1,011 matches
-
constatăm că verbul a cafti are o familie lexicală destul de bogată. În categoria numelor de agent, de la a cafti s-au format substantivele caftitor "bătăuș", cu femininul caftitoare, și caftangiu (caftangioaică), cu același sens, dar cu o notă mai puternic peiorativă, caracteristică sufixului -a(n)giu. Cuvântul astfel derivat a devenit omonim cu vechiul caftangiu (din turcescul kaftancý), numele unui rang boieresc (ale cărui atribuții, la origine, includeau păstrarea caftanelor). Caftangiu - "represaliile anti-presă ale caftangiilor din escortă" (Expres, 34, 1992); "caftangii
Cafting by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7086_a_8411]
-
ediții. Printre inepții antologice și obsesii ce se apropie de patologic ajungem la articolul: "Cibernetică - pseudoștiință reacționară care a apărut în SUA după cel de-al doilea război mondial...". Acest item a mai fost citat după 1989, totdeauna cu sens peiorativ. Niciodată însă, el nu a fost analizat în întregime, comentatorii limitându-se la aceste prime cuvinte ale definiției. Recitind de curând pagina respectivă, cu o dorință ascunsă pentru un amuzament malițios, am constatat că efectul se lăsa așteptat. Textul nu
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
Rodica Zafiu Între mijloacele expresive ale limbii române, apte să producă - prin conotaț iile lor peiorative și prin sonoritatea deloc eufonică - efecte comice, se numără și sufixul -ăraie. Substantivul căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
căruia i se adaugă sufixul popular și familiar capătă sens colectiv, dar mai ales semnificații depreciative: „prost”, „fără valoare” sau cel puțin „nedorit”. Nu sunt multe derivate de acest tip: mai cunoscut e hârțogăraie, format de la o bază oricum conotată peiorativ (hârțoagă). Ca și hârțogărie, hârțogăraie desemnează mulțimea de hârtii inutile, plicticoase etc., devenind - prin metonimie - un echivalent colocvial al termenului birocrație. Cuvântul este destul de prezent în limbajul familiar și publicistic actual: „9 milioane de euro aruncate pe hârțogăraie” (Jurnalul Național
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
și ambiguizarea sensului său. Pe de o parte, în limbajul tinerilor, termenul circulă destul de mult pentru a desemna nu numai un stil muzical, ci și o manieră vestimentară. Din cauza antipatiilor violente dintre diversele grupuri juvenile, cuvîntul se încarcă de conotații peiorative, justificate în mod confuz și contradictorii. Din mulțimea de citate de pe internet, se poate deduce că vestimentația minimalistă e în primul rînd una simplă, individualizată doar prin detalii "acum toată lumea e pe trendu minimal. M-am săturat frate de ăia
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
nu impieteze asupra analizei în primă instanță, să nu conturbe diagnosticul estetic precum și echilivalentul expresiv al acestuia? Dl Lefter declară totuși: "Mă număr printre cei cărora definirea repetată a criticii noastre drept Ťfoiletonisticăť (cu toate nuanțele, de la malițios pînă la peiorativ pur și simplu) li se pare o prejudecată și o eroare". Și mai departe, cu explicații care nu constituie tocmai o ratificare a condamnării cronicii ca o formă lovită în sine de desuetudine din pricina unei fatale "inadecvări" de metodă: "în
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
greșelilor", Iorgu Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
că dicționarele uzuale le ignoră pe amîndouă. Am întîlnit la un moment dat, izolat și glumeț, și o formă destul de ciudată, electoros, produsă prin substituție de sufix în adjectivul electoral: "vine o campanie electoroasă" ("Opinia studențească", 16, 1992, 9); conotația peiorativă mi se pare în acest caz destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente romanice - cf. fr. talentueux, citat de Iordan din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cîntăcios se recunoaște sufixul -cios, ceva mai puțin productiv azi, dar avînd o și mai pronunțată valoare expresivă și peiorativă.
