827 matches
-
Cerul meu este de a zâmbi acestui Dumnezeu pe care-l ador atunci când el se ascunde pentru a pune la încercare credința mea..." A păstrat marea ei dorință de a fi misionară. Papa Pius al XI-lea a declarat-o patroana misiunilor, în 1927. În noaptea din Vinerea Sfântă a anului 1896, au început să-i apară primele semne de boală: e vorba de tuberculoză (boală incurabilă pe timpul acela). Intră în fericirea veșnică la 30 septembrie 1897, după o lungă perioadă
Tereza de Lisieux () [Corola-website/Science/306697_a_308026]
-
din Josani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1685. Aceasta este ctitoria familiei nobile Dunca de Sârbi, care a stăpânit această parte de jos a satului în aceea epocă și a fost neîntrerupt patroana bisericii până la sfârșitul secolului 18. Aceasta înseamnă că familia Dunca de Sârbi a îngrijit și înzestrat biserica și a întreținut un preot în ea timp de mai mult de o sută de ani. În partea de sus din sat, pe
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
prin care marchiza era atacată violent. În ciuda criticilor, marchiza de Pompadour a avut o influență de netăgăduit asupra înfloririi artelor franceze în timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, o domnie care este adesea considerată vârf de arhitectură și design interior. Patroană a artelor, marchiza a acumulat o cantitate considerabilă de mobilier și obiecte de artă. Ea a fost responsabilă pentru dezvoltarea extraordinară a fabricii de porțelan Sèvres, care a devenit unul dintre producătorii de porțelan cei mai renumiți din Europa iar
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
fost responsabilă pentru dezvoltarea extraordinară a fabricii de porțelan Sèvres, care a devenit unul dintre producătorii de porțelan cei mai renumiți din Europa iar comenziile ei au asigurat artiștii și familiile artizanilor pentru mulți ani. Ea a fost, de asemenea, patroana arhitecturii, fiind responsabilă pentru construirea Pieții Ludovic al XV-lea (numită acum Place de la Concorde) și a Școlii Militare din Paris, ambele construite de protejatul ei Ange-Jacques Gabriel. Marchiza era liberală și-a susținut în mod constant "Encyclopedie" împotriva atacurilor
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
Elisabeta a României pseudonim literar Carmen Sylva, nume complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916 (), Curtea de Argeș, Regatul României) a fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. Patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare, ca fondatoare de instituții caritabile a fost supranumită de oamenii din popor „mama răniților”. Elisabeta era fiica lui Hermann, principe de Wied. În 1869 principesa Elisabeta de Wied s-
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
Marlowe și William Shakespeare teatrul englez a ajuns la apogeu. Conceptul de "Epocă de aur" , "Era elisabetană" este legat în mod esențial de talentul arhitecților, muzicienilor, poeților și dramaturgilor și nu de Elisabeta I care nu a fost o mare patroană a artelor. În timp ce Elisabeta îmbătrânea, imaginea ei evolua treptat. A fost reprezentată cu imaginea Dianei sau a Astreei, iar după înfrângerea Armadei spaniole, ca și Gloriana, regina zânelor mereu tânără, în poemul lui Edmund Spenser. Portretele sale erau tot mai
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
depăna, iar cea de-a treia curma firul vieții muritorilor. În mitologia romană ele purtau numele de Parce. Muzele (Μουσαι) erau cele 9 fiice ale lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. Ele îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor la ospețe și serbări. Au participat, de pildă, în această calitate, la nunta Harmoniei cu Cadmus, la cea a lui Thetys cu Peleus. S-au născut în Thracia
Lista personajelor mitologice elene () [Corola-website/Science/304617_a_305946]
-
negativ cursul istoriei și soarta indivizilor. Obiectele caracteristice ale zeiței Tyche sunt "cornul plin cu flori" (simbolul norocului), "vâsle", "aripi" și o "cârmă" pe o "sferă" sau o "roată". Grecii antici din Antiohia și Alexandria adorau zeița ca o divinitate, patroană a orașului. Corespondent zeiței în mitologia romană este Fortuna iar la vechii germani era Heil. Din secolul V î.C. apare un cult (Agarhe) Tyche, în Antiohia pe sculptura lui Eutychides (vezi imaginea) apare zeița împreună cu "zeul fluviilor" Orontes care
