877 matches
-
parter, demisol și mansardă. La parter era farmacia, laboratorul de preparat medicamente, salonul și dormitorul domnului Baba, tatăl domnișoarei Baba și al celebrului Corneliu Baba. Domnul Baba senior era și el pictor. De la domnia sa a învățat Corneliu Baba să țină penelul și să-și transpună pe pânză creațiile. Stilul și talentul tot de la domnul Baba senior le-a moștenit. Casa era cu gust aranjată și plină cu tablouri. La demisol era bucătăria, baia și cămara. Era o plăcere să adaști în
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
în 1937, în scopul de a studia. Tonitza avea mai multe etape de creație. Ceea ce vedem noi în expoziție reprezintă una dintre primele etape, sunt niște «note sumare» pe hârtie tip pergament, lucrate în mare viteză, cu un bețișor sau penel și tuș. Dându-i-le Eugeniei Iftodi, i-a cerut să le compună, o metodă pe care pictorul o preda la Iași“, povestește Maria Ordean. Eleva lui Tonitza a făcut, timp de un an, acele compuneri și, împreună cu desenele care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sentințe, ceea ce edifică asupra structurii sale tehnice, documentare, elevat didactice; e o carte pe care nimeni nu va plînge. Poate unii vor ofta. Vom vedea mai tîrziu de ce. Deocamdată să recunoaște, o dată cu cercetătorul, că apariția unor asemenea studii, baleind, cu penelul ori cu instrumente tăioase, ariile istorice, geoculturale, accesibile unui anume autor, va însemna, dincolo de orice pretenții de exhaustivitate, emiterea de mesaje regionale. O dată sfîrșită Introducerea cu cele cîteva acorduri pe definiții posibile ale acestei imposibile născociri umane, cartea, și cu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
unei bucurii, care vine ori cu vaporul pe sub o ciupercă uriașă, ori trimite rândunica, ce poartă-n plisc vorba bună și voioșia artistului. Distanța spirituală este cea care lămurește dacă între două arte, respectiv cea care folosește dalta, iar cealaltă penelul, duce de cele mai multe ori la același numitor comun, mai ales dacă autorul este același și are poftă pentru amândouă. Costel Iftinchi face dovada unei acumulări pentru arta naivă, datele prezentate în cronologia sa artistică arătând că dorința pentru înfăptuirea ca
Prefaţă. In: Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]
-
uliță, Cadril de căsuțe, Peisaj din Praga, Malbork, Cheiul Lung Gdansk, Peisaj din Polonia. Chiar dacă interesul manifestat de artist a fost orientat către tehnica acuarelei, Ștefan Hotnog a realizat și lucrări În ulei, despre care menționa: Elaborate În cuțit sau penel, În tușe plate, compacte sau difuze, riguros organizate plastic, peisajele și naturile statice au forță expresivă, așa cum se remarcă În:Chioșcul din grădină, Strada Speranței, Toamna pe Bistrița, Prisaca, Geanta verde cu bureți, Natură statică cu gutui, Bujori și amarilis
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
e istorie convertită și transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imite proporțiile ei gigantice. Munții nu spun nimic de pe o pânză. Soarele e cu neputință de pictat în vreuna din înfățișările lui. Cerul cu stele nimeni n-a izbutit vreodată să-l zugrăvească. Natura, în măreția ei, e inaccesibilă artei penelului, care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cuvinte, gâsindu-ne, bunăoară, în fața unei Madone de Rafael, nu trebuie să vedem în ea capodopera acestui geniu, ci arhetipul sau imaginea primitivă pe care a visat-o un troglodit acum zece mii de ani și pe care el a impus-o penelului peste capul lui Rafael, prin forța dinamică a inconștientului colectiv! lată toată esența teoriei inspirației formulată de Jung. Nu există nici un criteriu după care să cunoaștem existența inconștientului colectiv, a acestui fabulos fluviu subteran, prin care fantezia mitologică a întregii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