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Electronizarea culturii mai comportă și alt pericol pentru iubitorii cărții. Dacă științele - sociale, umane, dezbaterea filosofică etc., - se vor circumscrie tot mai mult cadrului, mai puternic și mai rapid, al informaticii, dacă lectura se va reduce la "beletristică" în sensul peiorativ al cuvîntului, literatura va deveni și mai izolată, vom ajunge la turnul de fildeș și la o producție literară din ce în ce mai anemică. Dacă există astăzi o literatură de mai proastă calitate decît în trecut, este pentru că ea și-a luat rămas
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
rezervă. Am trăit și eu personal momente de umilință când mi s-a spus «Măi, jidane!»". Am întâlnit și situații în care termenul era folosit în mod familiar, în comunitățile din târgușoarele evreiești. Acum, însă, cuvântul «jidan» este deosebit de jignitor, peiorativ și nepotrivit pentru vremurile actuale. Cred că definiția trebuie îmbunătățită în mod evident, așa cum a cerut și domnul Katz", a spus Aurel Vainer pentru Mediafax. Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a solicitat Academiei Române să schimbe din DEX definiția unui
Cuvântul "jidan" este deosebit de jignitor şi peiorativ, afirmă Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România () [Corola-journal/Journalistic/47895_a_49220]
-
cerut și domnul Katz", a spus Aurel Vainer pentru Mediafax. Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului a solicitat Academiei Române să schimbe din DEX definiția unui cuvânt considerat insultător la adresa evreilor și să specifice clar că este vorba de un termen peiorativ, potrivit New York Times. Maximilian Katz, directorul Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România, a declarat pentru agenția de presă The Associated Press, într-un interviu acordat luni, preluat de New York Times, că utilizarea în mod obișnuit a acestui cuvânt
Cuvântul "jidan" este deosebit de jignitor şi peiorativ, afirmă Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România () [Corola-journal/Journalistic/47895_a_49220]
-
dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul istoriei. Astfel disprețul totalitar față de public se prelungește prin disprețul față de "democratizarea lecturii", formula cea mai adecvată
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
l-am rânduit cu lopata” (p. 61). Am reprodus numai câteva, selectându- le aproape aleatoriu. Și separat, și împreună, ele probează o atitudine de o calofilie maniacală, urmărită în filiații și amănunte. Aceeași manie (se subînțelege că nu e nimic peiorativ în termenul acesta) care caracterizează în fond întreaga generație optzeci. O regăsim la poeți dintre cei mai diferiți. O problemă reală se ridică în chestiunea densității anumitor poeme din volum. Mai întinse decât ar cere-o formula aceasta bazată pe
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
argou (123urban.ro) apar două alte definiții ale termenului maimuță: ca o caracterizare pentru persoana aflată "într-o stare de ebrietate avansată; beat mort" ("După patru sticle eram toți maimuțe") și cu sensul de "însoțitoare, escortă feminină, gagică (cu sens peiorativ)" ("A apărut pe la unșpe și Alin cu două maimuțe după el"). Ultima utilizare, de termen peiorativ pentru o femeie, e probabil cea mai răspîndită, chiar în limbajul familiar (poate pur și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
într-o stare de ebrietate avansată; beat mort" ("După patru sticle eram toți maimuțe") și cu sensul de "însoțitoare, escortă feminină, gagică (cu sens peiorativ)" ("A apărut pe la unșpe și Alin cu două maimuțe după el"). Ultima utilizare, de termen peiorativ pentru o femeie, e probabil cea mai răspîndită, chiar în limbajul familiar (poate pur și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă gramaticală de feminin; dar și pentru că animalul în cauză e văzut, tipic, ca un fel de
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
1935, cf. Dobrescu 1938, Dragoș 1942), descris comparativ de G. Istrate, în studiul său "Noțiunea Ťfemeie stricatăť și terminologia animală" (1944-1945) și consemnat de altfel chiar în fasciculele dicționarului academic - Dicționarul limbii române (DLR), tomul VI, Litera M (1965-1968). Accepția peiorativă poate fi legată și de folosirea termenului pentru a desemna organul sexual feminin, de asemenea înregistrată în studiile mai vechi despre argou (Dragoș 1942). În limbajul familiar, epitetul se poate aplica - bărbaților și femeilor deopotrivă - pentru două trăsături care fac
