933 matches
-
la modul supin); * atribut verbal: Speranța de a reuși îl motiva. (verb predicativ la modul infinitiv); Eșarfa fluturând a fetei i-a atras atenția. (verb predicativ la modul gerunziu); Ajutorul primit de tine a fost oportun. (verb predicativ la modul participiu 112); A cumpărat o mașină de spălat. (verb predicativ la modul supin); * complement direct: Voia mereu a-l determina să se implice.; Poate face orice.113 (verb predicativ la modul infinitiv); El aude clipocind. (verb predicativ la modul gerunziu); Terminase
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
relativ: Se gândește/ cum să acționeze. COMPLEMENT DE AGENT complement de agent propoziție subordonată completivă de agent Termeni regenți regent de tip verbal: * verb tranzitiv la diateza pasivă: Poezia a fost recitată de un actor. * adjectiv provenit din verb la participiu, prin conversiune: Compunerea scrisă de tine este deosebită. * adjectiv derivat cu sufixul-bil: E un proiect lăudabil de orice specialist din domeniu. regent de tip verbal: * verb tranzitiv la diateza pasivă: Poezia a fost recitată/ de cine a fost invitat cu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
deosebită. * adjectiv derivat cu sufixul-bil: E un proiect lăudabil de orice specialist din domeniu. regent de tip verbal: * verb tranzitiv la diateza pasivă: Poezia a fost recitată/ de cine a fost invitat cu acest scop. * adjectiv provenit din verb la participiu, prin conversiune: Compunerea scrisă/ de cine trebuia/ este deosebită. * adjectiv derivat cu sufixul-bil: E un proiect lăudabil/ de oricine este specialist în domeniu. Modalități de realizare Complement de agent exprimat prin: * substantiv în cazul acuzativ, precedat de prepoziția de / de către
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de greșeală. C. CIRC. DE LOC complement circumstanțial de loc propoziție subordonată circumstanțială de loc Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: Merge la munte. * interjecție: El țuști pe ușă. * adverb: Vino sus la etaj! * adjectiv (provenit din verb la participiu): Îi plăcea vaza cu flori așezată acolo. regent de tip verbal: * verb: Merge/ unde vrea. * interjecție: El țuști/ pe unde a văzut un loc liber. * adverb: Vino sus/ unde sunt eu! * adjectiv: Îi plăcea vaza cu flori așezată/ unde se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
DE TIMP complement circumstanțial de timp propoziție subordonată circumstanțială de timp Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: A sosit aseară. * interjecție: În acea secundă, el țuști la ușă. * adverb: A ajuns atunci pe înserat. * adjectiv (provenit din verb la participiu): Vestea primită ieri a bucurat-o. regent de tip verbal: * verb: A sosit/ când a promis. * interjecție: El țuști la ușă/ când a auzit sunetul soneriei. * adverb: A ajuns atunci/ când a promis. * adjectiv: Vestea primită/ când s-au întâlnit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cazul genitiv, precedat de locuțiune prepozițională; (f) adverb interogativ; (g) pronume personal propriu-zis, formă neaccentuată, cazul dativ. Ilustrați, în enunțuri, dependența complementului circumstanțial de loc de: (a) un verb; (b) o locuțiune verbală; c) un adjectiv provenit din verb la participiu; (d) o interjecție predicativă; (e) o interjecție onomatopeică, având valoare predicativă; (f) un adverb. Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de timp să fie exprimat prin substantive și substitute ale acestora în cazul acuzativ, respectiv genitiv. Alcătuiți enunțuri în care
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
într-un sfârșit, descoperi un drum." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Construiți fraze în care propoziția subordonată circumstanțială temporală să aibă ca termen regent: (a) verbul a pleca; (b) interjecția cu valoare predicativă țuști; c) adjectivul provenit din verb la participiu găsit; (d) adverbul atunci. Formulați enunțuri în care propoziția subordonată circumstanțială temporală să fie introdusă prin: (a) pronumele relativ cine în cazul genitiv; b) adjectivul pronominal relativ care în cazul acuzativ; ( c) adverbul relativ cum; d) adverbul nehotărât oricând. Propoziția
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
limba română vorbită actuală. 111 Vezi, de exemplu, Gramatica I, 2005, pp. 490, 531; Iordan & Robu, 1978, p. 477 etc. 112 În unele gramatici se consideră că în astfel de contexte forma primit reprezintă un adjectiv provenit din verb la participiu prin conversiune. 113 În astfel de contexte, unui specialiști consideră că structura poate face reprezintă un predicat verbal compus, în care verbul a putea are valoare de verb semiauxiliar (cf. Dimitriu, 1999, p. 445; Iordan & Robu, 1978, p. 449 ș
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ceea ce cuvîntul fixează în literă, nelăsînd astfel subiectului posibilitatea deplinei coincidențe cu sine și "obligîndu-l" la neostoita găzduire responsabilă a Celuilalt. Și nu în ultimul rînd, păstrarea formelor de substantive verbale utilizate de Lévinas, fără înlocuirea ultimului (Dédire) cu un participiu trecut, deci pasiv, subliniază și procesualitatea continuă, trecerea, curgerea veșnică a tăcerii ileității în cuvîntul înscris temporar pe chip. Bejamin Fondane, cu moartea pe moarte călcînd... Avea un secret legat de etică (Kierkegaard), pentru că a trăi, spunea el, "înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
6.2. Statutul sintactic al elementului se........................................................ 187 7. Notă despre adjectivele ergative..................................................................... 196 8. Concluzii......................................................................................................... 199 Capitolul 4: Teste sintactice de delimitare a clasei și relevanța acestora pentru limba română.............................................................................................. 201 1. Preliminarii: teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcționează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2. Subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
