3,855 matches
-
sunt deja pe vas, iar mâine, dacă ajung la timp pentru vizita medicală nu mai contează în ce stare sunt, nu? Presupun că nu. — Nu, nu contează. Și nu are rost să-ți mai spun că am bilele ca doi pepeni copți. Am încercat să mă dau la o călugăriță în tren, dar n-a mers. Mi-a spus că trage semnalul de alarmă, cățeaua aia frigidă. În mod normal ar fi trebuit să-mi fie recunoscătoare, dar cu unele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea măcar să încerc să o descriu. Fiecare fecioară era unică. Fetele din provinciile sudice erau zvelte, aveau gâtul ca de lebădă, membre lungi și sâni mici. Fetele din nord erau precum fructele coapte. Aveau sâni ca tărtăcuțele și funduri cât pepenii. Eunucii ne-au verificat semnul nașterii, astrograma, înălțimea, greutatea, forma mâinilor și a picioarelor, părul. Ne-au numărat dinții. Totul trebuia să se potrivească exact cu astrograma Împăratului. Ni s-a spus să ne dezbrăcăm și să ne aliniem. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o va înlătura. — Sărmana copilă, oftează mama. Povestesc mai departe despre doamna Mei și doamna Hui, cele care arată ca niște gemene. Sunt mai puțin frumoase, dar au trupuri împlinite. Ele sunt preferatele Marii Împărătese. Au sânii mari ca niște pepeni și funduri cât o baniță. Sunt talentate în a face complimente și se învârt în jurul lui Nuharoo ca niște animale de casă. Vesele și pline de viață în fața Marii Împărătese, ele sunt inexpresive și tăcute atunci când sunt singure. Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era tema operelor mele preferate. Personajele supraviețuiesc pentru a se bucura de răsplata unui final fericit. Speranțele mele au fost mari, până când în față mi-a fost împins vărul Ping. Acum viața mea pare să alunece pe o coajă de pepene - habar nu am unde o să mă ducă. Tot ce pot face e să încerc să păstrez un echilibru. Fann Sora cea Mare obișnuia să spună că, în viața reală, căsătoria e o piață în care femeile concurează pentru cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai. — Sunt cel mai bun din Orașul Interzis. — Cum să mă asigur de asta? — Testați-mă, doamnă. Veți afla. — Câți ani sunt de când ai venit în Orașul Interzis? — Patru ani. — Ce ai dobândit? — O convingere, doamnă. — O convingere? — Aceea că pepenele ăsta mare pe care îl port între umeri e unul zdravăn. M-am înarmat cu cunoștințe despre societatea imperială. Știu numele constructorilor Orașului Interzis, Palatului de Vară și Marii Grădini Rotunde. Le cunosc situarea chiar și pe harta astrologică. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiu lăsată singură: oamenii ăștia au fost antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea o pasiune pentru magnolii. Chiar și bolnavă, purta o rochie brodată cu flori mari, roz de magnolie, care acopereau toată țesătura. „Magnolia“ fusese numele din copilărie al împărătesei. Nu pot să cred că a putut cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ce atât de multe concubine devin obsedate de religie. Pentru că altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment plăcut de speranță. În numai câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trei uși mari din piatră, Majestatea Voastră. Fiecare ușă are două panouri din marmură, într-un cadru din cupru. Așa cum puteți vedea aici, pe sub ușă, unde cele două panouri se unesc, e scobită o adâncitură în forma unei jumătăți de pepene. Față în față cu adâncitura, la vreo trei picioare depărtare, am poziționat o bilă din piatră. S-a săpat o șină pe care să alunece bila. Când ceremonia funerară se va încheia, un cârlig cu mâner lung va fi introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
însoțit voluntar pe împăratul Hsien Feng în lumea de dincolo. Istoria mi-ar lăuda virtutea și s-ar construi un templu, astfel încât viitoarele generații de concubine să mă poată venera. Mă uit lung la ușă, la adâncitura în formă de pepene și la bila de piatră, pregătită să se rostogolească. Sicriul meu e acoperit cu liliac alb. Mă duc să văd dacă este deschis. Nu este, și nici nu pot să-l deschid. De ce l-au încuiat? Panourile nu sunt cioplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea vin roșu dintr-o oală de pământ și mușca cu pasiune dintr-o gâgâlice de pepene murat. Sosirea celorlalți netoți se prea poate să-i fi umplut sufletul de bucurie. S-au Îmbrățișat, s-au pupat, și-au băloșit unii altora obrajii. Cu ajutorul graiului articulat au avut mari dificultăți În a se Înțelege. Până la urmă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, pitit Într-o pâlnie, Își face socoteala că obuzele nu pică niciodată exact În locurile unde căzuseră cele de dinaintea lor. * * * Nu cu multă vreme Înainte