9,077 matches
-
copacului însemnat. De jur-împrejurul peșterii era pustiu, niciun fel de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră a peșterii și a simțit un fel de mireasmă ce se împrăștia din trupul acesteia. Deci Maria a iertat-o. Era semnul că a iertat-o. Senzația de bine e tot mai stăruitoare, se ghemuiește în această plapumă moale și caldă, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sala de clasă, Otilia m-a oprit pe hol și mi-a cerut să-i Împrumut, pentru câteva minute, un creion. Avea prima oră geometria și venise mai devreme la școală, ca să se consulte cu o colegă asupra temei. Toate peșterile din lăuntrul meu se iluminară dintr-o dată, gonind beznele cuibărite acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și se avântă pe trepte, speriind doua femei În vârstă, care coborau agale ținându-se de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți de culoare și cu mobilier modest. Doar pendula Înaltă, maronie, din lemn masiv, așezată deasupra cărților rufoase, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bine că toate eforturile sunt inutile, de vreme ce Ea nu putea fi compatibilă cu lucrurile acestei lumi. Astfel, apa cu care-Și spăla cosițele de păr nu putea fi decât dintr-o fântână unică și necunoscută sau poate izvora dintr-o peșteră vrăjită. Hainele Sale nu erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuit să urmeze în relatarea lui Valy, un pasaj de basm, de poveste sau de film de groază. Oricum, ceva de un fantastic-straniu. Aveam senzația că acea atmosferă apăsătoare a fosei în care pătrunseserăm, era a unui osuar dintr-o peșteră necunoscută și că urmele sutelor de actori morți acum, și respirațiile acestora aveau să mă urmărească pas cu pas chiar și după ieșirea din acest loc secret... Pusă la punct, încăperea-zic eu aiurea, ca să sufoc cât de cât, tăcerea sau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
începem să iubim diferit și necondiționat, să începem să ne descoperim pe noi înșine, să începem să iertăm, să începem să vedem lucrurile diferit, să începem să fim mai curajoși sau pragmatici eliminând frica aceea care ne ține blocați în peștera uitării, să începem să vedem dincolo de aparențe și să începem să trăim diferit chiar dacă la început poate fi un pic mai dificil. Doar începând ceva, ne putem trezi la adevărata noastră identitate fantastică pentru că orice s-ar spune, singura putere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tot astfel urma să și plece, atunci când avea să se stingă și ușorul tremolo al perilor din nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă și inertă ca un cuvânt de rămas-bun, era Anette. Părea că doar poposise acolo, strecurându-se În pat pentru a trage un pui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ajungă și drumul pînă acolo, pentru ca el să-și dea mai bine seama. Ceva ca un castel cu multe ferestre, Împrejmuit de un zid Înalt și cu un turn ca o ciupercă alături, pe ușa căruia se intra Într-o peșteră... - o aiureală. Pesemne că acolo Îi spusese Vic cel din vis că o așteaptă. Ar fi urcat ea Însăși pe munte, să-i arate unde se află, dar În ultimele zile Kiki făcuse febră și trebui rămînă cu el pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca să nu-l tragă umezeala. — Degeaba! se lamentă Pablo. N-am să pot face nimic cu mîinile legate. Măcar o să te străduiești, tot e ceva. Dacă mă caută cineva, spuneți-i să nu se apropie prea mult, fiindcă intrarea În peșteră e minată. CÎnd o să vă cadă tavanul În cap, amintiți-vă că v-am vrut numai binele, mai adăugă Înainte de a ieși. Maiorul porni la drum de cu seară, Înainte de asfințitul soarelui. De data asta alesese să meargă cu bicicleta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și i se adresase cu savantule, numai că acum Îl frămîntau cu totul alte gînduri. Nu știa dacă Vic reușise să ajungă În sat și ce le-ar rămîne de făcut În situația cînd nu s-ar mai Întoarce la peșteră. Din această perspectivă, asigurările lui Michel sunau mai curînd ca niște previziuni sumbre. În rest, argumentele lui, logice, raționale și totodată de bun-simț, erau construite În așa fel Încît să poată fi Înțelese de orice om cu o instrucție medie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu mă pot mișca, pretextă. — Ești un mincinos la fel de prost ca mine, conchise Pablo. Mai bine, hai să vorbim despre altceva. Povestește-mi despre cei trei creieri din capul meu. Abia după ce felinarul s-a stins de tot și În peșteră s-a făcut Întuneric, Pablo a putut vedea cu adevărat cum stau lucrurile. Iar lucrurile nu stăteau deloc bine. Michel Îi dezvălui că lumea e condusă de cei care Îi inventează conceptele și care, Întîmplător sau nu, sunt complexați sexual
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
experiment: la finalul lui nimic nu e sigur, fiindcă nimic nu trebuie să fie sigur. Între timp, ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neconvenabilă. — Te Întreb prietenește pentru ultima oară: CINE EȘTI? — Îți răspund sincer și la fel de prietenește: NU ȘTIU! Michel păru că acceptă răspunsul. Se uită atent În jur, de parcă ar fi vrut să se asigure că erau numai ei doi În peșteră, fiindcă avea de gînd să-i dezvăluie, la rîndul său, un secret, dar deocamdată nu-i dezvălui nici un secret. Începu să Îngîne din nou cîntecul acela, a cărui melodie lui Pablo Îi părea cunoscută; versurile Însă nu le Înțelegea. Absorbit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sale, cadența frazelor, sau amănuntul că, În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum ajunsese În peșteră, adus de Vic, cum Îl salutase la intrare pe cel pe care Vic Îl numise eronat David și alte Întîmplări dintr-un trecut mai Îndepărtat, ori poate dintr-un vechi vis, Între timp uitat. Ca atunci cînd privești către un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu trebuie să-ți comunic un lucru, aproape la fel de important. Tipul de colo e un mare mincinos, Îi răspunse tot În șoaptă Vic. Poate că totuși Michel dormea. Atîta doar, că nu-l chema Michel, ci David. După ce ieșiră din peșteră, Vic stinse lanterna, deși afară era aproape la fel de Întuneric; luna Încă nu răsărise, sau poate că apusese deja. Pablo Îl urma pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vei cere, adăugă Como. — Problema e că nu prea știu ce să-i cer. Nu ți bate capul, a avut grijă David de asta. Ideile Îți vor veni pe măsură ce vei avea nevoie de ele. Îl veți scoate pe David din peșteră și vă veți Îndrepta spre țărm. Christina și cu Kiki vor veni și ei cu voi. Trebuie să părăsiți cît mai repede insula. În sfîrșit, lucrurile Începeau să se limpezească, rămînÎnd totuși suficient de confuze pentru a-l lăsa nedumerit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prima vedere. Teoria mea este că Vic a fost lichidat chiar de tatăl Christinei, la ordinul lui David Michel. Pablo, care umbla aiurea prin pădure, căutîndu-l pe Vic, le-a căzut celor doi ca o pleașcă. În orele petrecute În peșteră, David-Michel l-a programat sub hipnoză să meargă la maiorul Smith pentru a organiza evadarea de pe insulă, Înainte ca cei de la MSAMDR să pună În funcțiune ecranul de invizibilitate. Ar trebui să ajungem la Christina Domestica, ea e soluția problemei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care ai locuit până la moartea bătrânei doamne. Sau ,, Obrajii de marmoră ai arlechinului art-deco vor străluci În Întuneric și pe mâinile lui fine și expresive vor cădea umbre subliniind albeața lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]