toată muzica superioară ce s-a scris până azi. Muzeele Europei sunt de fapt glorificările plastice ale credinței creștine. De la Panselinos la Giotto, de la Rafael la Griinewald, de la Beato Angelico la Greco, de la Botticelli la Cranach, nu există geniu al penelului să n-o fi slăvit în pânzele lui. Michelangelo cel din Capela Sixtină, în brațul căruia s-au unit parcă Dante cu Milton, dezvăluie în încordări colosale întreaga operă a creației divine și toată drama păcatului omenesc. Din Apus, singură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau când acesta doarme. Politoloaga observă tarele clasei politice, strigă spre ea: Dați-ne statul înapoi! Dar deși articolele ce acum alcătuiesc o carte au apărut cu zece ani în urmă, realitatea nu s-a modificat. Dimpotrivă, nuanțele prinse de penelul descriptiv s-au îngroșat până la grotesc. Sărăcia este o problemă socială pe care greu o regăsești în agenda de lucru a vreunui politician, nici chiar în discursul intelectualilor nu apare, de frica acuzelor de stângism. - Țara, bazar oriental și vitrină
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
el omenesc și somptuos în îmbrăcăminte. Toată această impresie de viață, de adevăr, redată cu mijloace foarte simple. Pe un fond întunecat de brun-verzui transparent se detașează figura omului făcută din griuri șterse ușor rumenite pe unele locuri. Trăsătura de penel este astfel pusă de parcă s-ar fi jucat. Nota mai veselă este pelerinuța ce-i îmbracă umerii, făcută dintr-o culoare roz-violaceu. Haina albă în cutele căreia circulă ușoare umbre verzui. Mâinile omului și hârtia ce o ține în mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
calitățile lui Bălțatu, "setea de culoare [...] o sumă de calități literare de care e copleșită, într-o largă măsură, opera sa picturală." Subliniază însă, cu un ascuțit spirit critic: "suficiența tehnică [care] este subordonarea emoției estetice la capriciul năbădăios al penelului." 7 Nicolae Tonitza: "Bălțatu se lupta îndârjit cu materia picturală, pe care a început s-o afle și s-o stăpânească din ce în ce mai intim și mai viguros, Amatorii dumisale l-ar fi dorit însă pe Bălțatu mai atașat la rezolvarea problemei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Protagoniștii intră în rezonanță cu sufletul picturii sau sculpturii, ei simt o contaminare artistică, dezvăluie esența și imaginația creativă a artiștilor, pun în lumină conștiința faptului că a picta nu reprezintă o simplă însumare a culorilor, un balans al dinamicii penelului. A picta o schiță, un peisaj, un portret presupune constituirea unui fluid complex într-o viziune a demersului individual în relație cu nivelul percepției autorului și atunci aspectele pe care le prezintă criticul de artă îți luminează mintea, tu însuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a trimis directorului Pinacotecei din București următoarea scrisoare: „Domnule director, Constantin Daniel Rosenthal a iubit România ca cel mai adevărat român, și chiar viața-i a jertfit-o. La 1848 a făcut o schiță prin care, în câteva trăsături de penel, a fotografiat România de la 1848 oferind tuturor ramura de măslin. În exil a făcut un tablou prin care reprezinta România în ziua de 13/25 septembrie 1848 (bătălia pompierilor cu turcii) printr-o femeie țărancă care scapă din luptă drapelul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nuanțele cromatice demonstrează un simț artistic, creator, remarcabil, al gospodinelor din sat (creatoare: Lavric Domnica, Ionesi Veronica, Pascari Viorica). Poeții din Costișa: Ion Filipciuc, Cleopatra Hrihor (Isopescu), Răduța Vasilovschi (Lavric), Heracles Isopescu,îi cântă în versuri nemuritoare harurile pământului, mânuitorii penelului. Vespazian Lungu i-a imortalizat chipul, olimpicului sportiv Cornel Nemțoc, i-a dus faima peste hotare; la Bruxelles, la Parlamentul European, Ana Maria Paraschiv Lavric, secția de traduceri și editări; medicul Dan Lavric alină și vindecă bolnavii; ingineri ca oamenii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu respect și deosebită atenție, până în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de copaci care îmbogățeau imaginea motelului, și mai încoace, un crâmpei galben de cereale paralel cu dunga drumului pietruit (imaginea este mărită cu zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam în urmă sate, peisaje colorate parcă de un maestru al penelului, maestru dedicat vieții satului (prin aranjarea geometrică a banalelor, pentru unii, plante agricole). Crezusem că-ntr-o oră voi ajunge, dar trecuseră vreo două și mai aveam de pedalat. Chiar la intrarea în Moreni, unul dintre satele comunei Văleni, mă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de restriște ajungeau în sobele sătenilor, sau erau scoase cu camioanele pentru a fi distruse, chiar dacă erau legate în argint, având o valoarea intrinsecă inestimabilă). Pe lângă pavilionul