despre adjectivele ergative..................................................................... 196 8. Concluzii......................................................................................................... 199 Capitolul 4: Teste sintactice de delimitare a clasei și relevanța acestora pentru limba română.............................................................................................. 201 1. Preliminarii: teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcționează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2. Subiectul postverbal "nud"................................................................... 219 7. Teste care funcționează în engleză................................................................. 220
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (și infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
engl.), grupul nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea evenimentului, în accepția lui Arad (1996) P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui Comrie, Creissels, Croft p. ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și trecutul narativ/anterior, care are numai terminații de gen și de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de gen și de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o structură preergativă. În limbile vechi (braj, panjabi, marathi), predicația este o formă nominală care se acordă în gen și număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică și nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv și a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). Inițial, copula era folosită
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană; inițial, fenomenul a fost descris ca fiind o structură pasivă (Montaut 1998b: 140; 2006). Structura ergativă din limba hindi modernă, ca și cea din panjabi și marathi își are originea în construcția pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunțurile la trecut erau predicații nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunțurile la trecut erau predicații nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv (acordat cu pacientul în nominativ) funcționa predicativ. La originea construcției ergative se află tendința agentului de a ocupa prima poziție; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziția specifică ne este recentă (Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o fază de preergativitate. Diferența dintre grupul occidental și cel oriental provine din aceeași structură nominală cu participiu trecut pasiv predicativ − ergativizat în grupul occidental și reactivat/deergativizat în grupul oriental (Montaut 1998b: 145). Müler (1995: 262) arată că limbile semitice, ca multe limbi primitive, aveau partiție ergativă, ale cărei urme au supraviețuit în limbile semitice târzii. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre verb și nominalizarea corespunzătoare în limba română, Stan (2003: 72−73) se oprește asupra distincției neergativ/ergativ (inacuzativ), subliniind că singurul test care distinge în limba română cele două clase de verbe intranzitive este utilizarea ergativelor cu formă de participiu activ în construcții absolute și, implicit, folosirea participiului ca adjectiv (vezi Capitolul 4, 2.). Autoarea menționează și posibilitatea ca participiul activ cu valoare adjectivală al verbelor ergative românești să se combine cu verbul copulativ a fi (este plecat), spre deosebire de participiul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Stan (2003: 72−73) se oprește asupra distincției neergativ/ergativ (inacuzativ), subliniind că singurul test care distinge în limba română cele două clase de verbe intranzitive este utilizarea ergativelor cu formă de participiu activ în construcții absolute și, implicit, folosirea participiului ca adjectiv (vezi Capitolul 4, 2.). Autoarea menționează și posibilitatea ca participiul activ cu valoare adjectivală al verbelor ergative românești să se combine cu verbul copulativ a fi (este plecat), spre deosebire de participiul verbelor neergative (*este râs) − vezi Capitolul 4, 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că singurul test care distinge în limba română cele două clase de verbe intranzitive este utilizarea ergativelor cu formă de participiu activ în construcții absolute și, implicit, folosirea participiului ca adjectiv (vezi Capitolul 4, 2.). Autoarea menționează și posibilitatea ca participiul activ cu valoare adjectivală al verbelor ergative românești să se combine cu verbul copulativ a fi (este plecat), spre deosebire de participiul verbelor neergative (*este râs) − vezi Capitolul 4, 3. Între cele două categorii de verbe există și deosebiri aspectuale: verbele ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
participiu activ în construcții absolute și, implicit, folosirea participiului ca adjectiv (vezi Capitolul 4, 2.). Autoarea menționează și posibilitatea ca participiul activ cu valoare adjectivală al verbelor ergative românești să se combine cu verbul copulativ a fi (este plecat), spre deosebire de participiul verbelor neergative (*este râs) − vezi Capitolul 4, 3. Între cele două categorii de verbe există și deosebiri aspectuale: verbele ergative exprimă o stare ori un eveniment (în ultima situație, au caracter perfectiv, implicând o schimbare de stare), iar verbele neergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive și ergative privește mai ales incapacitatea lor de a satisface construcția pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d]: 142/140, în GALR II). Deși incapabile să apară în construcții pasive 8, ergativele realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]