Tyche () [Corola-website/Science/304661_a_305990]
-
Orontes care apare la picioarele zeiței. In cinstea zeiței s-au ridicat numeroase temple. Astfel de temple s-au descoperit prin săpături arheologice în orașele Argos, Mégara, Theba, Bupalos, Smyrna, Elis, Korinth, Megalopolis, Sikyon. În perioada helenistică Tyche a devenit patroana orașului Antiohia și această inclinație apare și în mitologia romană. În secolul al IV-lea d.C. împărații romani Julian și Theodosius I au închis definitiv templele zeiței Tyche. În vorbirea curentă a grecilor antici Tyche apare ca personificarea și identificarea
Tyche () [Corola-website/Science/304661_a_305990]
-
făgăduit să dea Attica aceluia din doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Neptun i-a dăruit calul, iar Minerva măslinul, care avea să asigure prosperitatea locuitorilor. Ea a câștigat în felul acesta întrecerea și a devenit patroana cetății Atena. Minerva era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea patrona viața socială și cea statală, era sfătuitoarea grecilor adunați în areopag și apărătoarea
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
inteligență rafinată fondată pe versatilitatea renașterii italiene. Politica sa a fost mereu în interesul țării adoptive. Într-o perioadă de războaie civile, prestigiul monarhiei fiind în scădere, ea a încercat din toate puterile să-l mențină. A fost și o patroană a artei franceze a renașterii pe toată perioada în care a fost la putere. Ce nu s-a spus despre otrăvuri și asasinii care i-ar fi avut în serviciul său. Sunt insinuări fără nici o dovadă. Istoricii au crezut că
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
prezent, al doilea oraș al Germaniei ca număr de locuitori și dezvoltare economică (industrie electrotehnică, aparatură medicală, tehnologie spațială etc). În Marienplatz sute de turiști se grăbesc să viziteze impunătoarea Catedrală (Frauenkirkhe), din secolul al XI-lea, Columna Fecioarei Maria, patroana orașului, Primăria (Rathaus), în stil neogotic (1867-1908), unde s-a semnat odiosul tratat prin care primul-ministru al Marii Britanii, Chamberlaine și președintele francez, Daladier, recunoșteau oficial cedarea regiunii sudete a Cehoslovaciei la cererea lui Hitler (30 septembrie 1938). Este ora 17
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Carrara ale împăraților romani, aduse de Caterina de Medici de la Roma. Vestibulul corespunde în "camera Gabriellei d’Estrées" împodobit cu tapiserii din așa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” și o tapiserie ce o reprezintă pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor. Tot la etaj este și "dormitorul Caterinei de Medici" împodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învățătura Dragostei”, de Correggio, pictată pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânză). În anexe pot fi vizitate "bucătăriile" (mobilier, ustensile și
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei. Se pare că au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa. 1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf. Catharina. 1234 - Corona: Cercetătorul "Norbert Backmund" a editat așa-numitul "„Catalogus Ninivensis”", care conține o listă a tuturor mănăstirilor premostratense din Ungaria și Transilvania. 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște "„Claustra Sororum «in Hungaria assignata
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
doamne, influențată de diverse publicații populare care au promovat astfel de prietenii, a cauzat mai târziu acuzația de lesbianism. La 27 aprilie 1774, la o săptămână după premiera operei lui Gluck "Iphigénie en Aulide", care a asigurat poziția Delfinei de patroană a artelor, Ludovic al XV-lea s-a simțit rău. La 4 mai regele a fost insistent sfătuit să o trimită pe contesa du Barry departe de Versailles; la 10 mai, la trei după-amiază, regele a murit de variolă la