de a-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se pregătea să meargă cu pepeni galbeni Într-o piață din marele oraș. I se făcuse dor să stea În spatele tarabei, să-și laude marfa În gura mare, să facă glume cu mușteriii care păreau a fi gata să cumpere ori să se ciorovăiască, În cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară Își pregătise coșul Înalt, din nuiele Împletite: pusese În el, potrivindu-i cu grijă, pepenii galbeni și, ca să-i ferească de zdruncinături și lovituri, presărase printre ei paie de grâu. Degeaba se străduise fiul său, preotul, să-l convingă că biletele de autobuz și taxa pieței aveau să-l coste tot atât - dacă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te‐au dușmănit Că ești neam blagoslovit. Unde sapă sapa locul Sare din pământ norocul. Ai pământ și ape multe, Vântul stă să ți le‐ asculte, și izvoare, călătoare. Crapii‐n ele‐s cât berbecii, În pomi piersici cât dovlecii, Pepenii de zahăr roșu, În grâu spicul cât cocoșu. Pui un bob, din el răsare Mia de mărgăritare: Dulce binecuvântare. Fiecare fir de vânt Îl adie un descânt, Fiecare stea de sus Îl mângâie cum l‐ai pus. Noaptea‐ l coace
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tennozan încă se mai auziseră ecouri de împușcături, toate casele din sat păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Davy citind paginile cu cursele de cai. Cum Davy era un parior cronic, gestul lui era la fel de grav ca atunci când cineva ca Neil ar fi fost surprins făcând bere sub pat. După spusele lui Barry, Davy își ieșise din pepeni într-un asemenea hal, încât trebuise chemat Finbar, grădinarul și omul bun la toate, un semi-idiot, care să-l lege pe Davy. La auzul acestei vești, în sala de mese s-a stârnit rumoare. în frunte cu Barry, mesagerul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte curând. Firește că nu i-am crezut. Eu nu voiam decât să iau droguri. Normal că vrei, a spus Gobnet tușind în timp ce-și aprindea o țigară. Niciodată n-ai făcut nimic supărător fără să-ți ieși din pepeni. —E foarte simplu, a încercat să mă liniștească Nola. Nu trebuie decât să înveți răspunsuri noi pentru orice situație. Nu m-am putut abține să nu izbucnesc în râs. Nola era așa de optimistă că te înfricoșa. — Dar e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să arunce nici măcar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sângele în cap. I-am aruncat lui Randall o privire tăioasă, dar el a rămas absorbit în ceea ce-i povestea taică-su și nu mi-a sărit în ajutor. Oare maică-sa încerca să mă facă să-mi ies din pepeni la doar douăzeci de minute de când făcusem cunoștință? Pentru că dacă asta încerca, atunci azvârlirea unei insinuări insultătoare la adresa tatei și a unui comentariu îngâmfat la adresa mamei era calea cea mai potrivită ca să obțină efectul scontat. Nu te enerva, Claire. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spume la gură, gata de bătălie. În spatele meu. — Pierdusem speranța să mai primesc un telefon înapoi, înainte de prânz, a scuipat Vivian către mine, ridicându-se pe vârfuri ca să micșoreze distanța dintre fețele noastre. Îmi dădeam seama c-o scotea din pepeni faptul că, la un metru cincizeci și cinci, ea era cu mai bine de cincisprezece centimetri mai scundă decât mine și era nevoită să-și strâmbe gâtul atunci când vorbeam față-n față. Tocurile mele cui deveniseră un gest major de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-mi dea dureri de cap. Cu toate că discuția cu Lucille pe această temă îmi dăduse deja o durere crâncenă de cap. Cealaltă linie telefonică a început să-mi sune. Era derivația lui Vivian. Nimic n-o scotea mai tare din pepeni decât să lase mesaje pe robot, așa c-am întrebat-o pe Lucille dacă nu pot s-o sun eu înapoi. Sigur, draga mea. Dar gândește-te la ce ți-am spus. Închipuiește-ți că n-o să trebuiască să ridici nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
așa de deprimat. — Să vezi și să nu crezi! Și, dacă veni vorba de femei, azi am cunoscut-o pe cea mai neemancipată femeie din toate câte ți-au căzut vreodată sub ochi. îi zice Eva Wilt. Are țâțele cât pepenii. Nu, te rog! zise dr. Pringsheim. Dacă există vreun lucru de care să n-am nici un chef acum, păi de femeile neemancipate și cu sâni mari e vorba. Apoi se cocoță în pat și-și scoase ochelarii. — Am avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cântărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zâmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întâlnire. — Prima dată când am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack zâmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră câinii, făcându-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]