9,932 matches
-
scot pantofii, spuse el umil și păși în urma ei, simțind sub tălpi răcoarea parchetului. Totul era puțin schimbat, în rău, casa intrase pe mâna unor străini, asta era limpede: oglinda cea mare fusese dată jos, iar pe perete rămăsese o pată urâtă, mutaseră și scrinul din loc, un scaun dispăruse, placheta gravată dedicată unei bătălii navale de lângă Brest se găsea acum în alt loc, cam nepotrivit, după părerea lui. Căută zadarnic tabloul tatălui său și întrebă brusc, furios: — Unde e... ? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ea nu apucase să-și dea seama unde nimeriseră. Chavel își dorea să o trimită de acolo, mai înainte să vină momentul cu adevărat urât. Cu mare grijă făcu doi-trei pași și se așeză pe un scaun. În câteva clipe pata se va vedea pe haine. — Acum totul s-a sfârșit, spuse Chavel. De-acum n-o să mai aibă curaj să se întoarcă. Ești cu adevărat Chavel? întrebă fata. — Da. —Ce-ai spus în legătură cu mesajul tot minciună a fost, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dintre cele avansate de premierul Boc? Dacă ne întoarcem la primul său mandat, vom vedea că a mai respins propuneri. Evident că putea. În ianuarie 2008, s-a opus numirii Noricăi Nicolai la justiție, pe motiv că mapa profesională indică pete incompatibile cu înalta funcție. Or, în „mapa profesională“ a senatorului Ariton, propus astăzi la economie în locul lui Videanu, se găsesc pete cel puțin la fel de mari ca în mapa Noricăi Nicolai, însă de această dată Traian Băsescu a utilizat dubla măsură
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
că putea. În ianuarie 2008, s-a opus numirii Noricăi Nicolai la justiție, pe motiv că mapa profesională indică pete incompatibile cu înalta funcție. Or, în „mapa profesională“ a senatorului Ariton, propus astăzi la economie în locul lui Videanu, se găsesc pete cel puțin la fel de mari ca în mapa Noricăi Nicolai, însă de această dată Traian Băsescu a utilizat dubla măsură. Refuzul numirii unui ministru propus de premier amplifică, așa cum am văzut în guvernarea Tăriceanu, tensiunile între palate. Odată apărute, tensiunile se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă de profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate artistică, teatrul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sufletul iubitului tău, care va ajunge la momentul potrivit în patul tău cel nou, așezat pe pământ. șase în al patrulea loc: ai noroc și prinzi multe broaște-care-spionează-pentru-dușmanii tăi, broaște din acelea mici și urât mirositoare, precum ploșnițele, broaște cu pete negre la urechi, care sunt căști cu care ascultă mișcările tale înregistrate cu microfoane ascunse în grădina ta suspendată, prinzi multe broaște mici și le jupoi una câte una, ascultându-le cum urlă până se prăpădesc în văzul celorlalte, este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul bancnotelor în buzunarul broaștelor spioni, plătite gras și frecvent de conducătorii oștirilor dușmane. șase deasupra: în ținutul prin care treci acum a ajuns la putere leopardul fusca, cu pete mari negre pe spate, cu care a câștigat multe voturi, mai ales voturile buburuzelor, care au fost uimite de discursul leopardului fusca. până la sfârșitul mandatului nu va mai avea nici o pată leopardul fusca, se va modifica, va deveni un fel
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
treci acum a ajuns la putere leopardul fusca, cu pete mari negre pe spate, cu care a câștigat multe voturi, mai ales voturile buburuzelor, care au fost uimite de discursul leopardului fusca. până la sfârșitul mandatului nu va mai avea nici o pată leopardul fusca, se va modifica, va deveni un fel de panteră albicioasă, și grevele buburuzelor vor umple ținutul acesta. tu nu ești oricum rezident aici, nu ai drept de vot, ești un simplu călător prin acest ținut, așa că să nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că este sufletul hotărât al prințișorului shangdi di liwu. tigrul qilin a țâșnit pe câmp, în întâmpinarea costumașului roșu, de sărbătoare, tigrul aleargă cu un orizont pe salt, cu un cer pe oră. un vultur harpagornis bătrân zboară către mica pată roșie cu înălțări de aripi cât ținutul acesta, furnicile albe aleargă în plutoane către roșu. nu poate fi decât el, pentru că tu ți-ai făcut pe deplin datoria. vrăji fiecare zi a mea devine un poem al tău, timpul se
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și știi ce-s acele pete? CODÂRLIC: Nu știu. DĂNILĂ: Ți-oi spune eu. Aceia-s frații mei din ceea lume. Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut. DĂNILĂ: Și știi ce-s acele pete? CODÂRLIC: Nu știu. DĂNILĂ: Ți-oi spune eu. Aceia-s frații mei din ceea lume. Unul, cel mai mare, îi cioban. Se vede bine cum stă razamat în ciomag și parc-ar vrea să zică din fluier. Ceilalți sunt răspândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Partea întâia Deasupra pânzei de aur așternută peste câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a rostit Costăchel odată cu primul pas făcut în curtea învățătorului, care abia apucase să lase din mână găleata cu apă scoasă din fântână
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a acestei încăperi, se găsea și o mică ferestruică tot timpul închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă de seară - p rinsă Într-un descântec ciudat... Cuvintele mele se sting În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță din flăcări și-aleargă cu toamna
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se opri la cuptorașul din lut, unde găteau mâncarea cu gustul căreia nu l-a mai simțit nicăieri în altă parte... Aici, la cuptoraș, îl găsea mereu pe taică-său, el era bucătarul familiei de toată viața. Mereu avea o pată de funigine pe față... Când îi ziceau să se șteargă, el dădea cu mâna și o înșira și mai mult. Ce mai râdeau ăștia mici de bunelul! Și el râdea cu ei împreună... Ioana nu putea să creadă că toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o. Simte același lucru acum, când se uită în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
discurs ca la carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
real, zburam de o jumătate de oră deasupra orașului și acesta nu se mai termina, eram atât de jos încât distingeam mașinile pe străzi, ca niște cutii de chibrituri, mișunând într-un furnicar de case, suprafețe nesfârșite de oraș, cu pete mov presărate printre case. Atunci am aflat că acele pete mov sunt coroanele geacarandei mov, unul din cei mai spectaculoși arbori australieni, folosiți de australieni până la dezmăț. Mă bucuram să intru într-o lume mov, senzația de vis a celor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta nu se mai termina, eram atât de jos încât distingeam mașinile pe străzi, ca niște cutii de chibrituri, mișunând într-un furnicar de case, suprafețe nesfârșite de oraș, cu pete mov presărate printre case. Atunci am aflat că acele pete mov sunt coroanele geacarandei mov, unul din cei mai spectaculoși arbori australieni, folosiți de australieni până la dezmăț. Mă bucuram să intru într-o lume mov, senzația de vis a celor douăzeci și două de ore de zbor se prelungea și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oceanele, cerul și pământul și dorul nestăvilit al acestor oameni rătăcitori și rătăciți într-o istorie croită nedrept de timp și timpuri. După o noapte noroasă, fără lună și fără stele, soarele se arătă a fi zorit să spele ultimele pete de întuneric ale nopții, umplând cuprinsurile cu lumina lăptoasă a dimineții, trezind toate vietățile pământului să facă primii pași spre o nouă zi. De câteva zile, Vișinel împlinise unsprezece ani. Era aproape un flăcău împlinit, cu ochii mari, deschiși către
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]