934 matches
-
parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H. BARKAN POVESTE DE IARNĂ (2 Februarie, 2011) Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
prezentase pe acel om ? Cum de se lipise el de mine, acolo, în acea grădină secretă unde pînă la urmă ceremonia de decernare a unor premii minore avusese loc sub un soare destul de generos, apărut dintre nori în ultima clipă ? Peluzele, tufele de trandafiri, aleile din pietriș mărunt erau încă îmbibate de apă, dar nimeni nu părea intimidat de acel univers încă umed și răcoros. Ieșiți parcă din chiar cărțile premiate acolo, toți acei scriitori și critici, directori de reviste și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și se instalează în micile castele din împrejurimi. îi place să aprindă focul în șeminee, să admire colecțiile de arme, să inventarieze sticlele cu vin vechi din pivnițe. se plimbă prin grădini, uneori mai stropește florile, mai tunde cîte o peluză. mirosul de iarbă proaspăt tăiată îl încîntă. răscolește prin vechile biblioteci, prin arhive. a învățat să descopere sertarele secrete. nu știe ce caută, dar simplul fapt că are acces la toate acestea îl face să se simtă foarte puternic. a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
rău. — Anu ăsta, 1927, am călcat pă broască, mi-a esplicat. D-o parte, creșterea iepurilor albinoși, dă la un prăpădit dă anunț dreptunghiular ca ale lu Longobardi, m-a lăsat cu quinta ciuruită ca strecurătoarea, plină ochi dă vizuini, peluze și alte alea, și n-am căzut pă luat vro grăunță nici la pronosport, nici la ipodrom. Pă bune, situația a luat-o razna pă căi care mi-e frică dă iele. În zare pândea vaci slabe. În mahala, furnizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Statele Unite, în Germania... Am și primit întrebări de genul ăsta: „De ce-ți faci concediul în Germania?“ Sunt îndrăgostit de țările astea, când văd cât sunt de organizate. — Vă place ordinea? — Da. Îmi place ordinea. Îmi plac cartierele rezidențiale cu peluză, cu spațiu deschis. Fiecare cetățean își respectă spațiul din jurul lui. Asta-mi place la țările civilizate. Îmi place ordinea. — V-ați fi dorit să faceți altceva în viață? Să scrieți, de exemplu. Altceva? — Nu-mi pun problema asta. Problema pe
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
numai un grup de bătrâni care, pe fundalul tăcerii celorlalți, umpleau scena cu bârfelile și curiozitățile lor. Ei constituiau, ca să zic așa, viața vizibilă a acelui mic univers. La ei mă gândesc când spun "bătrînii". De regulă se strângeau pe peluza din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de câte ori mă sculam și ieșeam afară mi se părea că de abia începea vara. Era într-adevăr foarte cald, soarele dogorea de cum se ridica deasupra mării, iar dinspre bălării venea același sunet uscat, de ierburi arse. Bătrânii mă așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunîndu-le că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație care semăna foarte bine cu fericirea. Și nici nu venea nimeni să mă sâcâie, să mă deranjeze, puteam să și moțăi puțin, căci totul intrase într-un fel de ritual. Apăream pe peluză când doream eu. Atunci portarul își părăsea în grabă ghereta, venind să tragă și el cu urechea, și până la masa de prânz îmi luam rația zilnică de glorie. Întins la soare, singur între stânci și scaieți, și cu zgomotul mării
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poveștii. Palatul Șeherezadei eșuase într-un azil, povestitorul eșuase în persoana mea, iar cele 1001 de nopți eșuaseră în 1001 de zile, nu le-am numărat, dar mi se pare că au durat atât, pe care le-am trăit pe peluza din fața gheretei portarului între bătrânii care, când îi întrebam: "Mă urmăriți?", săreau imediat să mă asigure: "Firește, domnule sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție". "Bine, bine, mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la prânz când mă opream să mă odihnesc, ronțăiam niște biscuiți cu ochii la balta de spumă pe care o făceau valurile la țărm, sau chiar ațipeam puțin. Dar când am vrut să-mi reiau rolul obișnuit, am constatat că peluza era goală și că nimeni nu mă aștepta. M-am mirat. Nu înțelegeam. Dinu s-a dovedit însă mai lucid: "Nu vor să intre în conflict cu Moașa din pricina ta. Prețul poveștilor tale e deocamdată prea scump". Peste câteva zile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cal de moară prin cameră, mă izbeam din ce în ce mai tare de un adevăr pe care altădată doar îl bănuisem: bătîndu-mă cu lumea, n-am reușit decât să depind de ea. Așteptam să fiu invitat, rugat să-mi reiau locul obișnuit pe peluză, să fiu ascultat, admirat, flatat și pe măsură ce treceau zilele, fără ca nimic să se întîmple, mă copleșeau ciuda și un soi de panică. Îmi dădeam seama că nu voi rezista multă vreme, că bătrânii erau mai puternici în neputințele lor decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acolo de ani de zile. Pe geamurile parbrizelor se formase un strat de mîzgă adunată În timpul iernii; mașinile stăteau pe cauciucurile lor dezumflate, o parte a prăzii luate de japonezi de la cei din Națiunile Aliate. Jim cercetă cu privirea băncile peluzelor din nordul și sudul stadionului. De pe platformele de ciment fuseseră smulse scaunele, iar părți ale gradenelor erau folosite ca depozite În aer liber. Zeci de birouri și mese din mahon, cu luciul Încă intact, și sute de scaune de sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Își vîrÎ degetele În gura domnului Maxted. Buzele arhitectului tremurară În jurul lor. Dar soarele de august usca deja umezeala din iarbă. Jim Își Îndreptă atenția spre o baltă de pe pista de zgură. Așteptă ca santinela să treacă, apoi traversă peluza și bău din mîinile făcute căuș. Apa Îi alunecă pe gît ca un mercur Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar ca un băiețel neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe geamurile vitraliilor și unduind În jurul turnulețelor și fleșelor și al zidurilor crenelate. Încetul cu Încetul, a realizat că pășește pe University Place, conștient de valiza din mână și amplificându-și noua tendință de a privi drept Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
