1,000 matches
-
adresat unei persoane iubite; bibiloi. - Cf. bibi." Dintre acestea, ultima accepțiune e folosită mai des, ca urmare a dublei asonanțe bebe(c)/bibi(c) și iubit/bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune peiorativă, de proveniență caragialiană. Bibicul este, precum se știe, porecla lui Crăcănel, pe care Mița îl "traduce", în D'ale carnavalului..., cu feluriți berbanți. Din situația încornoratului, discursul public curent tinde să rețină două sensuri principale. Primul este acela de "amant
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
apoi să urmeze, așa cum a început, prin interzicerea libertății de gândire specifică vremurilor comuniste. Decapitarea spirituală a României a fost vizată cu o tenacitate greu de imaginat. Lichidarea totală a culturii echivalează cu victoria categorică a vulgului, în cea mai peiorativă accepție a termenului, purtător firesc al vulgarității și al mojiciei, element de scursură neintegrat funcțional în nici un tip de societate. Ne vom opri în acest text la aspectul reformei universitare, încercând să analizăm câteva dintre cauzele care au împiedicat și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fără această abnegație, întregul aparat administrativ s-ar dezintegra". De la apariția statului constituțional, a democrației în genere, conducătorul politic occidental este demagogul - originea cuvîntului este grecească: demos - popor; agogeo - a conduce - era denumirea dată de Grecia antică conducătorului poporului. "Conotația peiorativă a cuvîntului nu trebuie să ne facă să uităm faptul că nu Cleon, ci Pericle a fost primul care a purtat acest nume. Neavînd nici o funcție sau avînd singura funcție conferită în urma unor alegeri, cea de strateg suprem - celelalte funcții
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în numele unui discurs politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între “cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională și “intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a “milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa “conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și autoritar. Cadrele de partid girau “propaganda” de partid
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
cei doi mae?tri, ace?ți tineri arhitec?i fac din ei modele exclusive, �n detrimentul studierii directe a vestigiilor antice. �ntruc�ț cultiv? acea manier? a mae?-trilor, ei vor fi numi?i manieri?ți, f?r? nici un sens peiorativ. Aceast? postur? nu exclude apari?ia unor opere originale, ca de exemplu palatul Ț�, �n apropiere de Mantua (1526-1534), de G. Româno (1492-1526), asistent al lui Rafael. Edificiul, construit �n jurul unei cur?i aproape p?trate, se �nvecineaz? cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Romei le vor studia �n Italia ?i �n Grecia, ?i de care dau seam? �n lucr?ri arheologice ?i de compozi?ie, trimise anual la Academia de Arhitectur? a Institutului Fran?ei de la Paris. Aceast? formă?ie �academic?� � calificativ devenit peiorativ dup? 1840 � este de o remarcabil? eficacitate prin raport la obiectivul s?u: �a preda dispozi?ia, compo-zi?ia, ra?ionamentul, raporturile de opozi?ie, [care] s�nt elementele primordiale ale artei� (Rapport sur l�enseig-nement de l�architecture de
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
artele frumoase, în mod obișnuit el este opus termenilor de "istorie", de "știință", de "filozofie'', de "alegorie", sau de "adevăr". *16 In secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în epoca luminilor, termenul a avut în general o implicație peiorativă : un mit era o ficțiune - neadevărată științific sau istoric. Dar încă în Scienza Nuova a lui Vico, accentul s-a schimbat, punându-se pe ceea ce, de la romanticii germani, de la Coleridge, Emerson si Nietzsche încoace, a devenit, treptat, dominant - ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
multe figuri de stil de géomètre enflammé. De asemenea, în First Anniversary (Prima aniversare) el folosește o imagine pseudomedioaiă care, dacă nu ținem seama de suprapunerea precizată a termenilor ei, pare orientată în mod perfid exact în direcția greșită (adică peiorativă): *But as some serpents' poison hurteth not Except it be from the live serpent shot, So doth her virtue need her here, to fit That unto us ; she working more than it. * * Otrava unor șerpi poate s-omoare / Doar cât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
