879 matches
-
care le ai în gând, te rogi pentru a-ți fi auzite și împlinite de Dumnezeu.Te rogi ca un copil, atingând doar zidul mănăstirii, ce la lumina lumânărilor pare a-ți fi cu adevărat călăuză pe drumul acesta de penitență. La mănăstirea Giurgeni, în brațele protectoare ale nopții, uiți de toate grijile și de viața de acasă. Ai trecut hotarul ce desparte lumea de scara ce duce spre inima și mâna protectoare a lui Dumnezeu și-a Maicii Domnului Iisus
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
maicilor. Mânioasă, stareța de atunci, Xenia Sion, i-a confiscat animalul acela deosebit de frumos și, fără să se lase impresionată de veșmintelor domnești, nu l-a înapoiat decât după ce Cuza s-a rugat de iertare și a făcut canonul de penitență dat.
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
secret de Dumnezeu știe cât timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ÎNȘIVĂ VOI CE INTRAȚI AICI! La Început, Banu a Încercat să-l ia cu ea pe Pașa al Treilea, care la vremea aia Își trăia ultimele lui zile pe pământ. Probabil se gândise că i-ar putea ține companie În penitența ei solitară, nu că dervișii țineau pe lângă ei pisici. Dar oricât de nesociabil era uneori, viața de ermit era prea mult pentru Pașa al Treilea, fiind mult prea atașat de deșertăciunile lumești, Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vot În 1934, a spus și mătușa Cevriye. În cazul În care nu știai, istoria merge Înainte, nu Înapoi. Dă-ți jos imediat chestia aia! Mătușa Banu a refuzat. A păstrat vălul pe cap și trecând testul celor trei P - penitență, prostrație, pietate - s-a declarat clarvăzătoare. Întocmai ca și Înfățișarea, tehnicile ei de citire a viitorului au suferit schimbări profunde de-a lungul traiectoriei sale psihice. La Început folosea doar cești de cafea pentru a citi viitorul clientelor sale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că bunica Gülsüm era cea care avea În grijă samovarul; la fel cum putea băga mâna-n foc că mătușa Banu era cea care făcea sucuk la grătar, fiindcă apetitul ei inegalabil revenise acum că cele patruzeci de zile de penitență Sufi luaseră sfârșit și reușise să se proclame clarvăzătoare. Asya știa de asemenea că mătușa Feride era cea care schimba canalele, incapabilă să aleagă unul, având destul spațiu În tărâmul vast al paranoiei schizofrenice ca să le asimileze pe toate, desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt mai bătrâni, cu atât devin mai puternici. Singurul motiv pentru pentru care Domnul Bitter rămânea În casa familiei Kazanci era acela că mătușa Banu Îl legase cu ani În urmă, În ultima dimineață a celor patruzeci de zile de penitență. De atunci Îl avea În puterea ei și nu dăduse jos niciodată talismanul care-l ținea prizonier. Să legi un djinn nu era lucru ușor. Mai Întâi și mai presus de toate trebuia să-i știi numele, să-l ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost surprinsă - surprinsă să-și dea seama că uitase complet de ea, că pierduse programul ei preferat pentru prima oară În atâția ani de zile. Singura dată când Îl mai pierduse era cu ani În urmă, În timpul perioadei de penitență. Însă chiar și atunci, Allah s-o ierte, se gândise la Blestemul Iederii Dragostei Nebune, Întrebându-se ce se mai petrecea În telenovelă În timp ce ea se pocăia. Însă cum putuse s-o rateze acum, când nu avea nici un motiv? Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț iar de un vis venit din altă lume, departe, poate e un nebun mistic, poate, habar n-am, era nevoie să-mi spună cineva să fiu cuminte și am să fiu, să mă reduc la mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să se împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc să mergi la confesorul tău și să-ți impui o penitență, mamă. Făgăduiește-i că vei evita în viitor calea păcatului și a băuturii. Povestește-i care a fost consecința decăderii tale morale. Spune-i că din cauza ta s-a amânat împlinirea unui rechizitoriu monumental împotriva societății noastre. Poate va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-a dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai făcut? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna în salopeta ei de lame. Se lăsă pe vine alături de el și îi trecu prin fața ochilor de mai multe ori fotografia cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a crescut în preajma celor din industria filmului și cunoștea actori și tehnicieni care pofteau la ea încă de când era fetiță! I-a sedus, făcându-i să devină membri fondatori, ca după aceea să recruteze în locul ei! Spunea că asta era penitența ei pentru faptul că nu fusese citată să apară în fața celor de la CCAA! De trei ori bingo - de milioane. Mal se sili să-și controleze vocea la fel de bine ca și Dudley. Pe cine anume a sedus? Eisler trase și rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legăturile politice și banii tatălui său. I-a intrat în conturile bancare ca să cumpere cadouri scumpe bărbaților ale căror înclinații politice le ura bătrânul lui tată. S-a destrăbălat cu alcool, opiu și sex, a găsit motive să se supună penitenței și s-a reinventat ca o exemplară Ioana D’Arc de stânga, organizând, planificând, recrutând și finanțând totul cu propriii ei bani sau cu cei din diverse donații, obținute deseori cu ajutorul trupului ei. Eficacitatea politică a acestei femei era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
