1,467 matches
-
pielițe, parte cu parte: unul - palma, altul - degetul mare și cel de-al treilea - restul degetelor. Sau ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
mentalități curente etc. Rubricile mai importante sunt „Paranteze sincronice”, „Puncte”, „Carnet”. Publică poezie Emil Botta (Anotimp, Minerul, Centru, Comă), Al. Robot (Cerbii din liră, Nostalgie, Preistorie, Somn pe câmp, Romanță), Virgil Gheorghiu (Orientală, Luni, Vânătoare saxonă, Marea vânătoare), Horia Stamatu (Pastel, Oglinzi, Tombolă), Eugen Ionescu (Elegii), Simion Stolnicu, Ștefan Stănescu, Vasile Trotușan, Pericle Martinescu, Sabin Vania, Petre Boldur, Horia Groza, Gabriel Mavrogheni, Const. Munteanu, Aurel Chirescu, Constantin Micu, Corneliu Temensky, Ștefan Dima. Ieronim Șerbu publică mai multe fragmente din romanul Virgin
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
în propriul lor belșug, dar și arse de secetă. Esențială însă este expresia unei puternice solidarități între eul liric și natură, a unei legături de sânge, ducând la o intimă asemănare. Sugestii plastice ale acestei solidarități se găsesc pretutindeni, în pasteluri (Șesuri natale, Amiază, Carmen veris, Un cântec pe secetă), în „ecourile din străbuni” (Serenadă de demult, Sfat între haiduci), în ciclul erotic (Zâmbete-n lacrimi, Ploaie cu soare) ori în acela al năzuinței spre transcendent (Sub specie aeternitatis). Paralel însă
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
azil de bătrâni, stârnește o vie emoție în lumea literară. În anii debutului C. întreținea un adevărat cult pentru mai tânărul G. Coșbuc, al cărui univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile și pasteluri relevă influența poetului năsăudean, iar alte texte par să-și găsească sursa în motivul coșbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
Iași are loc premiera piesei sale Armașul lui Ștefan cel Mare. Conștient, probabil, de resursele nu foarte bogate și de nesincronizarea cu lirica nouă, C. se orientează de la început către sonet. În tiparul acestuia sunt turnate peisaje, preponderent rurale (ciclul Pasteluri), dar și trăiri personale (Varia, Frunze de toamnă, Lui Eros), portrete ale unor personalități ori tipuri istorice (Chipuri, Letopiseț). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
care include și un studiu mai vechi, Despre opera unui autor dramatic uitat - Teochar Alexi, valorifică numeroase documente inedite, semnificative pentru momentele de pionierat în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania. Ca poet, C. se prezintă în ținuta elegiacului, cu delicate pasteluri spiritualizate și madrigale irizate de sentimentul trecerii inevitabile a timpului. SCRIERI: Inorogul nu moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii romantice: prețuirea naturii, valorificarea folclorului și a istoriei naționale. Nu e fără semnificație faptul că talentul său s-a exprimat plenar în clasicele prin compoziție pasteluri, că proza sa procură delicii de felul celor oferite de literatura clasică memorialistică, iar teatrul său comic include personaje și situații de tip molieresc, în timp ce Fântâna Blanduziei construiește o viziune vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
condusă de A. de Herz. Un număr important de sonete i-au fost traduse în limbile franceză, maghiară și rusă. Primele două volume ale lui C., Diafane (1901) și Din când în când (1903), înmănunchează specii diferite - meditația, glosa, elegia, pastelul, serenada, sonetul. Unele poeme cu tematică socială, în general de nuanță critică, sunt expozitive și prozaice. Cultivarea aforismului sau a paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C. Substanța
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
câteva fabule (unele fiind prelucrări) mai pot stârni interesul cititorului. Volumul a rămas fără ecou critic, chiar și după reluarea „revăzută și adăugită” din 1933, cu ilustrații semnate de Elena Aldea-Sabo, Octav Angheluță și T. Gh. Tudor. A doua culegere, Pasteluri petrolifere (1929), atrage atenția asupra poetului mai ales prin noutatea tematică a liricii. Ciclul titular fixează descriptiv imagini-peisaje din spațiul exploatărilor petrolifere. Experimentul va fi amplificat în Aur de întuneric (1942; Premiul „Regele Mihai I” al Societății Scriitorilor Români), în
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
al Societății Scriitorilor Români), în care poeme ca Rezervoare, Bataluri, Erupție incendiară, Simfonie neagră configurează un infern modern, al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
mal - Florile răului (1967), în care reia zece poeme transpuse de C.-S. Comentariile critice (eseuri, cronici, studii de istorie literară) abordează mai ales sfera poeziei, fără să ignore proza sau critica literară. SCRIERI: Tainele lui Moș Crăciun, București, 1926; Pasteluri petrolifere, Câmpina, 1929; Manual de educație morală și străjerească, București, 1938; Mireasa lumii, București, 1941; Aur de întuneric, București, 1942; Aspecte și convingeri critice, București, 1945. Traduceri: Charles Baudelaire, [Poeme], în Stelian Constantin-Stelian, Pasteluri petrolifere, Câmpina, 1929, în Charles Baudelaire
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
