2,520 matches
-
asigure certitudinea paternității. Astfel, pentru a avea încrederea că se va bucura de urmași și că aceștia sunt ai lui, bărbatul va căuta să-și controleze partenera sexual, dar și să înlăture oportunitățile ca alți masculi să fie concurenți la paternitate. În societatea modernă, resursele natural-fizice ale unor astfel de oportunități, cum sunt hrana și teritoriul, au fost înlocuite cu statusul și puterea socială. Dar pe aceste domenii competitivitatea combativă există și, nu întâmplător - susțin autorii citați -, rata omuciderilor este foarte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
academic de istorie a literaturii române), astăzi atribuirea este de circulație aproape generală, deși oponenții (unul dintre ei, Ion I. Ionașcu, propunând chiar un „contracandidat”, pe Dumitrașcu Dumbravici) n-au lipsit. După cum nu au lipsit nici luările de poziție în favoarea paternității lui L. asupra cronicii (recapitularea probelor o face Liviu Onu). L. și-a luat numele de la moșia Ludești din Dâmbovița, pe care a dobândit-o mai târziu, după ce urcase câteva trepte pe scara rangurilor. Trebuie să fi avut ceva avere
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
lui Stoica Ludescu, RI, 1934, 7-9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 33-34, Ist. lit. (1982), 27-28; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 233-239; Ion I. Ionașcu, Documente inedite din perioada 1517-1774, STD, 1955, 4; Ion I. Ionașcu, Despre logofătul Stoica Ludescu și paternitatea cronicii „Istoria Țării Românești”, AUB, istorie, t. V, 1956; Constant Grecescu, Dan Simonescu, Introducere la Istoria Țării Românești. 1290-1690 (Letopisețul cantacuzinesc), București, 1960, I-LXII; Cioculescu, Varietăți, 29-44; Ivașcu, Ist. lit., I, 152-155, 208-214; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 303-360
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
Grecescu, Dan Simonescu, Introducere la Istoria Țării Românești. 1290-1690 (Letopisețul cantacuzinesc), București, 1960, I-LXII; Cioculescu, Varietăți, 29-44; Ivașcu, Ist. lit., I, 152-155, 208-214; Rosetti-Cazacu-Onu, Ist. lb. lit., I, 303-360; Liviu Onu, Date noi cu privire la Stoica Ludescu. Din nou problema paternității „Letopisețului cantacuzinesc”, LR, 1972, 1; Dicț. lit. 1900, 517; Mazilu, Vocația, 67-68; Dicț. scriit. rom., II, 782-783; Mazilu, Noi, 189-193, 195-203. D.H.M.
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
mai repede decât ritmul celui mai încet membru); - sarcina de tip aditiv presupune că rezultatul activității grupului este suma contribuțiilor tuturor membrilor; și - sarcina de tip discreționar presupune că membrii grupului pot combina opțiunile individuale în orice manieră doresc, neexistând paternitatea soluției exprimate, aceasta din urmă fiind rezultatul contribuției tuturor participanților. Astfel, învățarea prin cooperare reprezintă mai degrabă o filosofie instrucțională decât o metodă aparte (putându-se regăsi, de altfel, în structura mai multor metode și tehnici de învățare). Utilizarea cooperării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
numai în latină, este consacrată tot Nașterii. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (contrar obiceiului lui Teodot, conține citate din literatura clasică: a IV-a eglogă a lui Virgiliu). Nesigură este și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfîntului Ioan și păstrate în etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfîntului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în a cincea săptămînă a Postului Mare. A fost foarte răspîndit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al IX-lea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămîne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, asemenea unui războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
17 decembrie 1937 la ancheta Bunei Vestiri sub titulatura generică De ce cred în biruința legionară. Articolul există și Eliade a mărturisit acolo convingerile sale despre biruința acestei mișcări la alegerile de la sfîrșitul lui decembrie 1937. Că ulterior Eliade a negat paternitatea acestui articol, pretinzînd că l-a scris prietenul său M. Polihroniade, pe care n-a vrut să-l dezavueze, se știe de la biograful său Lesco Dl Mircea Handoca și-a ratat cartea nu numai pentru că a crezut că e bine
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
