3,364 matches
-
sau perceptive în contactul cu mediul extern. b) Stilul de conducere. Pentru determinarea stilului de leadership s-a utilizat un test situațional construit de M. Zlate, pe baza căruia se stabilește, pornind de la teoria lui McGregor, tipul de leadership autoritar, participativ și cooperator (mai aproape de stilul participativ), având la bază o schemă de tip behaviorist S-R. Cele 10 situații problematice modelate în instrument reflectă următoarele aspecte: instruirea subordonatului pe probleme de comunicare; selecția în condiții de egalitate pe linia criteriilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
extern. b) Stilul de conducere. Pentru determinarea stilului de leadership s-a utilizat un test situațional construit de M. Zlate, pe baza căruia se stabilește, pornind de la teoria lui McGregor, tipul de leadership autoritar, participativ și cooperator (mai aproape de stilul participativ), având la bază o schemă de tip behaviorist S-R. Cele 10 situații problematice modelate în instrument reflectă următoarele aspecte: instruirea subordonatului pe probleme de comunicare; selecția în condiții de egalitate pe linia criteriilor; situația de restructurare-reorganizare, cu conștientizarea unor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prin indiferență față de oameni, pe de o parte, iar, pe de altă parte, specificul mediului militar nu permite schimbarea regulilor, indiferent cât de puternică este voința celui în cauză. Stilul de conducere care se manifestă cel mai frecvent este cel participativ și cooperator, nu cel autoritar, cum ar fi de așteptat într-o instituție ierarhică. Repartiția celor trei stiluri de conducere în funcție de tipul psihologic se poate urmări în tabelul următor: Stil de conducere Stil psihologic Frecvența stilului de conducere autoritar Frecvența
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de așteptat într-o instituție ierarhică. Repartiția celor trei stiluri de conducere în funcție de tipul psihologic se poate urmări în tabelul următor: Stil de conducere Stil psihologic Frecvența stilului de conducere autoritar Frecvența stilului de conducere cooperatist Frecvența stilului de conducere participativ Total ESTJ 3 10 10 23 ISTJ 1 3 5 9 INTJ - - 1 1 ESTP - - 3 3 ENTJ 1 - 1 2 ESFJ - - 1 1 Total 5 13 21 39 Tabelul 3. Frecvența stilurilor de conducere în funcție de tipul psihologic în cazul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ESFJ - - 1 1 Total 5 13 21 39 Tabelul 3. Frecvența stilurilor de conducere în funcție de tipul psihologic în cazul eșantionului de militari Urmărind rezultatele din tabel se poate constata că 21 (52,5%) de subiecți aplică un stil de conducere participativ, 13 (32,5%), un stil de conducere cooperatist și numai cinci militari (12,5%) pe cel autoritar. Un singur subiect având tipul psihologic ISTJ a obținut punctaje egale pentru două stiluri de conducere - cooperativ și participativ. Acest lucru semnifică faptul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un stil de conducere participativ, 13 (32,5%), un stil de conducere cooperatist și numai cinci militari (12,5%) pe cel autoritar. Un singur subiect având tipul psihologic ISTJ a obținut punctaje egale pentru două stiluri de conducere - cooperativ și participativ. Acest lucru semnifică faptul că fie un stil de conducere nu s-a elaborat fie cel în cauză adoptă comportamente cameleonice. De asemenea, valorile obținute de fiecare subiect în parte pentru cele trei stiluri de conducere nu evidențiază diferențe semnificative
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care ne-am referit -, utilizat cu cea mai mare frcvență, și un stil de rezervă, folosit atunci când cel dominant este inaccesibil. Stil de conducere Stil psihologic Frecvența stilului de conducere autoritar Frecvența stilului de conducere cooperatist Frecvența stilului de conducere participativ Total ESTJ 7 10 6 23 ISTJ 6 3 2 11 INTJ - 1 - 1 ESTP - 2 - 2 ENTJ 1 - 1 2 ESFJ - 1 - 1 Total 14 17 9 40 Tabelul .4. Frecvența stilurilor de conducere de rezervă în funcție de tipul psihologic
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Frecvența stilurilor de conducere de rezervă în funcție de tipul psihologic în eșantionul de militari Urmărind distribuția frecvențelor pentru stilul de rezervă din tabelul 4, putem observa creșterea frecvenței stilului autoritar și scăderea cu mai mult de 50% a frecvenței pentru stilul participativ, ceea ce este explicabil pentru instituția militară, unde prioritară este atingerea obiectivelor prin îndeplinirea ordinelor. Atunci când militarii conștientizează acest lucru, autoritatea exacerbată este de prisos, afectând valoarea climatului psihosocial și a coeziunii de grup. Într-o cercetare anterioară, am obținut pentru
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