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
schimb formula "mușcați de maimuță" (pentru starea celor chinuiți de frig), întîlnită la Mihai Avasilcăi (Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994). Cuvîntul maimuță are un potențial argotic evident, ca și echivalentele sale din alte limbi, dintre care unele au sensuri asemănătoare: epitet peiorativ pentru o persoană, denumire a organului sexual, desemnare a stării de pierdere a conștiinței produsă de beție sau droguri. Termenul englezesc monkey are, printre altele, sensul sexual, pe acela de unitate monetară (poate printr-o metonimie), dar descrie și starea
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
patalama, plod, politichie, tagmă, unele adjective (vârtos), adjective substantivizate (mai mari), nehotărîte (niscaiva), verbe ca a cadorisi, a se pricopsi etc. Aceste cuvinte se află în sinonimie cu formele standard, nemarcate, singura lor trăsătură distinctivă fiind tocmai distanța ironică, nuanța peiorativă. Am mai scris în această rubrică despre odraslă ("Tribunalul județean Dolj a admis eliberarea pe cauțiune a odraslelor prefectului", Evenimentul zilei = EZ 1236, 1996); încă mai negativ e plod ("zeci de cărucioare cu plozi ară spațiul verde", EZ 3375, 2003
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
italiană (între limbile romanice probabil cea mai apropiată de română din punctul de vedere al permisivității): cuvîntul tecnicalità "detaliu tehnic", adaptat morfologic, e acceptat de edițiile recente ale unor dicționare (Zingarelli 1999, De Mauro 2000; ultimul îi notează și conotația peiorativă). Atestările românești actuale sînt destul de numeroase; cele care urmează sînt culese din Internet (din pagini pentru care am indicat adrese simplificate). La singular sensurile par a fi cele din limba-sursă ("caracter, aspect tehnic"): "nu le place grafica site-ului sau
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
carcalete, copilete, dovlete, jarcalete, juvete („pește mărunt”; „epitet dat oltenilor”), oblete, puiete, purcelete, săculete, trupete, vrăbete (brabete), în nume de familie și porecle: Rogobete (probabil legat de Dragobete), Chelete, Juvete - și, desigur, Moromete... Sufixul are o anume afinitate cu termenii peiorativi - nătăflete, motoflete, tontolete - și unele derivate care îl cuprind au fost preluate de limbajul familiar-argotic: juvete (definit în dicționarul de argou Volceanov & Volceanov ca „om naiv, credul”), ciumete ș.a. Mi se pare că - dincolo de faptul că e nejustificată transformarea în
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
Gheorghe Grigurcu Să fim serioși: nu există, n-ar putea exista o graniță fermă între scrisul literar și cel așazis, frecvent cu nuanță peiorativă, ziaristic. Darul verbului, în jocul său infinit de conotații dătătoare de miraje, e la fel recognoscibil în ambele-i aplicații, la fel expus primejdiilor propriilor sale insuficiențe ori carenței de caracter. Oare un Arghezi, un Ion Vinea, un G. Călinescu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
instabile; nici nu poate fi vorba de a marca infinitele variații individuale, dar chiar valorile validate social se schimbă în timp, odată cu modelele intelectuale dominante. Dicționarele pot indica această valoare, în cazuri extreme, bine consolidate, prin etichete de tipul "depreciativ", "peiorativ", "ironic" etc.; mai des, o sugerează prin modul în care este formulată definiția. Unele cuvinte sînt intrinsec evaluative (bun, rău; frumusețe; a se urîți); altele asociază unui sens descriptiv obiectiv o evaluare care provine din sistemul cognitiv și cultural, din
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
unui film, home.ro). Adjectivul este aplicat persoanelor - "un simplu și patetic șofer de avion" (aviatia.ro), "antrenor patetic" (fcsteaua.ro) etc. - dar și obiectelor: "echipamentul: patetic/jalnic" (motociclism.ro/forum). Ultimul exemplu ilustrează și sinonimia cuvîntului, folosit în accepția peiorativă, cu vechiul jalnic; un alt sinonim este mai noul penibil; recunoscută de vorbitori, echivalența nu îndeamnă la evitarea inovației, ci la supralicitare și acumulare: "un subtext jalnic-patetic" (egophobia.7x.ro); "Jalnic de patetic" (muzicabuna.ro); "penibil și patetic!" (sentimente.ro
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]