ai secolului XX. Acestea se dovedesc extrem de utile fie numai și pentru orientarea prin bibliografia "stufoasă" consacrată noțiunii: "Utilizări și definiții ale parodiei în modernitatea târzie: Parodia = împotriva interpretării (Sontag, 1964) Don Quijote = prima operă literară modernă întrucât în interiorul său siguranța similitudinii este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de parodie în "modernitatea târzie", cum o numește Rose, adică începând din anii '60 ai secolului XX. Acestea se dovedesc extrem de utile fie numai și pentru orientarea prin bibliografia "stufoasă" consacrată noțiunii: "Utilizări și definiții ale parodiei în modernitatea târzie: Parodia = împotriva interpretării (Sontag, 1964) Don Quijote = prima operă literară modernă întrucât în interiorul său siguranța similitudinii este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în modernitatea târzie: Parodia = împotriva interpretării (Sontag, 1964) Don Quijote = prima operă literară modernă întrucât în interiorul său siguranța similitudinii este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu trebuie neapărat să fie și comică (Hutcheon) Parodia = nihilistă (Newman) Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare minimală a unui text" (Genette) Parodia = modernă și satirică; pastișa (blank parody) = postmodernă și nenormată (Jameson) Parodia = repetare cu diferență care nu trebuie neapărat să fie și comică (Hutcheon) Parodia = nihilistă (Newman) Parodia poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose, de la Aristotel până la deconstructiviști
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iau în calcul generarea unei definiții sub spectrul diferențelor față de noțiuni precum ironie, satiră, pastișă, travesti, burlesc, ridicol, umor etc., lucrarea sa, publicată într-o primă ediție în 1993, mizează pe o formulare denotând rafinament critic, dar și claritate. Rezumând, parodia ar fi rezultatul coexistenței codificate a două texte, pe care cititorul îl sesizează mulțumită efectului comic. Comicul poate să apară în funcție de voința auctorială (cultivând procedeele cunoscute) sau survine din simpla alăturare a realității textuale a celor două opere. La fel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
astfel, modernitatea (în roman, s.n.) e atribuită Renașterii. Dar tripartiția cu care se operează aici nu este lipsită de sens; ea ne-a orientat și nouă, pentru început, interesul, chiar dacă ulterior direcțiile pe care le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care sensibilizează ideologic publicul de pretutindeni atât în privința dimensiunii metaficționale a operelor, cât și a politicii lor etc. Studiul lui Margaret A. Rose nu se organizează însă și în conformitate cu specificitatea genurilor. Parodia cunoaște avatari interesanți, în primul rând, prin schimbările de anvergură pe care le produce formal, dar și la nivelul procedeelor, prin trecerea de la un gen la celălalt și seria de transformări operate. Dintr-o elegie se poate obține, de pildă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin trecerea de la un gen la celălalt și seria de transformări operate. Dintr-o elegie se poate obține, de pildă, o satiră parodică; în schimb, un roman care parodiază un alt roman (Vineri sau limburile Pacificului de Michel Tournier ca parodie la Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe) "înghite" parodia, rămânând eminamente roman. Este deci de dorit un studiu mai aplicat din punctul acesta de vedere. Parodie romanescă sau roman parodic? În ciuda problematizării generice pe care o ridică, întrebarea rămâne, în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de transformări operate. Dintr-o elegie se poate obține, de pildă, o satiră parodică; în schimb, un roman care parodiază un alt roman (Vineri sau limburile Pacificului de Michel Tournier ca parodie la Robinson Crusoe al lui Daniel Defoe) "înghite" parodia, rămânând eminamente roman. Este deci de dorit un studiu mai aplicat din punctul acesta de vedere. Parodie romanescă sau roman parodic? În ciuda problematizării generice pe care o ridică, întrebarea rămâne, în fond, retorică, mai degrabă un prilej de a deschide
