1,641 matches
-
grosier, sunt determinante pentru evoluția (de aceea lentă) în acest regn. II.4.3.3. Reîncarnarea în regnul animal superior Acest regn cuprinde animalele propriu-zise, vertebrate, adică cu un creier definit, ce le conferă posibilitatea de a desfășura o activitate pasională (astrală). Ca urmare, apare la momentul saltului calitativ inițial un corp cauzal de natură astrală, în baza cantității mici de fluid astral produs de regnul precedent. Alcătuit fiind din fluid aflat într’un plan hiperfizic al Universului, care deci nu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
se în“carnează” în planul intelectual, zeii au un corp alcătuit din aceeași “materie” cu visele, așa cum apar în ochii celui deplin iluminat , visele fiind în relație directă cu planul intelectual (ca activități mentale), nu cu cel astral (propriu activităților pasionale) așa cum se obișnuiește a se considera. Viața zeilor este mult mai lungă decât cea a inițiaților, și asta destul de lungă sau a oamenilor, dar totuși finită ( avansează cifra de mai multe sute de mii de ani pentru zeii cei mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
omul. Cei doi Socrate n istoria culturală a Atenei secolelor VI-IV î.e.n. au fost trasate trei perioade: * perioada orfică, dominată de zeul Orfeu, având ca semnificație coborârea către origini și universul simbolurilor fantastice. Cultura orfică va evolua spre vibrația pasională, orgisiacă; * perioada întrepătrunderilor culturale (orfico - apolinică) și trecerea de la cunoașterea criptică la evidențele luminoase, raționale; * perioada apolinică, având influența cea mai mare asupra culturii clasice. La greci, spiritul a pendulat între pasiune și rațiune, între dionisiac și apolinic. Socrate a
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
participanți. Discuția nu se restrânge la o singură sarcină de lucru, ci la parcurgerea unei succesiuni, până la epuizarea Întregii teme avute În vedere. În discuție sunt incluse mai multe grupuri constituite În cadrul clasei/grupei sau anului de studiu. Eventual grupuri „pasionale” sau „inerte” În manifestarea lor. Scontându-se pe interacțiunea dintre acestea, pe dinamizarea lor, se poate ajunge la echilibrarea sau la structurarea altor grupuri. Așa, de exemplu, se pornește de la afirmarea unei opinii de grup, pentru a se ajunge la
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să aducă Într-o corelație favorabilă datele utile care fac posibilă sesizarea de noi relații, de noi asociații de idei, de noi structuri cognitive. Folosindu-se de virtuțile limbajului interior, În răstimpul meditației, mai mult sau mai puțin Îndelungate și pasionale, subiectul are ocazia să Întreprindă tatonări, să Încerce anticipații, să formuleze supoziții, ipoteze și căi de rezolvare; În mintea lui se cristalizează mai multe variante de soluții posibile, se ajunge la noi elaborări sau concluzii, la redescoperiri de noi reguli
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Și totuși, lucrurile nu stau deloc așa. Cum se știe bine, întregul dialog Republica este întemeiat pe o analogie de bază între sufletul individual și structura politică (politeia) a Cetății. Analogia ține de numărul și funcția părților sufletului (părțile rațională, pasională, apetitivă), respectiv ale Cetății (filosofii-regi, paznicii, agricultorii), de relațiile dintre ele în cazul „normal” - raționalul, respectiv filozofii trebuie să conducă -, de virtuțile care sunt identice în cazul individual și cel colectiv (dreptatea, cumpătarea, curajul, înțelepciunea), cât și, în final, de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ideal din Republica este format din trei clase - filosofii, gardienii și producătorii, și sufletul va fi descris în mod analogic constituit din trei atitudini psihologice: partea rațională (care are ca principală „pornire” cea înspre înțelepciune, care armonizează și echilibrează), cea pasională (care se bazează pe curaj) și cea apetitivă (care are ca scop satisfacerea dorințelor primare prin mijloace materiale. Diviziunea sufletului stabilită în cartea a IV-a devine mult mai îndrăzneață în continuarea ei din cărțile a VIII-a și a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îndrăzneață în continuarea ei din cărțile a VIII-a și a IX-a, prin modelele imaginative ale explicațiilor psihologice. Aici Socrate sugerează că diferiți oameni au diferite constituții psihologice. Pe scurt, lumea este împărțită în oameni conduși de atitudini raționale, pasionale sau apetitive, primul va iubi înțelepciunea și adevărul, al doilea victoria și onoarea, iar al treilea banii. Astfel, atitudinea rațională va căuta doar ceea ce este bun pentru acea persoană, dar și înțelepciunea. Deși pare o bifurcare teleologică stranie, dacă ne