bună", adică de un nivel care să merite atenția celor cu experiență estetică. Problema "valorii" ne duce la anumite norme și etaloane. Criticii moderni, care se limitează la critica estetică, sunt de obicei numiți "formaliști" - uneori de către ei înșiși, alteori (peiorativ) de către alții. Cel puțin la fei de ambiguu este și cuvântul înrudit "formă", în sensul în care îl vom folosi aici, el desemnează structura :'estetică a operei literare - ceea ce face ca ea să fie literatură." *7 în loc de a separa opera
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu evreii [...]”. Acțiunile lipsite de coerență și constanță sunt sugerate prin cuplul corelativ când...când, urmat de ba care capătă aici valoare conjuncțională ce exprimă un raport disjunctiv. În ceea ce privește lexicul se remarcă repetiția cuvântului „elemente” folosit cu precădere cu sens peiorativ, întrebuințat atât pentru punerea în evidență a conotației etnice, cât și a celei morale: „element etnic cu totul nou și hibrid”/ „element de disoluție”. Folosirea celor două neologisme din limba franceză (fr. hybride, fr. dissolution cf. DEX) sunt foarte sugestive
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93146]
-
de existență Cum nu ne-am propus să oferim o imagine idilică a aspectelor culturii române actuale, nu intenționăm să idealizăm câtuși de puțin nici cultura alternativă. Viciul sau păcatul său originar este ambiguitatea. Nu dăm acestei noțiuni nici un sens peiorativ. Exprimă doar mai multe sensuri, mai multe interpretări sau caractere ce aparțin la două naturi diferite. Este, expeditiv spus, o categorie obiectivă a conștiinței și a existenței (Simone de Beauvoir a scris și o Morale de l'ambiguïtă, 1947, deloc
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Totuși o serie de teste simple, cum ar fi natremia, capacitatea de efort, gradul de dilatare al ventriculului stâng (VS), fracția de ejecție (FE) ventriculară stângă evaluată radioizotopic oferă informații prognostice. Hiponatremia, invers proporțională cu nivelul reninei, are valoare predictivă peiorativă. Într-un studiu efectuat pe bolnavi cu IC cronică, clasa NYHA IV (14), media supraviețuirii celor cu Na+ plasmatic < 137 mEq/l (înainte de terapia cu inhibitori ACE) a fost de 164 de zile, comparativ cu a celor cu valori normale
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Ileana Antohe, Sabina Antonela Antoniu () [Corola-publishinghouse/Science/91971_a_92466]
-
cu alocutive în cazul vocativ), prin construcții incidente (vizează direct colocutorul) de tipul: "Așa cum știți", "vezi bine", "bată-te norocul" etc. Atitudinea injonctivă își găsește expresia în construcții imperative, verbe la modul imperativ, enunțuri care conțin o urare (admirație, adulație, peiorativă). Funcția conativă are ca marcatori gramaticali persoana a II-a (la pronume și la verb). Dintre moduri, imperativul reprezintă expresia gramaticală a funcției conative, iar dintre categoriile gramaticale ale substantivului se utilizează cazul vocativ. La nivelul discursului, intonația exclamativă/interogativă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
majoritar bătrânii (oricum acestea sunt sortite involuției deoarece populația tânără a e/migrat). La fel ca și în alte țări foste comuniste, în România, spiritul comunitar cât și cel asociativ s-au diluat serios. Pierderea încrederii în decidenții politici, percepuți peiorativ ca "lideri", a contribuit mult la lipsa de credibilitate față de orice potențial rol de lider comunitar și la auto-sabotarea potențialului asociativ autohton. Reacția nu este efectul liniar doar al așteptărilor neonorate de către factorul politic, ci rezultatul unui cumul larg de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
academiilor, din cauza poziției lor sociale. Membrii acestor societăți învățate (academiile) sunt cu mult mai mulți decât are nevoie un singur obiect al științei umane; toate aceste societăți împreună nu sunt suficiente pentru o știință a omului întreg" 70. În ceea ce privește modul peiorativ de judecată a "amatorismului" în crearea de artefacte versus "profesionism", este ca și cum constructorii de catedrale din Evul Mediu ar fi fost "amatori" comparativ cu inginerii și arhitecții zilelor noastre, cărora le ia cu mult mai puțin timp să ridice o