textele din cele aproximativ trei secole, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, adică până în momentul în care - în Imperiul Roman - creștinismul a ajuns religie legală, ba chiar de stat. Problemele majore ale cărții sunt adunarea și colaționarea textelor cu paternitate certă, admise dogmatic, și a celor apocrife considerate "atribute", copii cu inserții personale ale copiștilor, "tradiții orale" în cele din urmă fixate în scris), precum și modul cum s-a făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
cunoscut sub numele Hipolit și identificat ulterior cu martirul roman omonim, redacta două opere în apărarea canonicității Apocalipsei și a Evangheliei după Ioan, canonicitate pusă la îndoială de unii creștini, cel mai cunoscut dintre aceștia fiind preotul Gaius, care atribuia paternitatea corpusului ioanic ereticului Cerint. Din cauza revendicării ei de către montaniști, Apocalipsa a fost exclusă din canonul Bisericii din Asia Mică. Lectura sa publică a fost în cele din urmă acceptată cu condiția, se pare, ca ea să fie interpretată alegoric, după
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
200 sq. Interpretarea lui Delcor ține seama de informațiile din 1 Mac. . T. Colani, Jésus et les croyances messianiques de son temps, Strasbourg, 1864, pp. 201‑213. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 35‑39. . S‑a scris foarte mult pe tema paternității epistolei. O abordare pertinentă a problemei găsim la L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 64‑68. Cf. de asemenea M.J.J. Menken, 2 Thessalonians, Londra, New York, 1994, și la E. Richard, „Contemporary Research on 1 & 2 Thessalonians ”, în Biblical Theology Bulletin, 20, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai apoi, dacă au sosit Alixandru vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărie”. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra, devenită un fel de „semn dinastic al Domniei” (apăsat de o paternitate incertă, Lăpușneanu se gândea la siguranța ascendenței urmașilor), trece în stăpânirea biruitorului: „Deacă veni Alexandru vodă Lăpușneanul în țară și înseamnă pre Joldea la nas și-l déte la călugărie, décii luo pre Roxanda, fata lui Pătru vodă, să-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în vedere pe Voievozi) erau definitivate de urmași („titularilor” mormintelor nerămânându-le timp, scurtat drastic de o moarte neașteptată, pentru acea praeparatio mortis), între ei și de îndureratele soții. Putem, cred, să le atribuim acestora - cu toată prudența necesară - și paternitatea asupra inscripțiilor funerare. Supuse unui „protocol” deja constituit, aceste texte ce rețineau părți din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întrerupt brusc, pretendentul a fost însemnat la nas și călugărit. Soacra ostilă va fi eliminată și ea (prin sugrumare), iar Ruxandra continuând a fi un fel de „semn dinastic al domniei” (necesar în cazul unei „ascendențe domnești incerte”, al unei „paternități echivoce” - Dan Cernovodeanu) trece în stăpânirea biruitorului: „Deaca veni Alexandru vodă Lăpușneanu în țară [...], décii luă pe Roxanda, fata lui Pătru vodă, să-i fie doamnă lui, care era mai nainte să o ia Joldea” (Grigore Ureche). Unii istorici spun
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la aceleași proiecte arheologice. Va fi trimis un anume Théroulde. În Addendum III am inclus bibliografia scrierilor sale, cea mai completă dintre cele care au apărut până astăzi, incluzând și articole din presa românească din a căror examinare a rezultat paternitatea sa, precum și datele suplimentare ale volumelor care sunt deseori menționate incomplet și indirect. Am inclus și un repertoriu al documentelor inedite descoperite de Arion Roșu, dintre care cele mai importante sunt cererea către Asiatic Society of Bengal de a patrona
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
culturii române la istoria, geografia și cultura anumitor civilizații asiatice, din Egipt până În Japonia. Astfel, autorul nota și numele lui Honigberger și Kőrösi Csoma - chiar dacă apartenența lor românească e menținută strict teritorial -, făcând Însă și prima Încercare de stabilire a paternității și circuitului unor texte despre Orient din revistele timpului 1, al căror conținut l-am discutat recent, urmând să facă obiectul unei analize minuțioase 2. Dar sursele nu se pot limita deloc la cele românești, cu atât mai puțin În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