deosebite obținute de această structură militară: misiuni de menținere și impunere a păcii, calificative de „foarte bine” la aplicațiile și activitățile desfășurate, propunerea pentru operaționalizare. Sunt justificatoare, considerăm noi, aspectele enumerate pentru frecvența crescută a stilurilor de conducere cooperativ și participativ. Stilul de conducere cooperativ și mai ales cel paticipativ se conjugă cu orientarea spre oameni, spre problemele lor, cu relații interpersonale pozitive și un climat de grup stimulativ pentru atingerea obiectivelor. Acestea favorizează dezvoltarea aptitudinilor membrilor grupului, generează raporturi cordiale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
valoarea personală. Calitatea și extensia acestor efecte vor afecta direct eficiența activității de conducere. Are loc o extensie a responsabilităților, acestea devenind ale tuturor membrilor organizației și nu doar ale staff-ului. Trecerea de la stilul autoritar la cel cooperatist și participativ, de la rigiditate la flexibilitate în organizațiile militare nu înseamnă abandonul puterii, ci o altă manieră de a privi autoritatea. Chiar dacă spiritul ierarhic se conservă, el capătă alte forme de manifestare. În ceea ce privește distribuția stilurilor de conducere pentru tipul psihologic ESTJ, conform
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
ci o altă manieră de a privi autoritatea. Chiar dacă spiritul ierarhic se conservă, el capătă alte forme de manifestare. În ceea ce privește distribuția stilurilor de conducere pentru tipul psihologic ESTJ, conform tabelului, 10 subiecți se caracterizează prin stilul cooperativ, 10 prin stilul participativ și trei prin cel autoritar. Raportat la numărul subiecților de tip ESTJ, procentele corespunzătoare sunt cele din figura 5. EMBED MSGraph.Chart.8 \s După ESTJ, cel de-al doilea tip psihologic frecvent este INTJ, care apare în 25% dintre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pentru stilul de conducere, am efectuat un test statistic c2. Repartiția stilurilor de conducere pe cele trei niveluri ierarhice este cea din tabelul următor: Stil de conducere Nivel ierarhic Stil de conducere autoritar Stil de conducere cooperatist Stil de conducere participativ Total Nivel I (direct subordonat staff-ului) 2 3 6 11 (28,21%) Nivel II (subordonat primului nivel) 2 4 7 13 (33,33%) Nivel III (subordonat nivelului II) 1 6 8 15 (38,46%) Total 5 13 21 39
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cele trei stiluri de conducere, am efectuat, de asemenea, un test statistic c2. Repartiția stilurilor de conducere pe cele două tipuri psihologice este următoarea: Stil de conducere Stil psihologic Stil de conducere autoritar Stil de conducere cooperatist Stil de conducere participativ Total ESTJ 3 10 10 23 (71,87%) ISTJ 1 3 5 9 (28,13%) Total 4 13 15 32 Tabelul 7. Repartiția stilurilor de conducere pe cele trei niveluri ierarhice Rezultatele testului de statistică, evaluate pe cele trei stiluri
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
baza unor criterii bine stabilite. În ceea ce privește leadership-ul, procentele ce revin celor trei tipuri de stiluri de conducere sunt similare celor obținute pentru tipul psihologic, respectiv: stil de conducere autoritar - 12,5%; stil de conducere cooperativ - 32,5%; stil de conducere participativ - 52,5%. Deci, omogenitatea tipurilor psihologice antrenează la nivelul grupului omogenitatea stilurilor de conducere, iar ponderea cea mai mare aparține nu stilului autoritar, cum ar fi de așteptat în organizațiile militare, ci celui participativ, stilul autoritar fiind un stil de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cooperativ - 32,5%; stil de conducere participativ - 52,5%. Deci, omogenitatea tipurilor psihologice antrenează la nivelul grupului omogenitatea stilurilor de conducere, iar ponderea cea mai mare aparține nu stilului autoritar, cum ar fi de așteptat în organizațiile militare, ci celui participativ, stilul autoritar fiind un stil de rezervă. În baza rezultatelor obținute, putem afirma că primele două ipoteze se confirmă. Cele două ipoteze sunt: Dacă vom avea o omogenitate a stilurilor de personalitate în cadrul fiecărui nivel ierarhic, atunci putem vorbi și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de personalitate în cadrul fiecărui nivel ierarhic, atunci putem vorbi și de o omogenitate a stilurilor de conducere. Este de așteptat ca, în organizațiile militare cu grad de coeziune și eficiență ridicate, stilul de conducere predominant să fie cel cooperativ sau participativ. Repartiția preferințelor cerebrale pe cele trei niveluri ierarhice Legendă: CoS = cortex stâng Raț = raționalitate CoD = cortex drept Em = emoționalitate LiS = limbic stâng MSO = mod stâng de operare LiD = limbic drept MDO = mod drept de operare La datele din tabel se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