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui Israel”, unde Israel are semnificația de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau, poate, „Luptătorul lui Dumnezeu”. Variantele etnonime românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov)și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) (יְהוּדִי , iehudí fiind cuvântul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). Variantele din urmă jidov, și mai ales jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română. Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
și cusut-o pic cu pic va fi șifonată, iar părul aranjat cu grijă, ciufulit de mâinile" iubitului ei... Iubitorii adevăratului cântec francez au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit cu ironie, dacă nu chiar cu dispreț de cei trecuți de 25 de ani. Adulții consideră aceste refrene ca fiind fără excepție inepte și comerciale. Este adevărat că aceste cântece sunt adesea mai mult decât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o lucrare scurtă (în ediția românească are 96 pagini), dar deosebit de densă, în care autorul său oferă soluții pentru obținerea și menținerea puterii politice de către conducători. Nu întotdeauna a fost interpretat corect de către urmașii săi. Adjectivul "machiavelic" a devenit un peiorativ folosit pentru a descrie un politician care manipulează pe alții într-un mod înșelător și oportunist. Alte lucrări importante, alături de Principele, în care sunt prezente ideile sale despre societate: * Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius * Arta războiului
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua singular preia infinitivul (non andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de origine greacă bizantină (ancona
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca "un concept apocaliptic" este, indiscutabil, o cultură medie (v. E. Morin, L´esprit du temps, 1962). Dar și o cultură media. Produsele media suportă, prin industrializarea producției și generalizarea consumului, o definiție negativă și globalizatoare, încărcată cu un sens peiorativ. Afirmată concomitent cu decăderea culturii clasice, noua cultură (mediatică) pare nu doar a o concura, ci chiar a o înlocui. Beneficiind de costuri de acces în scădere, preluînd elemente facile, vandabile, acceptînd standardizarea și impunînd drept criteriu valoric logica profitului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
avortoni au fost un blestem atât pentru poporul lor, cât și pentru întreaga omenire. Tânărul acesta era un român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic în comun cu reprezentanții celor care aplicaseră "soluția finală" decât epitetul peiorativ și degradant "Neamțul", care se atribuia, pe nedrept, întregului popor german. Dacă băiatul ăsta și-ar fi abandonat arma și uniforma urcând în vagon alături de noi, nimeni n-ar fi zis că nu e fratele nostru mai mare. Acum stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
arhitectură și urbanism vădește, de asemenea, o puternică influență turcească. Unele cuvinte au suferit o depreciere odată cu Îndepărtarea de modelul oriental. „Mahala“, de pildă, Însemna „cartier“; acum, pentru „cartier“, românii folosesc cuvântul francez quartier, iar „mahala“ a căpătat un sens peiorativ: cartier de margine, cu populație de condiție modestă. „Maidan“ Însemna spațiu deschis, piață; acum, sensul este de teren neîngrijit. Au intrat În românește și destul de multe cuvinte din greaca medievală și modernă. Grecii au oferit românilor, În Evul Mediu, un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sentimentul Îi Împingea și spre Franța, țară de care atâția români se simțeau legați (s-au auzit chiar voci cerând intrarea imediată În război, și nu pentru Transilvania, ci pentru Franța!). De partea cealaltă se situau așa-numiții ( În sens peiorativ) „germanofili“ (care nu erau Însă mai germanofili decât erau oponenții lor francofili). Ei luau act de faptul că România se afla nu Între Germania și Franța, ci Între Germania și Rusia. Mai bine Înfrânți cu Germania, decât Învingători cu Rusia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că au pașaport). Românii nu prea reușesc să priceapă cum poate cineva care nu e român (În sens etnic și cultural) să fie totuși considerat român. Și mai intervine ceva foarte supărător pentru ei. „țigan“ ajungând să fie un termen peiorativ, țiganii insistă acum să fie numiți romi (așa cum Își spun ei Înșiși). Iar rom seamănă neplăcut de bine cu român (deși cele două cuvinte au origini cu totul diferite). Cum să facă un străin o distincție atât de fină? Care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]