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Parodie romanescă sau roman parodic? În ciuda problematizării generice pe care o ridică, întrebarea rămâne, în fond, retorică, mai degrabă un prilej de a deschide noi căi hermeneutice decât de a oferi răspunsuri limitative și, pe alocuri, chiar limitate. Descoperind, prin parodie, o contrapondere comico-ludică a tuturor aspectelor serioase, chiar și a celor înspăimântătoare precum Infernul, temă tabu a Inchiziției medievale, romanul a înglobat în structura sa, încă din Antichitate, alte specii și genuri, chiar dacă la începuturi doar episodic, amestecând mai multe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chiar și a celor înspăimântătoare precum Infernul, temă tabu a Inchiziției medievale, romanul a înglobat în structura sa, încă din Antichitate, alte specii și genuri, chiar dacă la începuturi doar episodic, amestecând mai multe forme spre a obține ceea ce numim astăzi parodie mixtă. Acestea și-au pierdut statutul prim în pasta personală a stilului dezvoltat de fiecare romancier în parte. Turnura comică nu va eluda însă aspectele serioase. Ele țin mai ales de modul de raportare a autorilor atât la realitatea epocii
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de fiecare romancier în parte. Turnura comică nu va eluda însă aspectele serioase. Ele țin mai ales de modul de raportare a autorilor atât la realitatea epocii lor, cât și la realitatea textuală a propriilor scrieri. Ca atare, însăși discutarea parodiei se dovedește un proces complex și dificil prin caracterul sintetic pe care îl implică. Analiza ei presupune alăturarea și comparația unor elemente din cele mai diferite zone ale studiului literaturii, de la cele de teorie literară la cele care sunt legate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
estetica receptării, de la detaliile de istorie literară la concluziile ținând de sociologia literaturii, fără a exclude importantele contribuții pe care le oferă, în sprijinul demersului de față, poetica romanului. Privită din punctul de vedere al decanonizării practicate de majoritatea romancierilor, parodia contribuie la înțelegerea evoluției literaturii prin eforturile pe care aceștia le fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați de ranchiună personală de creație, de inovația formelor precedente. Accentul cade, în lucrarea de față, pe problema parodiei. De-a lungul evoluției sale istorice, ea a suferit, dar a și a provocat mari modificări în ceea ce privește fenomenul literar în ansamblu, născând discuții asupra paternității și originalității operei literare, dar și schimbând, periodic, ierarhia unor noțiuni precum autor, text, receptor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a suferit, dar a și a provocat mari modificări în ceea ce privește fenomenul literar în ansamblu, născând discuții asupra paternității și originalității operei literare, dar și schimbând, periodic, ierarhia unor noțiuni precum autor, text, receptor (nu întotdeauna receptorul a fost și cititorul parodiei, dacă ținem seama de formele antice orale sub care se practica aceasta). De aceea vom aduce în discuție (comparativ) poeticile "vechi" și "noi" ale parodiei. Multitudinea exemplelor ne-a convins că acest fenomen literar dispune de o conștiință de sine
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
periodic, ierarhia unor noțiuni precum autor, text, receptor (nu întotdeauna receptorul a fost și cititorul parodiei, dacă ținem seama de formele antice orale sub care se practica aceasta). De aceea vom aduce în discuție (comparativ) poeticile "vechi" și "noi" ale parodiei. Multitudinea exemplelor ne-a convins că acest fenomen literar dispune de o conștiință de sine "întotdeauna la lucru", care i-a permis să-și creeze o lume proprie (cea a textului încifrat), în calitatea sa de literatură de grad secund
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
epocile în care ele au cunoscut un grad maxim de dezvoltare (aflându-se în atenția publicului larg și a teoreticienilor/ criticilor etc. atât cantitativ, cât și calitativ), iar pe de altă parte am evidențiat, sincronic, invariantele care fac dintr-o parodie romanescă o creație validă, păstrând nuanța parodistică fără a mai aminti opera de care s-a slujit drept model. Am constatat că fenomenul considerat, am spune cu prea mare ușurință, de mulți secundar a jucat un rol crucial în reinventarea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]