s-au identificat tipurile psihologice cele mai frecvente în organizația militară, ESTJ și ISTJ. Se constată astfel un grad crescut de similaritate a personalităților, ceea ce antrenează o uniformitate a stilurilor de conducere. Stilul de leadership cel mai frecvent este cel participativ, urmat de cel cooperatist. Stilul de rezervă este cel autoritar. Prin aplicarea corelației bivariate Pearson, s-a stabilit că dimensiunea P se corelează negativ cu stilul de conducere autoritar, iar T cu stilul cooperatist, însă în mod pozitiv. Prin aplicarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de personalitate în cadrul fiecărui nivel ierarhic, atunci putem vorbi și de o omogenitate a stilurilor de conducere. Este de așteptat ca în organizațiile militare cu grad de coeziune și eficiență ridicate, stilul de conducere predominant să fie cel cooperatist sau participativ. Este de așteptat să existe o corelație pozitivă între tipul de personalitate și un anumit mod de funcționare cognitivă, stâng sau drept. Este de așteptat ca la liderii militari, datorită etapelor de pregătire și verificare, preponderente în atingerea obiectivelor, să
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
lui Wiliam Marston (1928), cunoscută sub numele D.I.S.C., ilustrată sugestiv în figura de mai jos: SHAPE \* MERGEFORMAT Revenind la cele atru stiluri de management corespunzătoare celor patru culori, roșul este mai degrabă directiv, galbenul este afectiv, verdele este mai curând participativ, iar albastrul este mai mult normativ. Capitolul II se referă la interacțiunea, comunicarea (verbală și nonverbală) cu „culorile” celorlalți (colegi, colaboratori). Următorul capitol conține sfaturi practice despre modul în care se conduce „o echipă în culori”: cum să construim și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
plusurile și minusurile; poate că este nevoie de o nouă perspectivă. Prezenta lucrare Încearcă să dezvolte o asemenea perspectivă prin diferențierea studiului de caz ca instrument de cercetare față de (a) studiul de caz ca instrument pedagogic, (b) etnografii și observația participativă și (c) metode calitative. Esența studiului trece dincolo de toate acestea. Astfel, lucrarea se ocupă de caracteristicile cu adevărat distinctive ale metodei studiului de caz, văzute de-a lungul tuturor etapelor de cercetare - stabilirea Întrebărilor, designul, colectarea datelor, analiza acestora și
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
caracteristic studiului de caz este capacitatea de a folosi o Întreagă varietate de dovezi - documente, artefacte, interviuri și observații - care nu sunt Întotdeauna disponibile Într-un studiu istoric convențional. Mai mult decât atât, În unele conjuncturi, cum ar fi observația participativă (vezi capitolul 4), pot apărea manipulări informale. În fine, experimentele se realizează atunci când cercetătorul poate manipula comportamentul În mod direct, precis și sistematic. Acest lucru este posibil fie Într-un laborator, unde experimentul se poate concentra asupra uneia sau a
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Cât despre durata foarte mare a studiilor, trebuie menționat că nu este o caracteristică obligatorie. Aici se face confuzie Între metoda studiului de caz și unele metode specifice de colectare a datelor, cum ar fi etnografia (Fetterman, 1989) sau observația participativă (Jorgensen, 1989). Etnografiile necesită de obicei perioade lungi de timp petrecute „pe teren” și pun accentul pe dovezi observaționale detaliate. Spre deosebire de acestea, studiul de caz este o formă de investigație care nu depinde doar de informații etnografice sau obținute prin
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
1989). Etnografiile necesită de obicei perioade lungi de timp petrecute „pe teren” și pun accentul pe dovezi observaționale detaliate. Spre deosebire de acestea, studiul de caz este o formă de investigație care nu depinde doar de informații etnografice sau obținute prin observație participativă. S-ar putea chiar efectua un studiu valid și de calitate folosind doar biblioteca și telefonul sau Internetul, În funcție de tema studiată. În ciuda faptului că aceste obiecții pot fi contracarate, după cum am făcut mai sus, o lecție de bază este că
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
studiului de caz doar ca o etapă explorativă a vreunui alt tip de strategie de cercetare, fiind menționat În doar câteva rânduri de text. Un alt neajuns În privința definiției a fost confundarea studiilor de caz cu etnografiile sau cu observația participativă, astfel Încât presupusa discuție despre studii a textelor respective era de fapt o descriere a metodei etnografice sau a observației participative ca tehnici de colectare a datelor. Multe lucrări metodologice standard (vezi, de exemplu, cele de Kidder și Judd, 1986; Nachmias
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
câteva rânduri de text. Un alt neajuns În privința definiției a fost confundarea studiilor de caz cu etnografiile sau cu observația participativă, astfel Încât presupusa discuție despre studii a textelor respective era de fapt o descriere a metodei etnografice sau a observației participative ca tehnici de colectare a datelor. Multe lucrări metodologice standard (vezi, de exemplu, cele de Kidder și Judd, 1986; Nachmias și Nachmias, 1992) tratează În realitate doar „munca de teren” ca tehnică de colectare a datelor, omițând orice altă discuție
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]