1,557 matches
-
Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile, ca și infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau operei lui L. o aură deosebită, apropiind-o, pe o bună parte a întinderii ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
tandră, însușindu-și viclean și îndârjit abilități de băietană spre a nu-l dezamăgi, se iscă tensiunea de substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
Ateneu”, „Tribuna”, „Familia” ș.a. Debutând cu o poezie modulată de melancolii, dar și de încântări adolescentine, exprimate într-un vers melodios sau grav încordat, F. evoluează spre o expresie simplificată prin distilări succesive și chiar spre o anume încifrare a patosului inițial. Această evoluție a fost văzută de Gheorghe Grigurcu ca o treptată despovărare a imaginii de retorism, în favoarea unei poetici a sensibilității, ce presupune impresie eliptică, densități suave, contururi vagi, cultivarea nuanței. Axul tematic central e cel al comunicării dintre
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
pe autor să dea întâietate laturii probatorii a depoziției sale, mai mult, să evite tot ce l-ar fi putut acuza de subiectivism ori „literaturizare”. Cedând adeseori pasul documentarului, indispensabil pentru istoricul epocii, cartea rămâne în spațiul memorialisticii printr-un patos al adevărului și al patriotismului profund. SCRIERI: Limba nouălor cărți bisericești, Sibiu, 1905; Der moderne Utraquismus oder Die Zweisprachigkeit in der Volksschule, Langensalza, 1910; Despre educație, Sibiu, 1911; Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară, Sibiu
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Ești la vârsta, Viața în asalt). Asocieri insolite, reprezentări livrești ale unei cosmogonii inundate de lumini spirituale domină lungul poem Spirala iederii. Mai vechea tentativă de a institui un neoromantism revoluționar este, în volumul Prima zăpadă (1990), potențată printr-un patos susținut, probabil, și de evenimentele din decembrie ’89. Prima secțiune a plachetei conține o bună poezie patriotică, chiar dacă surprinde pe alocuri exaltarea unor fapte nu rareori infirmate în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele / Și o dorință de liniște” (Orion). Pendularea între vitalism și agonicul reverberând din imaginile de odinioară se relevă drept sigiliu al poeziilor lui H., „construite pe o atare ambiguitate, dar cu un patos reținut, cenzurat lucid, caracteristic modernilor, fiorul thanatic tulburător fiind mascat de aparența unei priviri impasibile, de chirurg ce înregistrează clinic realitatea corporală” (Ion Pop). Mai discursiv și mai prozaic e volumul Ultimele, primele (1994), poate din cauza intruziunii prea vizibile a
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
Polyeucte, din Friederich von Halm - Fiul pădurilor, iar împreună cu Grigore Ventura - piesa Sappho de Franz Grillparzer. În comediile sale, Șarpele casei, În timpul alegerilor, În flagrant delict ș.a., L. vizează năravurile politice, manevrele electorale, complicațiile dubioase din viața conjugală. Urmărit de patosul și grandilocvența personajelor, îndeosebi tragice, pe care le întruchipa pe scenă (Nero, Lear, Othello, Karl Moor), el are ambiția de a compune drame și tragedii. Mai puțin preocupat de adevărul istoric și chiar de verosimilitatea celor înfățișate, mizează pe efecte
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
între oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție, publicistica, memorialistica și oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
istorice sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin unele situații, prin patosul oratoric asemănător celui din Apus de soare de B. Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira folclorică, scrisul lui are un timbru mai puțin fals. Vocația de liric narativ e fructificată în culegerile din anii ’70-’80: Descântece de dragoste (1977), Patosul potrivirii (1980), Amiaza lucrurilor (1982), Cu viața de-o ființă (1982) și Mereu ucenic (1984), aceasta din urmă fiind cartea de referință a poetului. Îmbrățișând formele fixe (sonetul, gazelul, haiku, tanka), versul dobândește o concentrare aforistică. R. are cultul strămoșilor
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
1972; Nașterea basmului, Chișinău, 1973; O sută de ochi, Chișinău, 1974; Povestea norocului, Chișinău, 1974; Strada, Chișinău, 1976; Struguri de foc, Chișinău, 1976; Descântece de dragoste, Chișinău, 1977; Din podgoria mea, Chișinău, 1978; Câte sunt pe lumea asta, Chișinău, 1979; Patosul potrivirii, Chișinău, 1980; Amiaza lucrurilor, Chișinău, 1982; Cu viața de-o ființă, Chișinău, 1982; Decorațiile bunelului, Chișinău, 1982; Nasul Babei-Cloanța, Chișinău, 1982; Pădure, verde pădure, Chișinău, 1982; Mereu ucenic, Chișinău, 1984; Plină cu minuni ograda..., Chișinău, 1984; Ce-avem mai
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
lui C.A. Rosetti. Stilul său, pastișat și de cei mai apropiați colaboratori - Winterhalder, Carada sau Costinescu - își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848. Frazele se desfășoară larg, încărcate de patos, argumentele se succedă torențial, repetițiile abundă, trimiterile istorice prisosesc și se sprijină pe date memorabile. Efectul imediat e impresionant. Cu trecerea vremii, se observă totuși reluarea vechilor idei, cât și o anumită desprindere de realitate. Ca om politic, Rosetti rămăsese
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
Bătrânul moare, nesuportând lovitura, iar sfârșitul lui înseamnă și falimentul unei mentalități rigide, înțepenită în dogme. Deși mai discretă ca prezență până aproape de final, figura lui Manasse e, în felul ei, impunătoare, dramaturgul încercând să îi sugereze măreția printr-un patos ca al vechilor profeți. Un personaj pitoresc, guraliv și impertinent, cam fricos și bețiv, uneori bufon, alteori cinic, însă minte ascuțită, manevrând abil pilde și vorbe cu două înțelesuri, glumind întruna, când cu haz amar, când mai facil, este Zelig
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
probleme morale, iar Totul se repetă (1988) se înscrie în „formula micului realism care dezvăluie lumea sufletească a omului mărunt cu fire ingenuă, dar înclinat să se contamineze lesne de maladiile sociale ale timpului” (Mihai Cimpoi). Marcat de un puternic patos autobiografic, romanul Șobolaniada (1998) tratează schimbări morale în perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
o coloratură mistică, fără ca omul să fi fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului utopic se regăsește în opera politică și socială a tribunului, în care el investește fantezie, patos, o forță reală a elocinței. Ca polemist, jurnalistul se ilustrează în replica pe care o dă, cu sarcasm și întărâtare, Domnilor Eliade și Tell (1850-1851), dar mai ales în cele trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
LCF, 1985, 11; Mircea Vasilescu, Un roman construit prin metaforă, RL, 1985, 20; Al. I. Friduș, „Glonțul de porțelan”, CL, 1985, 5; Cristian Moraru, Balistică și narațiune, AFT, 1985, 8; Dan Măran, „Magazinul de clepsidre”, SLAST, 1987, 9; Radu Levârdă, Patosul angajării politice, RL, 1989, 46; Popa, Ist. lit., II, 943. A.F.
