833 matches
-
În contra caselor de toleranță și am avut ocazia să observăm astfel de reclamații În Iași până și În contra unei case situată exact la periferia orașului, fără să mai menționăm pe acelea contra celora din centre mai populate. Bordelurile reamintesc sclavia: pensionarele din bordel sunt constrânse de a Îndeplini condițiile patronilor, care Întotdeauna nu le lasă din câștigul lor, decât strictul necesar existenței. Toate acestea n-au cel puțin scuză, că În bordel nu se transmit bolile venerice. Poliția, care primează În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
stocare pe timp îndelungat a ceea ce are de transmis creatorul din diferite domenii de activitate: literar, științific sau de altă natură. O astfel de carte din sfera literară este PENSIONARIADA, autor fiind Corneliu Văleanu, profesor de limba și literatura română (pensionară, care, după o perioadă îndelungată de publicistică, a editat și tipărit, în ultimii zace ani, alte trei volume, fiind prezent și în multe culegeri, respectiv, antologii literare. Volumul de față conține douăzeci de capitole distincte, unele dintre ele fiind publicate
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din carne, dar rar cumpăr câte ceva. Apoi colind magazinele mai mari și supermarket-urile și fac același lucru. Aflu când se scot produse la promoție, adică așa-zisele oferte și când mă întorc acasă, mă întâlnesc cu 19 unele doamne pensionare mai în vârstă ca mine și unele din ele văduve pe care le cunosc și după ce le salut, mă adresez: - Stimată doamnă, Catrinel, știți că la supermarket-ul cutare, diseară vor scoate niște produse la promoție? Chilipir, nu alta! La
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Elevii și elevele sunt absolvenți, și, ca atare, au zburat, precum păsărelele, fiecare, În viața sa. Directoarea? Ei, nu vam mai spus, că ea este, deocamdată, În concediul de odihnă, iar, după ce-l termină, devine o foarte tânără și adorabilă pensionară? Dar, voi, voi, ceilalți, care ați fost În conducerea școlii? Noi? Da. Voi! Noi, bre omule, suntem În vacanță. În vacanța mare. Și, astfel stând lucrurile, fiecare are de rezolvat problemele sale, personale, și familiare. Cui, credeți, oare, că-i
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de absolvire și cu examen de stat, În regulă, tot așa, domnișoara Nana devenind doamna Nana; apoi, mămica Nana, apoi, cuscra Nana, apoi, văduva Nana, apoi, iată, la orizontul foarte apropiat, se ridică, un fel de soare, o eșarfă - eșarfa pensionarei Nana. O, și, cât de pe nesimțite; cât de pe neobservate trec etapele vieții omului! Ale omului, În general, dar, și, ale omului concret, special, unic și inconfundabil! Cum mai trec, doamne, toate! O, cum mai trec! Parcă, printr-o moară, trec
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci cu zăhărelul?“, o chestiona. Mașa răspundea: „Doar știți că mă plătește domnul Rubel...“. „Domnul Rubel e și el o bucățică bună, caută să-și vâre nasul peste tot“, replica pensionara, după careadăuga: „Dragă Petea, să știi că trântorii nu-mi plac. Trebuie să ai bun-simț și să nu-mi umbli prin frigider...“. Mașa o cunoștea acum foarte bine. Bertha nu suporta să fie contrazisă. Trebuia să faci și să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să se întoarcă în orice clipă la el, că înțelege că nu fusese prea diplomată, prea îl luase repede cu amenajarea casei, trebuia să-l lase în mizeria lui dacă așa îi plăcea, "acum a venit una din România, o pensionară, fostă profesoară, care îi trage clopotele, măgarul este atât de îndrăgostit că nu vede nimic în jurul lui, Marilena asta, sau cum o fi chemând-o, poate să-i ia toți banii din bancă, el este fericit să fie jefuit de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe asta cu o bătrână profesoară pentru o vioară Stradivarius. Se oferise 20. 000 de dolari de o iau de acolo. Prostia mea a fost că m-am îmbătat. M-am dus, am luat-o, dar n-am știut că pensionara era acasă. Femeia s-a speriat, a luat țeavă să spargă geamuri și eu i-am luat-o și i-am dat în cap și i-a intrat prin gură și a ieșit prin ceafă. Când am intrat în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ea nu ar fi făcut vilă și nu i-ar fi dat fata, el „și-ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât mai mult din vocabularul fistichiu al lui Mircea Breaz, să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8 martie, ora 9,30, asaltul apartamentului din strada cutare, incendiul, maltratarea pisicilor și a pensionarei. Viața de o clipă a ziarului, viața de o clipă a lumii. Un instantaneu din asaltul primăverii. Descătușare? Întâlnire oarecare într-o zi oarecare într-un tramvai oarecare, explozie de dejecții și arome, hipnoza numită Primăvara. Izbuti cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Wintris. Reușise să încheie, totuși, situația împrumuturilor și achitării ratelor de către cei ce făcuseră împrumuturi la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pe luna precedentă, noiembrie. Focan pictase și un mare portret al lui Băcănel, pe care îl purtau două pensionare îmbrăcate în costume populare, deschizătoarele coloanei care de-acum se îngroșase în urma lui Obănceanu. De fapt, pictorul recondiționase un mai vechi portret al lui Tudorache S. Teodorescu, din anii 50, un activist de frunte al partidului, vechi ilegalist, care condusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mi-a zis: să mai aud că te pupi cu băieții pe munți, data viitoare te și omor, să știi că telefoanele merg în orașul ăsta și eu știu tot. Da, mama asta care acuma vine la teatru ca o pensionară cuminte și zice că nu găsește invitația prin poșetă, dar că ea este mama actriței Loredana Buzescu. Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o imediat la părinții mei din Arad, acolo unde tatăl meu, judecătorul Arpad Giorgy Kosegy era ca și acum, președintele Tribunalului județean Arad, iar mama mea, Ilona Kosegy, fostă Esterhazy, este procuror. Sora mai mare a mamei este singură și pensionară, stă cu părinții mei și are grijă de Moriko-Rozy, Îngerașul nostru de fetiță care nu a Împlinit un an. Soțul meu Grigore Moldoveanu, este moldovean din Huși, un om cu suflet foarte mare, bun familist și iubitor, un specialist de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se afla la celălalt capăt al firului”... spune moderatorul cu nervozitate În glas. Pentru câteva secunde am rămas blocată! Nu-mi venea să cred cele auzite... Ce ființă obscură, lipsită de tactică și profesionalism! Și ce credeți că spuneau blazatele pensionare( care nu știau să facă acordul Între subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În balcon sau În grădinița de la țară, cum le Îngrijeau și cât de mult țin la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trezit intrigată, într-o seară când și-a găsit patul ei improvizat ocupat de sacii doamnei. Dimineața la șapte, zgomotul toacelor pe care doamna coboară treptele de ciment, zorind spre un fel de serviciu misterios (că doar și dumneai e pensionară), marchează clar, în casa îngustă a scărilor, intervalele pașilor de femeie ajunsă la „o anumită vârstă“, care nu renunța totuși la pantoful elegant, omorâtor de picioare (ce boal-or avea femeile ăstea să se urce pe cațalige, vorba Zinei, care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la studii În Anglia. Deci, am Început cu greul: două formulare pentru cele două gospodarii, unul pentru locuință, cinci pentru persoane și unul pentru persoanele plecate În străinătate, pe o perioadă Îndelungată. În timp ce completam formularele, doamna În vârstă, pensionară, Îmi spune că mă cunoaște, că mă vede când trec dimineața la serviciu sau când mă Întorc de la serviciu...Zâmbesc. Iată, o observație pertinentă de la o persoană care stă și privește pe fereastră lumea de afară și pe care le
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mea în serviciul de intendență de pe Bulevardul Victoriei 28 n-a mai putut fi oprită. Am străbătut fulgerător toate gradele până la general și-am detronat-o fără să clipesc pe mama. Simțeam că își pierde din forță și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și cașcaval, abia primiseră marfă.“ „Mama ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară de biologie.“ Și îl pierdu iarăși, căci el mesteca din mezeluri, cu mintea rătăcită... „Gabriel, vorbește cu mine“, îndrăzni Rodicuța. „Uite, mâine îți fac o surpriză, dacă vrei... să-ți scoți ciorapul roșu“, șopti ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și unul de trigamie, adică cel mai dificil, adică tocmai acesta. Avocatul acuzării: Cinci minute sună satisfăcător. Putem continua. Propun să începem cu interogarea soților acuzatei, până atunci poate sosește și clienta mea. Judecătorul: Din câte știu, clienta dumitale este pensionară și singură. Putem cunoaște motivul acestei inoportune întârzieri? Avocatul acuzării: Desigur. Clienta mea întârzie pentru că trebuie să ude florile. Judecătorul: Aha, să ude florile! Mă gândeam eu că trebuie să fie un motiv destul de serios... Avocatul acuzării: Pentru clarificare, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mă enerva. Pe Lola am agățat-o acum un ceas În barul de vizavi. Nam intrat niciodată În barul acesta. Sunt profesor de istorie, mă cunosc bine toți vecinii : „Ce om deosebit, dragă!” madam Gușă, șaizeci și șase de ani, pensionară, mustăcioasă, cu veleități profetice. „Un profesor cum rar Întâlnești, dedicat studiului... numai studiului!” Țiți Mițura, cincizeci de ani, salariată, aflată mereu În compania unui miros dezgustător de ceapă prăjită. Nu-mi permit, deci, la... reputația mea, ca să zic așa, să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curios s-o cunosc. A câștigat toate concursurile de enigmistică lansate de revista PAC fără să-și reclame o singură dată premiile. La Interpol s-a creat o adevărată legendă în jurul misteriosului abate. De fapt cu ce se ocupă? ― E pensionară. Trăiește singură împreună cu un motan, care se dă în vânt după basmele lui Grimm. Nu, nu e o glumă, bătrâna îi spune câte o poveste în fiecare seară, stau la televizor, discută, mănâncă dulciuri și pun la cale năzdrăvănii. ― Extraordinar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
solidaritate (chiar dacă adesea demagogică) : fraților, sîntem cu toții în aceeași oală, împreună vom reuși să ieșim ! Or, după cum rezuma excelent Corina Drăgotescu într-o emisiune, „cuvîntul «împreună» a dispărut din vocabularul puterii în ultimii doi ani”. În alți termeni, o respectabilă pensionară exclama conster nată în Piața Universității : „Omul ăsta nu ne-a iubit niciodată !”. Ceea ce îmi aduce aminte de un vechi banc decoltat, din care pot să reproduc însă morala : viol, viol, dar barem uită-te în ochii ei !... Mai era
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]