778 matches
-
și potecile de pădure bombate Îl duceau pe nerăbdătorul Max spre Îndepărtatul loc de rendez-vous, o cabană de vânătoare - În magnifica tradiție a adulterelor elegante. Cețurile reci ale zorilor și patru câini rasa marele danez, cu memorie scurtă, Îl vedeau pedalând Înapoi și la 8 dimineața Începea pentru el o nouă zi. Mă Întreb dacă Max n-a simțit o oarecare ușurare când, În toamna aceluiași an (1909), a părăsit scena aventurilor lui nocturne pentru a ne Însoți În a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
luna camuflată și râul acoperit de ceață, Îi sărutam pleoapele umede și calde, fața răcorită de ploaie și apoi imediat mă Întorceam ca să-mi mai iau o dată rămas bun de la ea - apoi lungul urcuș Împleticit, În Întuneric, când picioarele mele pedalau Încet și cu trudă, Încercând să presez bezna monstruos de rezistentă și de mobilă care refuza să fie supusă de picioarele mele. Îmi amintesc totuși cu o claritate sfâșietoare o anumită seară din vara anului 1917 când, după o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În condițiile climei noastre, un cadavru de mamifer sau de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar, Înfigeam alpenștocul În moțul Himalayei, miercuri la amiază eram În plină scufundare În Groapa Marianelor și, după câteva ore de somn, pedalam ca o cometă prin craterul vulcanului Galeras, urmărit de o trenă de lavă, pentru ca sfârșitul de săptămână să mă găsească plonjând În cascada de la Iguazu. Războiul, ca afacere, mergea bine, deși unii generali Începuseră să manifeste supărătoarea tendință de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă nu poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem scrisorile, nu ne vede nimeni. Plecăm. Unde să mergem acum, e Încă devreme, nici măcar după-amiază. - Hai, să mai pedalăm! Până la pădure. Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-a pus niște pantaloni strâmți de bumbac. De biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai mulți iepuri dintr-un singur foc. Primul ar fi, cel cu voturile asigurate de la o populație de pomanagii cronici. Și în continuare beneficiile ar porni să curgă. Păi, gândiți-vă la poluarea din marile orașe, unde în locul mașinilor vor pedala cuminți cohorte de bicicliști, discutând din mers, despre cursul valutar, teoria restrânsă a relativității sau încălzirea globală. Gândiți-vă că Petrom ar fi fost nevoită să ieftinească benzina, sau să dea dracului faliment, firma aceea austriacă ce ne-a luat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fost dus să-l vadă când Gagarin a vizitat expoziția de la Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea mică, Roddy începe să pedaleze din toate puterile în timp ce scoate pe nas zgomote care imită uruitul de motor. — Gagarin către centrul de control. Gagarin către centrul de control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu văd decât câteva... hei, ce-i asta? Un obiect strălucitor de pe dușumeaua camerei copiilor i-a atras privirea și pedalează spre el cât poate de repede; dar Hilary ajunge prima la el. — O jumătate de coroană! Hilary acoperă moneda cu mâna și ochii îi sticlesc, încântată de victoria ei. Maiorul Gagarin iese din mașina spațială și se duce spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o încerci dacă vrei, spuse Norman. Să-mi spui ce părere ai. — Îmi dați voie? Mamă, ar fi grozav! Întoarse bicicleta și se urcă pe șa. Urc cu ea și vin înapoi, da? — Orice dorești. Am urmărit-o amândoi cum pedala în jos pe drum, la început nesigură pe ea, apoi căpătând viteză și încredere. Se retrase din câmpul lor vizual până când singura trăsătură distinctă rămase coama de păr arămiu bătută de vânt. — Prinde viteză acolo, spuse Norman, — Se pricepe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amuzante din punct de vedere austriac despre complexe, castrări, uneori comerciale, ontologie, orbire, vagin, luminița de la capătul lui (de cele mai multe ori, becul orelistului). Visele mele sînt În proporție de nouăzeci la sută erotice și se petrec pe bicicletă. Iau viraje, pedalez, fac turul Franței În același timp cu lucrul acela. Mă scol obosit. Într-o zi am visat să fiu scriitor ca urmare a faptului că-mi place să citesc În restul de 10% de aspirații onirice. În vis ajungeam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sau să nu dea Înapoi. — Nu-mi stricați ziua, spuse Marcel. — Vin doi friți pe biciclete, spuse Red. Dinspre vest. — Curajoși băieți, spusei. — Encore un coup manqué, interveni Onie. — Aveți careva chef să vă ocupați de ei? Nimeni n-avea. Pedalau Încet, aplecați În față, și bocancii le erau prea mari pentru pedale. — Eu l-aș Încerca pe unu’ cu un M-1, spusei. Auguste Îmi dădu arma și așteptai ca primul neamț să treacă de blindat și de copaci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
înviem, iar ne ducem, iar înviem... După ce alaiul trecu și se îndepărtă în sunet de țambal și acordeon, se așeză pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am proptit telefonul Între ureche și umăr și am azvârlit țigara pe fereastră, reușind să evit În ultimul moment un curier pe bicicletă. Băiatul a urlat de câteva ori foarte puțin originalul „Băga-te-aș În mă-ta!“ Înainte de a pedala mai departe. — Da, Miranda. Bună, te aud perfect. — Ahn-dre-ah, unde e mașina mea? Ai lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a făcut roșu și se părea că ăsta e un stop lung. Mașina s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din roman, psihanalistului maghiar născut la Miskolc În 1873), el Îi face cunoștință cu un cuplu asemănător: ea foarte bătrînă (82 de ani, văduvă de patru ori), el foarte tînăr. Prezența celui de-al doilea cuplu Îi permite scriitoarei să pedaleze pe iluziile pierdute ale unei vieți de femeie. Nelly, de-acum colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care a nimerit În plină globalizare, o Madame de Lafayette exilată la Dacca și New-York, cineva pentru care forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu o remarcă paradoxală, fiecare descriere este o litotă, ceva la Întretăierea dintre Înțelepciune și pasiune străbate o scriitură a cărei trăsătură evidentă este
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moderat cum se manifestă el, mascat de imageria loufoque - dar mai ales inadecvarea registrelor de limbaj la condiția socială a personajelor. Puteți aprecia ușor dacă povestea spusă lui Fio de bunica ei - jitană, repet - are parte de un limbaj credibil : « pedalam cu toată viteza, trasînd o cărare prin verdele cîmpului, culcînd ierburile sub roți. » Uite-așa vorbește o declasată social, locuitoare de rulotă, ca un personaj de telenovelă proastă. Martin Page s-a aventurat pe un teritoriu greu, unul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]