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
limba italiană la Florența despre Mario Luzi și Eminescu; conferențiază în prezența autorului Tiziano Scarpa despre românul acestuia "Stabat mater" la Institutul Român de Cultură din Veneția. Călătorește la Cătănia,oraș sicilian al carui simbol este elefantul și a cărui patroana spirituală este sf. Agață ( a se vvizita catedrală omonima) , pentru a-și lansa volumul bilingv de texte poetice "Nimfe&Kimere"; evenimentul a avut loc pe 13 aprilie 2011 la Libreria Trinacria Libri din Piazza Giovanni Verga, sub egida Asociației Akkuaria
Geo Vasile () [Corola-website/Science/310055_a_311384]
-
Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
-lea. În Evul Mediu târziu cultul sfintei a luat adeseori forme caracteristice culturii populare, cum ar fi misterele și reprezentațiile de teatru. Tot în acea perioadă sfânta a devenit, datorită adăpostului pe care i-l oferise conform legendei o stâncă, patroana minerilor. În acest rol ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din Antiohia și Ecaterina din Alexandria, una din patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
patroanele populației rurale de limbă germană. Datorită captivitâții într-un turn și a schimbărilor inițiate în arhitectura sălii de baie Barbara a fost considerată a fi atât protectoarea turnurilor și a fortificațiilor (deci și a constructorilor și arhitecților), cât și patroana artileriștilor și a focurilor de artificii, a pirotehnicienilor în general. Ultima ipostază se datorează fulgerului care l-a ucis pe tatăl ei. Până la sfârșitul secolului al XV-lea Barbara este reprezentată în artă drept o fecioară înveșmântată într-o tunică
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Hans Holbein cel Bătrân, pe interiorul aripii stânge a "Altarului Sfântului Sebastian" din 1516 (München, Alte Pinakothek) și de Lucas Cranach cel Bătrân. În pictura italiană atributul este preluat din arta nordului Europei, în decursul secolului al XV-lea. Ca patroană a muribunzilor, intervenind cu rugile ei pentru o moarte ușoară, Barbara este reprezentată des în secolul al XV-lea pe cărticelele "In Memoriam", tipărite cu ocazia deceselor. Popularizarea prin intermediul gravurii s-a produs și prin reprezentările din tratatele de "Ars
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
multe panouri (panele) pictate, puse laolaltă pentru a forma un grup sau o anumită scenă. Unul dintre subiectele des abordate îl reprezenta însuși donatorul (persoana care plătise și care donase piesa de altar bisericii), care era prezentat de către patronul sau patroana lui Sfintei Fecioare Maria. Pictarea unei icoane reprezenta o provocare pentru pictor și în același timp o oportunitate, deoarece îi punea la dispoziție un spațiu asupra căruia se vor focaliza atenția și emoțiile întregii congregații. Pictura murală a luat avânt
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
Maramureș. Familia a dat Maramureșului numeroși preoți și dregători ai comitatului. Chiar în vremea lui Atanasie, fratele său, Andrei, a fost protopop al districtului Cosău, iar vărul lor Ștefan a fost vicecomite al Maramureșului. Familia Rednic era în acea epocă patroana multor biserici de pe valea Marei. Biserica Mănăstirii Giulești a fost ctitoria bunicului lor, Pop Lupu Sr de Giulești, în 1692. Biserica medievală de zid din Giulești, mândria de odinioară a giuleștenilor, parțial sub patronajul familiei Rednic, a fost lărgită și
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
Aceste legende nu au nicio fundamentare, însă arată că interesul populației pentru personalitatea Angelei de Foligno s-a păstrat pentru multă vreme. Papa Inocențiu al XII-lea a beatificat-o pe Angela de Foligno în 1693. În prezent este considerată patroană a persoanelor care mor în copilărie, a persoanelor luate în derâdere pentru pietatea lor, a persoanelor ispitite și a văduvelor. Ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie. La 30 aprilie 1707 papa Clement al XI-lea a aprobat
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]