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
cu literatura sau cu publicistica. Modest și puțin luat în seamă de critica literară a vremii, L. se dovedește în scrierile sale un observator atent al realității, pe care o transpune și o comentează cu accente de sinceritate și de patos participant. După ce în Reflex de suflet și în Primitive (1916) poetul, în dispoziție contemplativă, se apleacă asupra propriilor stări și trăiri afective, în Golgota (1918) el ocolește orice poetizare a întâmplărilor, versurile aducând „icoane și momente din război” și avansând
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
metafore scenice memorabile. Tot astfel sunt și propriile texte dramatice: profunde, simbolizatoare, oarecum romantice, trimițând mai degrabă la Schiller decât la moderni. Hora domnițelor (compusă în 1945, reprezentată în 1968) este tot un fel de baladă, de legendă, în care patosul iubirii este esențial și deviază cursul normal al acțiunii. Ceea ce urma să fie o aventură a unor italieni căutători de comori se metamorfozează într-o revelație a frumuseții femeilor de la noi, sfârșită tragic. Iar cântecul și dansurile (hora) prințeselor autohtone
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către idee („aridele poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
pref. Diana Adamek, Cluj-Napoca, 1998. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Vestibul”, CNT, 1967, 34; Al. Protopopescu, Noua existență a romanului psihologic, TMS, 1967, 9; Gheorghe Grigurcu, „Vestibul”, F, 1967, 11; Marian Popa, Virtuțile și semivirtuțile analizei, LCF, 1968, 16; Nicolae Manolescu, Patosul ideilor. Al. Ivasiuc, „Interval”, CNT, 1968, 24; Const. Cubleșan, „Interval”, TR, 1968, 29; Ov. S. Crohmălniceanu, „Interval” de Al. Ivasiuc, VR, 1968, 6; Mircea Martin, Jocul de a nu se juca, AFT, 1968, 33; Sorin Alexandrescu, Sintagma cunoașterii de noapte
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
pasiune” (Octav Șuluțiu). Paradisul peregrinar (1942) consolidează imaginea poetului frenetic-vitalist chemat, ca perihelicul Al. Macedonski, de zboruri spre luminile celeste: „Aici e numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
ploi nesfârșite, devin spațiul unei imense rețele concentraționare, strivind sordid sute de mii de destine umane, cu foamea de viață exacerbată insuportabil. Zona vie a cărții e dată de comunicarea acestor trăiri extreme, cu subite glisări între spaimă și eroism, patos al iubirii de viață și furor suicidar, percepție a tragicului și detente comice. Capitole precum Balul de operă (denumirea de cod a operațiunii de acoperire a retragerii armatei române din Crimeea), relatând abandonarea Batalionului Vânătorilor de Munte la Chersoneț, în
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
patriot și internaționalist (1986), Pagini de leniniană: permanență și continuitate (1988) ș.a. Pentru S. factorul social și „angajarea” militantă, înțelese simplist, sunt criterii primordiale de apreciere a fenomenului literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice (1981). SCRIERI: Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1973; Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice, Chișinău, 1981; Cuvântul: angajare și răspundere partinică, Chișinău, 1984; Creația lui V. Teleucă în școală, Chișinău, 1985; Ecuația poetică
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]
-
militantă, înțelese simplist, sunt criterii primordiale de apreciere a fenomenului literar, cum se observă și într-o lucrare intitulată Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice (1981). SCRIERI: Internaționalul și naționalul în romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1973; Realitate și mesaj. Patos social. Valori estetice, Chișinău, 1981; Cuvântul: angajare și răspundere partinică, Chișinău, 1984; Creația lui V. Teleucă în școală, Chișinău, 1985; Ecuația poetică a înaltului, Chișinău, 1986; Omul nou: patriot și internaționalist, Chișinău, 1986; Cuvântul și datoriile noastre, Chișinău, 1988; Pagini
SENIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289619_a_290948]