Tainele lui Moș Crăciun, București, 1926; Pasteluri petrolifere, Câmpina, 1929; Manual de educație morală și străjerească, București, 1938; Mireasa lumii, București, 1941; Aur de întuneric, București, 1942; Aspecte și convingeri critice, București, 1945. Traduceri: Charles Baudelaire, [Poeme], în Stelian Constantin-Stelian, Pasteluri petrolifere, Câmpina, 1929, în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal-Florile răului, îngr. Geo Dumitrescu, București, 1967. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 93-94, IX, 361-363, X, 155-158; Călinescu, Ist. lit. (1982), 937; Dinu Pillat, „Mireasa lumii” de Constantin-Stelian, „Albatros”, 1941, 7
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
însă exerciții poetice modeste, elanului cu care se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă o poezie închinată pământului și permanențelor istoriei noastre (Priveliști și reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
manifesta în marginile determinismului marxist, însă ale unui determinism lax și suplu. Culegerea reunește studii de tip monografic (despre I. Budai-Deleanu, C. Conachi, I. Heliade-Rădulescu, N. Bălcescu), de perspectivă generală (o primă aproximare a epocii pașoptiste) ori, dimpotrivă, particulară (analiza Pastelurilor lui V. Alecsandri sau discuția asupra poemului Cântarea României, pentru care C. propune, cu argumente greu de respins, dubla paternitate: Russo-Bălcescu). După monografia Anton Pann din 1964 (unde autorul pune la punct aspecte biografice controversate, analizează și evaluează participativ opera
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Fum, 1884, Nimfa tânără Leuca, 1888, Pe Acropole, 1893). C.l. nu a acordat atenție doar unei anume specii poetice, promovându-le pe toate în egală măsură, deși unele sunt mai bogat reprezentate. Pe lângă poemul de meditație, pot fi întâlnite numeroase pasteluri, cele mai multe aparținând lui V. Alecsandri, care impune astfel specia, grație publicației junimiste, în literatura română. Pastelul a mai fost încercat și de N. Beldiceanu (Moșii, 1872, Apusul soarelui, 1873, Prășitorii, 1876) sau N. Volenti (Icoane din viață, 1883-1887). Prin Alecsandri
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
anume specii poetice, promovându-le pe toate în egală măsură, deși unele sunt mai bogat reprezentate. Pe lângă poemul de meditație, pot fi întâlnite numeroase pasteluri, cele mai multe aparținând lui V. Alecsandri, care impune astfel specia, grație publicației junimiste, în literatura română. Pastelul a mai fost încercat și de N. Beldiceanu (Moșii, 1872, Apusul soarelui, 1873, Prășitorii, 1876) sau N. Volenti (Icoane din viață, 1883-1887). Prin Alecsandri pătrund de asemenea legenda și legenda istorică în versuri (Dumbrava Roșie, 1872, Dan căpitan de plai
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
subtitlul „Revistă de cultură generală”. Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello... gallico), Demostene
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile. Pastel aduce în tablou corbii, țârâitul ploii de toamnă, mugetul vitelor închise în ocol și sunetul trist, dogit al tălăngilor. Poemul sugerează, admirabil, senzația de agonie a vegetației, de târziu în lume și de prăbușire a universului într-o tristețe grea
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
rămas, desigur, fără ecou printre confrați. Volumul din 1969, Versuri din patru decenii, grupează titlurile, în funcție de data elaborării lor, în trei secțiuni: 1937-1940, 1943-1949, 1956-1963. Alături de compoziții cursive, bogate în imagini poetice sau mărturisind influențe folclorice elegant asimilate, sunt incluse pasteluri calme, cu o melodică interioară bine cumpănită, dar și demonstrații ostentative de versificare prețioasă, care elimină emoția estetică. SCRIERI: Fugind de neant, pref. autorului, București, 1946; Versuri din patru decenii, pref. M.R.P. [Miron Radu Paraschivescu], București,1969. Repere bibliografice: Piru
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
care este apropiat și care îl sprijină. Prima carte, Vitralii cu păsări, îi apare în 1967. Ca poet, B. a produs compuneri intimiste și calofile, de atmosferă și de expresie îngrijit-ingenioasă, convențională, vădind abilitate și „meserie”. Poemele lui sunt crochiuri, „pasteluri” ori „tablouri” (de interior, cu recuzită domestică etc.), montaje de imagini și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate de mici solilocvii, de „declarații” ori comentarii lirice intermitente. La orizontul epocii în care a fost scrisă și
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
a făcut experiențe psihologice în domeniul „audiției colorate”, adică al corespondenței sunet-culoare. Era membru al Academiei de Științe din Berlin. Ca poet, B. a debutat în 1863, în ziarul lui B. P. Hasdeu, „Lumina”. O perioadă mai lungă a publicat pasteluri în „Convorbiri literare” (1872-1881) și un timp a frecventat cenaclul junimist. Decisive în formația lui au fost însă apropierea de socialiștii ieșeni și colaborarea la „Contemporanul”. Poezia sa din această perioadă se înscrie în lirica socială, protestatară și umanitară. În
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
a lui Artur Stavri la București și, mai ales, datorită izolării lui B., deprimat de moartea unuia dintre copii. Versurile și le strânge în volumul Poezii (1893). Creații pe modele folclorice dă în culegerea Doine (1893). Părăsind tradiționalismul primei perioade - pasteluri în maniera Alecsandri, meditații în nota decepționismului posteminescian (Geniu și nefericire) -, B. a încercat o nouă formulă prin abordarea în poezie a unei tematici care de obicei formează obiectul științelor exacte. Un amplu poem, Pământul, evocă geneza și istoria planetei
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]