nerestaurat, după ce am neglijat niște înaripate supărăcioase, la drum, cu peisaje demne de penelul unui pictor, spre Butea. Parcursesem vreo 25-26 kilometri fără dificultăți mari. La deal, lungimea drumului devenea supărătoare. Priveliștile compensau oboseala și căldura devenită supărătoare; noroc de un izvor amenajat , loc de popa și odihnă. La Butea, localitate în care mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de aceasta, sau dacă o sensibilitate dăruită nouă de providență ne ajută să ne apropiem, să ne cunoaștem (...) (am făcut o pauză și am finisat un tablouaș care mi se pare foarte reușit). Cred că datorez matale ultimele lovituri de penel și, când vei veni pe la mine, vei vedea ce s-a comis (...). Cu cele mai bune gânduri pentru familia matale. Afecțiune, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”10 mai 1969” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, Am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Velázquez pictori localnici executând copii pe șevalet, nepăsători la mulțimea de gură-cască de la spatele lor. Copiile erau destul de reușite, dar nu perfecte: ele nu izbuteau să reproducă modelul în deplinătatea lui, care rămâne inimitabil, cum irepetabilă este fiecare tușă de penel. Nimeni, oricât de iscusit ar picta, nu poate să reconstituie inspirația, starea sufletească a artistului de demult. E frustrant să privești cum se lucrează la copii în preajma originalului. De parcă asiști la o știrbire de prestigiu, la o degradare a valorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asemeni unui Power Point fără înflorituri. Ar fi avut ele această posteritate fără schematismul sinopsisurilor? Sunt ceva idei în lucrare, dar nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una alteia condeiul și penelul, vreme de veacuri, pentru a complica trama inițială dând puțin câte puțin relief, caracter, individualitate rolurilor secundare sau terțiare, abia schițate în distribuția originară din secolul I: Iosif, Fecioara Maria, Maria-Magdalena, Nicomed, Iuda... Cum frații lui Hristos aduceau o anumită
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a binelea stilului academic greco-roman. Haideți mai bine să recunoaștem că locurile care i-au servit ca model au fost Campania romana sau Les Andelys din Normandia. Țara Sfântă datorează mult întârzierilor din tehnicile de reproducere și faptului că maeștrii penelului nu dispuneau de mijloacele chimice (tubul portativ) și nici de cele locomotoare (bicicleta sau faetonul) pentru a veni până aici să-și lucreze subiectul. O șansă unică pentru conservatorii patrimoniului și pentru editorii de catehisme că eticheta "botez" s-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pregătirilor rituale, care au loc în profan. În aceste fragmente densitatea verbelor este maximă. Dinamismul imaginii devine fundamental pentru portretul protagonistului, care are ca sarcină principală să imite și să reitereze faptele strămoșilor întemeietori. Descrierea, ca procedeu artistic ce dă penelul substantivelor și adjectivelor în crearea unei imagini statice, apare preponderent în prezentarea naturii alese a tinerilor. Pasajele acestea sunt însă reduse și se întâlnesc cu predilecție în baladele fantastice, mai rar în colinde. Atunci când alternează cu alte timpuri verbale, perfectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai puternic, poate și datorită temperamentului diferit al românilor, care să nu uităm că sunt latini la origine. Dar pe această temă se poate scrie o altă carte întreagă și mult mai groasă. Dacă ne referim la pictorii naivi cu penel detailist, un exemplu semnificativ este Paula Iacob din Vaslui, după părerea mea unul dintre cei mai buni pictori naivi din România, dacă nu cel mai bun. Paula Iacob pictează în prezent în acrilic, și are un succes foarte mare în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
al artei naive, care îi remarcă talentul și o îndrumă să continue acest drum. Cunoscându-l pe Gusti, s-au căsătorit și au dat naștere unei familii de artiști ambițioși, dornici de afirmare, întrecându-se unul pe altul în măiestria penelului. Timpul trecea fără să-l oprești, la fel și discuțiile, iar insistențele lui Vintilă de a modifica tabloul nu se opreau, insistând să-mi impună un stil care pentru mine nu însemna mare lucru. Ce dorea domnia sa nu era complicat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]