panouri de baschet și un teren de baseball. Rata criminalității în cartier era aproape de zero, iar școlile din zonă aveau cel mai înalt standard academic din stat. Era finalul fericit al coșmarului lui Stefan. Mal parcă în fața casei și traversă peluza. Stefan tăiase iarba destul de neglijent, iar bâta și mingea lui de softball rămăseseră agățate de gardul viu, pe care uitase să-l tundă. Ajungând la ușă, auzi voci: o ceartă în două limbi, pe care o mai arbitrase înainte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ăia. Numai întreabă! Tricou Curat zise și el: — Am putea inventa niște căcaturi și ne-ai plăti pentru ele. Buzz le replică: — Încercați să n-o mierliți. Apoi urcă în mașină și o porni spre Strada 4, colț cu Evergreen. *** Peluza era un altar. Statuete reprezentându-l pe Iisus erau aliniate cu fața spre stradă. În spatele lor mai exista și un staul construit din cuburi de jucărie. Un rahat de câine se odihnea în ieslea micuțului I.H. Buzz se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acum. Audrey Anders stărui în gândurile lui și în timpul deplasării. Își imagină că Old Spice-ul lui era Chanel-ul ei nr. 5 în locurile cheie. Locuința de pe Rimpau, 419 Sud, era o vilă în stil spaniol, având în față o peluză enormă, punctată cu trandafiri de grădină. Buzz parcă și sună, sperând într-o confruntare solo, ca să nu existe martori dacă ieșea prost. Întâi se deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să se destrame. — Dudley, ce vrei? — Prăbușirea comunismului. Așa că de ce nu te-ai desfăta un pic cu priveliștea tinerelor studente în timp ce eu discut cu nepoată-mea? Mal îl urmă pe Dudley pe scările unui conac în stil spaniol, în fața căreia peluza era tunsă în așa fel încât să pună în evidență simbolurile grecești înfipte în iarbă cu niște pari de lemn. Ușa era deschisă. Pe holul larg se auzea un zumzet susținut: fete care fumau, discutau, gesticulau spre manuale. Dudley arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal se înălță pe vârfurile picioarelor și văzu o casă frumoasă, în stil spaniol, învăluită de flăcări. Mafiotul numărul unu din L.A. era pe gazon, teafăr și nevătămat, și țipa la un ofițer în uniformă. Curioșii blocaseră strada, trotuarul și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu, cel mai corupt polițist din istoria orașului, pornit în mod evident să se sinucidă. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de întrebări legate de crimele la care lucrezi și de relațiile tale cu Felix Gordean și Gene Niles. Noapte bună, detective. Danny porni, împleticindu-se, spre ascensor. Coborî la parter și ieși afară, recăpătându-și încet-încet vlaga în picioare. Traversă peluza, luând-o spre stația de taxiuri din Temple Street, dar se opri la auzul unei voci șoptite. — Flăcău. Danny îngheță. Dudley Smith ieși din umbră. — E o noapte superbă, nu-i așa? spuse el. La taclale cu un ucigaș. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate scurtăturile pe care le știa. Văzu Packardul lui Audrey la intrare, trecu peste bordură și alunecă pe peluză. Lăsă motorul să meargă, scoase 38-ul, alergă la ușă și-o dărâmă cu umărul. Audrey era așezată pe șezlongul ei de la solduri, cu părul pus pe moațe și fața acoperită cu o cremă. Îl văzu pe Buzz și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat. Buzz trase pe dreapta și văzu o femeie bătrână greblând frunzele căzute pe peluza la fel de îngălbenită de vreme ca și clădirea. Ieși din mașină și se apropie de ea. De aproape femeia se dovedi a fi o adevărată frumusețe apusă: cu o piele palidă, aproape transparentă, pomeți înalți și cel mai frumos păr castaniu-argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl văzuse vreodată. Numai ochii nu se potriveau cu restul - erau prea vii și ieșiți din orbite. Buzz zise: — Doamnă? Fata bătrână se sprijini de greblă. Între dinții uneltei era prinsă o frunză. Părea să fie singura frunză de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
putea surprinde la ei ceva care să-i ofere scânteia necesară confirmării intuiției. Toate dosarele psihiatrice se încheiau în vara lui ’49, deși mai-marii sindicatului continuau să-l viziteze pe Lesnick. Ceva puțea aici. Tare de tot. Buzz parcă pe peluza din fața casei lui Loew, care era deja plină de mașini. Auzi voci în curtea din spate, se duse roată și îl văzu pe Ellis prezidând o adunare pe terasă. Șampania era pusă la rece într-un cărucior plin cu gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Canon Drive -, dar mașina lui Buzz nu mai apărea, iar el era pe punctul de a năvăli pe ușă, cu pistolul în mână. Santa Monica, apoi înapoi spre Canon. Mal văzu un băiat ce livra ziare, aruncându-le pe peluzele caselor și în verande, și îi veni o idee. Trase mașina la trei case după locuința lui Claire și fixă imaginea verandei ei în oglinda retrovizoare. Băiatul aruncă ziarul, care lovi ușa. Ușa se deschise și o mână androgină pescui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]