1,021 matches
-
Gravul, care nu-l mai văzuse niciodată atât de încovoiat, de lent și de năucit, iar Destinat nici măcar nu-i răspunse atunci când acesta îl întrebă dacă se simțea bine. Dar probabil că se întoarse în aceeași seară în vestibul, în penumbra doar puțin destrămată de lumina albăstruie a felinarelor din stradă, pentru a se convinge de ceea ce văzuse, pentru a privi urmele subțiri de noroi pe tabla în alb și negru a pardoselii, și a se uita apoi în ochii îndepărtatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avea probabil motivele sale să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și Matziev le avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A-i răspunde lui Vignot ar fi însemnat dispariția acestui trai: s-ar fi făcut dintr-odată lumină, una care îl făcea nevinovat pe Destinat și îl arunca pe micul breton în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de formă. Apone se uită la cronometrul prins în mâneca ținutei. ― Zece secunde, băieți. Fiți gata! Când naveta ajunse la o sută cincizeci de metri de zona de aterizare a coloniei, proiectoarele se aprinseră automat și puternicele lor fascicole sfâșiară penumbra. Solul era umed și plin de gunoaie duse de vânt dar nu era nimic atât de mare pentru a o constrânge pe Ferro să modifice manevra minunată cu precizie. Picioarele hidraulice ale aparatului reușiră să absoarbă o parte a impactului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fu confirmată când fascicolele lămpilor se reflectară pe suprafețele lucioase ale unor mașini mari, congelatoare, cuptoare, decongelatoare și sterilizatoare. Hicks nu le acordă nici o atenție. Nu vedea decât controlul detectorului său. ― Se deplasează iar. Cu privirea-i rece Vasquez scruta penumbra. Ascunzătorile era numeroase aici. Degetele mângâiau trăgaciul armei. ― În ce parte? Hicks ezită o clipă, apoi arătă din cap rândurile de mașini care folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
folosesc la hidratarea cărnii și legumelor liofilizate. Infanteriștii înaintau cu pas ferm, când Wierzbowski se împiedică de o cutie de metal pe care o dădu la o parte cu un șut, făcând-o să se rostogolească cu mare tâmbălău în penumbră. Infanteria își păstră echilibrul și cu siguranța de sine, dar Ripley crezu că sare în tavan. Detectorul caporalului emitea acum bipuri regulate, aproape neîntrerupte. Zumzetul devenise un vaiet ascuțit, când o grămadă de cratițe se prăbuși în dreapta lor; avură timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de flăcări. Un jet de foc îl înghiți pe Frost, schimbându-l într-o torță umană. Transmis prin emițătorul său, urletul îi asurzi pe toți colegii lui. Apone se răsuci. Nu putea să vadă nimic din cauza densității atmosferei și a penumbrei, dar auzise. Căldura schimbătoarelor de răcire de la nivelul superior deforma imaginile infraroșii. La bordul VTT-ului, Gorman încremeni văzând ecranul stins al lui Frost. În același timp traseele vizibile pe biomonitorul lui se neteziră: dealurile și văile vieții au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dea numaidecât în lături, nu se clinti. Mânui iarăși întrerupătorul, apoi îl lovi cu pumnul fără să-i pese de zgomot. Nimic. Comanda era debranșată, sau în pană. Vru să facă lumină. La fel. Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la sol, izbi cu pumnul în panoul ușii. Dar izolarea acustică înăbușea loviturile. Era normal ca un bloc operator să fie insonorizat. Nu era de dorit ca niște urlete neașteptate să neliniștească vreun colon impresionabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că gândeam că mi-am făcut partea mea, acum pot să mă joc, nimeni nu poate să spună nimic, nu sunt cu ăia codași, să mă bată rabinul peste mâini că nu înțeleg nimic; și mai rețin un fel de penumbră care domnea acolo... S.A.: ...din care tu ieșeai în lumină și în libertate. M.I.: Da. Și la joacă: ieșeam ca să mă joc. Aveam un domino, un rummy, aveam tot felul de jocuri. Și mă jucam singur. În casa familiei mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nas extraterestru cu trei nări). Cu ferengii lui Tăriceanu, negociatori Înnăscuți, omniprezenți În galaxia noastră carpato-danu... . O specie de care e bine să te ferești, chit că Îi recunoști și Îi respecți inteligența nativă și simțul banului. Cu romulanii din penumbră, ăia despre care se vorbește ca fiind „grupurile de interese“; specimene cu care ne e foarte greu să interacționăm, deoarece nu le purtăm Încrederea nici o secundă, fiindcă se aseamănă atât de bine cu noi, În situații discrete de viață cotidiană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
doi meteoriți în showbizul epocii, scurta și (artistic) fructuoasa lor viață le-a dat aura legendară despre care nu se mai poate vorbi decât encomiastic. Icoane ale culturii pop-rock, Jimi și Janis au cules aproape toate laudele posibile, lăsând în penumbră alte nume la fel de rapid trecătoare prin peisaj, cu realizări comparabile. Otis Redding e unul. El a și plecat in heaven la câteva luni după festival, cu „ajutorul“ unui avion defect... Apoi Alan Wilson, mort cu numai o săptămână înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