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de bine a cuiva depinde de asemenea de cunoașterea a ceea ce este binele, înțelegem că este vorba de o căutare unificată, nu doar a ceea ce se consideră că este bine, ci a ceea ce este cu adevărat bine. Prin contrast, atitudinea pasională urmărește preeminența socială și onoarea. Adjectivul predicativ organizator devine „onorabil” sau „convenție”. Și în fine, atitudinile apetitive, cele mai lipsite de valoare, caută doar satisfacerea materială a dorințelor corpului, lucru posibil prin mijloace bănești. * Prin extrapolarea localului la universal, Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că avem câteva feluri de atitudini apetitive: unele necesare, unele nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă de atitudinea rațională), timocratică (condusă de atitudinea pasională), oligarhică (condusă de atitudinea apetitivă) democratică (condusă de atitudinea apetitivă nenecesară) și cea tiranică (condusă de atitudinea apetitivă necontrolabilă). Analiza acestei ultime categorii prezintă un interes major în înțelegerea cazului omului tiranic. Acesta condus fiind de dorințe nelegitime și necontrolabile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestea pun stăpânire pe un individ, sufletul lui având „un aspect cumplit, sălbatic și nelegiuit”. Acesta va avea dorințe împotriva naturii, ca antropofagia, incestul și crima, neducând lipsă de nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari nebunii, alungându-și din suflet orice cumpătare sau rușine. Fiul democratului va ajunge cu adevărat un om tiranic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a contrariilor” (cf. Stella Petecel, loc.cit., nota 4, p. 367). În Etica Nicomahică locurile exemplare sunt 1155b 3-6; 1159b 15-19. Alte locuri: 1156 b2; 1158 a11-13; 1164 a5; 1171a 11-12 (erotică tipică între asemănători dominați de pasiune până la exclusivism pasional); 1157a 6-12; 1167 a4-7; 1171b 25-31 (aceste locuri amintesc de Phaidros, 250d-e: implicarea văzului). În Politica (1262b), Aristotel uzează de autoritatea lui Socrate pentru a se răfui cu Platon: „noi (Aristotel - n.m.)considerăm însă că dragostea este cel mai mare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se ascunde În enigmele cunoașterii: acest potențial este frumos pentru că, deși el nu poate fi văzut, este simțit, intuit. * „Ațipind reflexele, trezești reflexiile.” (Emil Cioran) De parcă acest drum se Înscrie În mod inevitabil În psihologia vîrstelor: la tinerețe ești mai pasional, apoi din ce În ce mai reflexiv. * Îmi displac gîndurile ce nu pot fi spuse cu glas tare.” (Michel Montaigne) De obicei, aceste gînduri ascund discreția unui menajament față de cineva, Însă la fel de bine și urzelile unui interes viclean sau meschin. * „Oricine are geniu cînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
filosoful care ar putea să-i reproșeze această opinie? A asocia coabitarea cu pasiunea le pune în pericol și pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai niște sentimente, bineînțeles, dar nu cine știe ce iubire pasională, toridă, sexuală, libidinală; evită mai bine să stai sub același acoperiș cu femeia iubită într-un mod prea incandescent! Incendiile pustiitoare se sting repede... Cuplul ideal în căsătorie - în mod vizibil, nu acesta e cazul său - presupune tandrețe, plăcere de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
făcut-o a fost bună sau rea. Evident că n-a fost bună. Dar trebuia să facă politică fiindcă era stăpânit de geniul istoriei, ceea ce la el însemna umanul în toată cuprinderea și cu toate pasiunile lui. „Peste acest fond pasional ai-a aruncat marele său stil”, spune despre el G. Călinescu. Iorga, care scria la iuțeală, cum îi venea, și care sigur că nu se recitea niciodată, este unul dintre cei mai mari stiliști, nu numai din literatura noastră. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pildă, Barrès, Montherlant, E. M. Cioran. Despre Barrès a scris Mihai Ralea câteva pagini de comprehensiune insinuantă, pătrunzând cu delicii amare și lente în dedalul acestui suflet voluptos și înfiorat. Ralea își simțea cu Barrès o afinitate antinomică irezistibilă, o bifurcație pasională pe toate planurile, estetic, etic și politic. Memorialul din Spania al lui Ralea este în fond un anti-Barrès (și e o carte în definitiv superioară Secretului toledan a lui Barrès, deși, bineînțeles, fără importanța oarecum epocală a acesteia). De toți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea magică a anumitor cuvinte și de aceea recomandă prudență și măsură în rostirea lor. Cine știe ce forțe obscure ar putea fi declanșate prin pronunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ei academice, autorul nu se poate stăpâni de a-și exprima, sub tonul său de generalitate, pornirile subiective, pledoariile pro-domo, obsesiile polemice și idiosincraziile, nu mi se pare deloc un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sinceră este atât de generoasă prin ea Însăși, Încât cel care o trăiește știe că nu are nimic altceva mai valoros pe care ar putea să-l ofere iubitei sale. Μ Experiențele tragice cu care se Încheie cele mai multe dintre iubirile pasionale dovedesc că și iubirea poate fi egoistă În scopurile sale. Μ Prima dragoste nu se uită! Cum am putea, Într-adevăr, uita prima cunoaștere pe care am fost capabili să o realizăm exclusiv prin noi Înșine? Μ Ce Înseamnă a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
duală: când, de exemplu, este trează conștiința ce ține de sistemul cerebral, omul are toate șansele să se prezinte ca o ființă rațională și responsabilă; când dominatoare devine conștiința sistemului ganglionar, omul e mai intuitiv, dar și mai senzual, mai pasional. Μ Pe măsură ce omul adâncește și lărgește aria contrariilor (de tipul: bine - rău; frumos - urât, adevărat - fals etc.), el Își dezvoltă și capacitatea liberului arbitru, care-l face să opteze În cunoștință de cauză (și nu doar pe bază de intuiție
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu altul; ambiții personale care propun moduri de a fi ce depășesc propria putere de realizare; dezamăgiri date de o convingere prea mare În puterea adevărului În lupta cu minciuna și ipocrizia; eșecul cultivării unei atitudini predominant contemplative, În detrimentul uneia pasionale, acționale; conștientizarea limitelor iubirii de a nu putea fi dincolo de bine și de rău; iluzia liberului arbitru În determinismul existențial, În producerea realului obiectiv, și nu a unuia fictiv, inventat etc.). Μ Extremismul a pătruns până și În educație. Sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să le descopere unitatea de substanță. El este cel care trebuie să elimine eventualele incoerențe (altfel spus, cercetări sau ipoteze abandonate). El este cel care trebuie să înlocuiască repetițiile cu eventualele variante (sau, dacă nu, să considere repetițiile drept anafore pasionale). În fața sa se află o „serie” de scrieri ale căror date, înșiruite, corespund mai mult sau mai puțin: o „serie” de scrieri prime și o „serie”, mai lipsită de pretenții, de scrieri interactive, întăritoare, documentare. Desigur, ochiul trebuie să fugă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre vreun Bottai 2 sau despre vreun cardinal. Conformismul este întotdeauna deplorabil, dar conformismul celui ce are de partea sa dreptatea (adică, după mine, „conformismul de stânga”) este cu atât mai dureros. Desigur, articolul meu „împotriva avortului” este incomplet și pasional; știu acest lucru. O prietenă a mea, Laura Betti 3, mi-a atras atenția că femeia lipsește fiziologic din el. Are dreptate. Alberto Moravia a spus că fondul argumentelor mele este pavelian: adică în mine, ca și în Sfântul Pavel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de către Fundația Agnelli din Torino 1 și la relatările despre modalitățile de cercetare, Cancrini pare că vrea să-și mascheze exasperarea în spatele unui comportament lingvistic absolut inexpresiv, alcătuit numai din fapte și informații. Faptul că lucrarea este de fapt tendențioasă, pasională, furioasă până la ranchiună apare limpede imediat. Și totuși, continuă cu încăpățânare să dorească să se prezinte ca o cercetare științifică și, prin urmare, imparțială. Tabelele, statisticile, listele, datele, toate o demonstrează. Tinerii toxicomani, abordați de Cancrini și de echipa sa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
exagerat de entuziastă de a face realizările românești cunoscute În exterior va face loc probabil unei analize mai critice și mai obiective. PÎnă atunci, trebuie avut În vedere că publicația de la MIT despre modernismul românesc este o combinație Între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul publicistic Într-un context specific, nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]