4. Pagini orientale ritmice traversează publicații ca Icoana lumei și Albina românească: cele pe care le-am adunat, câteodată semnate I.M.o, pot fi atribuite cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși i-ar putea aparține 5 datorită singularității subiectului, Ost India ori Hina, Honigberger deținând prin relatările sale - și spre deosebire de toți contemporanii săi ieșeni sau bucureșteni - privilegiul de a utiliza rețetele colective ale introducerii unei imagini (con)curente a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
roman). Din a doua căsătorie se nasc Marin și Alexandru (Sae), care vor lua numele de familie al mamei. Tatăl este prototipul lui Ilie Moromete. Prozatorul se desparte, astfel, de mentalitatea secolului său: nu crede, ca Jean-Paul Sartre, că instituția paternității este putredă și că regula este că „toți tații sunt răi”. Face din Ilie Moromete o figură emblematică a lumii țărănești, un mit care - explică el într-o convorbire din ianuarie 1968 - l-a împiedicat să dea prioritate violenței și
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
planul existenței (deșteptarea conștiinței individuale în mijlocul familiei) și dezbate în primele capitole o temă ce a intrat și în epica propriu-zisă: despărțirea de familie, evadarea din lumea țărănească. Despărțirea de familie este, în primul rând, despărțirea de părintele autoritar. Mitul paternității este reluat aici din alt unghi. Tatăl mai apare o dată mișcându-se, stângaci, în hainele unui mare personaj. Moromețianismul a devenit, ca și donquijotismul, bovarismul, o atitudine umană, determinabilă, un stil de existență. După ce a creat un concept moral prin
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Alecu Russo, A.I. Odobescu, Tudor Arghezi, G. Călinescu și Tudor Vianu cu date extrase din scrieri mai puțin cunoscute ale autorilor prezentați, de pildă din publicistică, jurnale sau corespondență. Ș. propune soluții inedite în probleme strict delimitate, cum ar fi paternitatea unui text atribuit multă vreme lui Bălcescu. Totodată, istoricul literar știe să degajeze concepția existențială sau artistică a unui autor pornind de la un aspect semnificativ: Alecu Russo este surprins cu exactitate ca spirit în egală măsură vizionar și lucid, tinerețea
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
să coloreze afectiv constatarea istoriografică și trădându-și simpatia, uneori exagerată, pentru autorii în discuție. În 1980 își reunește intervențiile publicistice de aproape două decenii în volumul Ispita istoriei, cuprinzând „investigații, precizări, demersuri metodologice”, în care face utile identificări cu privire la paternitatea sau la izvoarele unor opere clasice și se lansează în interpretări mai ample referitoare la vocația europeană a literaturii române, de la Dimitrie Cantemir la G. Ibrăileanu, ori la interferențele literare româno-daneze sau la viziunea asupra Eladei. La aceste contribuții el
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
Octavian Goga dramaturg și eseist, articol la moartea scriitorului), Vladimir Dogaru, Ovid Caledoniu, Septimiu Bucur, Horia Nițulescu, Axente Sever Popovici, Mihail Straje, Cuza Marinescu. Câteva numere din 1941 conțin articole de polemică între Lucian Blaga și Dan Botta referitoare la paternitatea ideilor din studiul Spațiul mioritic. Mai ales publicistica din S.-P. are caracter extremist, violent pamflet. Sunt atacați Nicolae Titulescu, Constantin Stere, Victor Iamandi, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, H. Bonciu, Al. Vaida-Voevod, precum și gazetele „Adevărul”, „Zorile
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
dispărut timpuriu, a cărui „integrală” se pregătește Braniște să o interpreteze, se dezvăluie, într-o imprudentă clipă de sinceritate a soției, a fi fost miezul găunos al întregii sale existențe. Piesa are o desfășurare paroxistic-absurdă: infidelitatea din tinerețe a soției, paternitatea incertă a celor două fiice, poziția ridicol-umilitoare a lui Braniște, în umbra nefastă a „maestrului”, falsa afecțiune a familiei, la care se adaugă dezastrul financiar, toate sunt potențate de furia negatoare a celui deziluzionat, cuprins de un elan al distrugerii
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale pieselor de „teatru popular”: Mirza (1904), Dorul de țară. Meseriașii. La 24 Ianuarie. Ispășire (1905), Stâlpi de pază (1906). Nici versul nu reușește
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]