Ba Mizu, unde comandăm două sticle de un sfert de litru de vin. Paharele pe care ni le aduc sunt enorme. Mmmm. Mă întreb de ce fac asta? Oricum, îmi place barul ăsta, în ciuda paharelor mari și interiorului întunecos. E o penumbră plăcută. Îmi plac barurile întunecoase, mai ales noapte târziu, când machiajul de peste zi începe să curgă și ochii îmi sunt puțin injectați. Vinul e bun. Aproape prea bun. E o mare satisfacție în a sta într-un bar, bând vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Priviți și voi ! Un distanțier de cinci microni este cel mai potrivit. Da, iată că a intrat cu ușurință. Să vedem mai departe. Cercetarea prin binocular este de data aceasta mult mai îndelungată și reluată de câteva ori. Ieșită din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
binecuvântarea Celui de Sus aceste întâlniri sunt departe de a fi periculoase, însă tu ai inima slabă și, cum îți spuneam, emoțiile nu lipsesc. La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ea rămăsese cu gesturile suspendate, așteptând ca apelurile să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți? Observați Întunericul de aici? Gazda mea se referise la penumbra care-i umplea biroul. La fel, și noi suntem Înconjurați de trecut... Brusc, am Început să mă simt de parcă aș fi stat Într-o sală de cinema unde luminile tocmai s-au stins. În curând avea să se aprindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ales să meargă împreună la Bruxelles. Mi-am spus că vrea să facă figură bună, ca atunci când s-a împăcat cu regele. Am crezut că vrea să iasă frumos de pe scena publică, urmând să-și regleze conturile cu Năstase în penumbra partidului. Ei bine, m-am înșelat. Vorba Alianței Civice, Iliescu rămâne una din cele mai mizerabile figuri ale istoriei. La capătul celor trei mandate ale sale, Iliescu se întoarce spectaculos exact la bolșevicul care a fost. Inițial, el îl grațiază
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Curte Veche". Între ficțiune și realitate, poetul Cânticelor țigănești fugea de singurătate, în timp ce eu o căutam, fiindcă între două servicii, nopți nedormite la ziar și întîlnirile cu el, nu puteam să scriu nimic... Simțind că prietenia noastră intra într-o penumbră din lipsă de evenimente, într-o zi îi răspunsei da, la o întrebare pe care mi-o pusese de câteva ori de-a lungul acelor luni de vară: dacă iubeam pe cineva, pe cine, și să-i povestesc și lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei spaimele și speranțele lor și depunându-le înaintea acestui altar. Fran își dădu seama că nu se deosebea deloc de ei. Ajută-mă ca tata să fie bine sau măcar să facem ce e mai bine pentru el, șopti în penumbra îmbietoare. Și ajută-mă să fac ce e mai bine pentru copilul meu. Și-ar fi dorit doar să poată ști cu siguranță ce era cel mai bine. Aproape spre ușurarea ei, un grup de turiști gălăgioși invadă lăcașul, întrerupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
continuat să scrie în același stil învățat de la... (nu spun cine, pentru că risc să mă demasc și nu e bine: nici pentru vii, nici pentru morți!) - un stil în care important era să strălucească el, criticul, care suporta cu greu penumbra din vremurile acelea ceaușiste. Dar ce putea face, dacă nu prea era curajos de felul său. A scris cu sârg și a așteptat să vină vremuri mai bune, mai prielnice voinței sale de putere și gustului pentru spectacol. Protecția confratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
rog, mama dumneavoastră nu va intra, nu vă fie teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i-se în creier, mușchi, membre, măruntaie, după care șirul de încăperi se desfășura mai departe, mereu mai întunecoase, toate cu un miros persistent de clor sau camfor sau iod sau toate la un loc, un miros ridicându-se din penumbrele pereților de sticlă, iarăși lumina orbitoare palpitând, încăperile se continuau mereu mai întunecoase, o cuprindea teama, simțea cum i se răspândește teama în trup, dar nu se putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grădini unde pare să se mai audă încă, stins și îndepărtat, ecoul pădurii lui Shakespeare și al legăturilor ei cu sălbăticia și cu primejdia. Într-unul dintre aceste castele, învăluit și totodată stăpânit de tenebre, în camera ei cufundată în penumbră, tăcută și singură, avându-l alături doar pe Pluton, un câine negru, prințesa Maleine nu ne surprinde defel atunci când rostește, referindu-se la castel: „S-ar zice că e locuit de morți”. Și, în clipa aceea, afară se dezlănțuie furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
așteptară. Și așteptară. Și... — Doamne, Dumnezeule! Logan abandonase ușa, luând-o printre buruieni și Încercând să tragă cu ochiul prin toate ferestrele care Îi ieșeau În cale. Înăuntru, casa era scufundată În Întuneric. Putea totuși să vadă conturul mobilelor În penumbră: pete fără formă ascunse de geamurile murdare. Reuși Într-un final să ajungă din nou În fața casei. O cărare perfectă se formase pe unde călcase el pe iarbă. Închizând ochii, Logan Încercă să nu Înjure. — Nu e nimeni aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]