considerate dubioase. Fascinația lui Eisler față de Claire a continuat și după ce relația lor s-a încheiat. A rămas prietenul ei în pofida legăturilor amoroase ale femeii cu bătăușii hispanici, a perioadelor de dezintoxicare de la clinica lui Terry Lux, a demonstrației de penitență din perioada cazului Sleepy Lagoon: un iubit mexican bătut în timpul revoltei costumelor zoot, o cură de sănătate la Terry, apoi un întreg sezon social, fără alcool sau băutură, cu Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon. Impresionant. Lăsând la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la Comisia Senatului, la CCAA. Nu știu cum au aflat, dar au aflat. M-au întrebat direct, față în față, și mi-am dat seama că săracul Reynolds e distrus. Știam că Gordean îl șantaja iar, așa că am făcut un act de penitență. Claire, Reynolds și cu mine deveniserăm din nou atât de apropiați, încât ai putea să mă acuzi că de fapt am acționat în propriul meu interes. A fost bine să ai prieteni, apoi a fost îngrozitor când au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu cele din urmă resturi ale iudaismului și păgânismului” (113, p. 17). Iată forma în care a fost redactat, la sfârșitul secolului al VII-lea, unul dintre cele 102 canoane adoptate de respectivul sinod : „Canonul 61 : să cadă sub canonul [penitenței] de șease ani... cei ce trag după sine urși, sau alte dobitoace de acest fel, spre distracția și vătămarea celor mai simpli, și cei ce spun norocul și ursita și genealogia și multe lucruri de acest fel, ...și cei ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-o suflare, mai mult ca document sufletesc, dar nu numai... Calea aleasă de tine nu poate fi decât fastă, pentru că e rodul unor meditații și penitențe Îndelungi! Doamne ajută! Mircea. 15 iunie 2012 Progrese minore În corectură și tehnoredactare, noi adaosuri bibliografice, dar bat pasul pe loc. Blocajul se accentuează și asta Începe să mă Îngrijoreze, deși În mod logic ar trebui să fiu cât se
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
nu merit încredere, Tu cunoști sărăcia mea, imprudența mea, fixațiile mele, iresponsabilitatea mea; Tu cunoști distanța imensă ce există între incapacitatea mea și responsabilitatea Împărăției”. La această primă întrebare este bine să răspundem prosternându-ne într-un mare act de penitență, deoarece fragilitatea noastră se cunoaște ușor, ușor cu asumarea responsabilității. Cu cât mai mult ne asumăm responsabilitatea, cu atât mai mult ne dăm seama că avem lipsuri. Atât timp cât cineva se imaginează într-o situație (imaginația devine locul ideal pentru a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
se vede capabil de multe lucruri mărețe; când se asumă adevăratele responsabilități, atunci cresc și se manifestă lacunele noastre și ne recunoaștem din ce în ce mai mici pentru Împărăția lui Dumnezeu și lipsiți de merit în a avea încredere. Pentru aceasta atitudinea de penitență este atitudinea care ne face să descoperim cât de puțin contăm, cât de puțin suntem potriviți pentru Împărăția lui Dumnezeu, la chemarea iubirii; cât de puțin suntem dezinteresați, altruiști, cât de mult suntem, însă, egoiști, narcisiști, aplecați asupra noastră, preocupați
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pe lac: „E Domnul!” „E Domnul!” și totul se schimbă. „E Domnul!” și totul strălucește din nou. „E Domnul!” și totul are din nou sens în viața mea: e o reconstituire a sensului fiecărei părți a existenței mele. Așadar, sacramentul Penitenței trebuie trăit cu această seninătate, cu această bucurie. Însăși penitența, purificarea, ispășirea devin deschidere a acestui raport. Cum să trăim acest sacrament, mai ales într-o circumstanță ca aceasta care ne permite, în sfârșit, să trăim Reconcilierea nu în grabă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
E Domnul!” și totul strălucește din nou. „E Domnul!” și totul are din nou sens în viața mea: e o reconstituire a sensului fiecărei părți a existenței mele. Așadar, sacramentul Penitenței trebuie trăit cu această seninătate, cu această bucurie. Însăși penitența, purificarea, ispășirea devin deschidere a acestui raport. Cum să trăim acest sacrament, mai ales într-o circumstanță ca aceasta care ne permite, în sfârșit, să trăim Reconcilierea nu în grabă, dar de a o trăi ca un adevărat moment al
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
otova" de drept. Oricum autorii sunt depășiți de către cititori. În poezie "totul este unul" și acela este autorul. Oare ar fi "corect" să se scrie poezie/ literatură în general printr-o ordonanță de urgență? Sighetul, pentru mine, este păcatul și penitența uitării. O factură de neîmblânzit, singurătatea. Cât de bine, consideri, te-au citit criticii literari? Care critici te-au citit cu adevărat? Care ți-au rămas datori...? Ce ai fi vrut să se spună despre tine, la nivelul criticii literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]