1,178 matches
-
de participare la o activitate structurată; Formarea capacității de imitare generală; Formarea capacității de imitare vocală; Formarea receptivității față de comunicarea verbală; Exersarea și dezvoltarea abilităților de limbaj impresiv; Educarea mișcărilor fono-articulatorii; Exersarea capacității de concentrare a atenției, centrată în câmp perceptiv pe date vizuale, auditive, verbale; Formarea capacității de exprimare verbală - foneme, silabe, cuvinte; Formarea și dezvoltarea unor conduite operaționale. Pentru fiecare dintre aceste obiective au fost concepute seturi de exerciții specifice. Câteva exemple de exerciții în care au fost antrenați
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
stând de obicei mama. Obiectivele terapeutice, pentru atingerea cărora au fost antrenați și părinții sunt: Reducerea deficitului motor oral; Educarea mișcărilor fono-articulatorii; Educarea mișcărilor respirației verbale; Formarea și exersarea auzului fonematic; Exersarea capacității de concentrare a atenției, centrată în câmp perceptiv pe date vizuale, auditive, verbale; Impostarea fonemelor deficitare; Dezvoltarea unui sistem de comunicare comprehensibil pentru cât mai multe persoane (îmbinarea elementelor verbale și a celor nonverbale deja existente, introducerea altor elemente noi din gama gesturilor naturale și evocatoare); Educarea vocii
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
silabe ale unui cuvânt, etc.; Jocuri diverse, cu suport vizual și o componentă psihomotrică; Exerciții pentru dezvoltarea structurilor perceptiv-motrice de formă, culoare, mărime; Exerciții de orientare și structurare temporo spațială; Exerciții pentru dezvoltarea capacității de concentrare a atenției în câmp perceptiv pe date auditive, verbale, vizuale, etc. Deoarece Mario s-a arătat interesat de grafeme, încercând să le denumească sau să le asocieze cu cuvinte reprezentative pentru fonemul respectiv (exemplu B - „bubu” adică bunicul, T - „tata”, A - „apa”) s-a început
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
individului de a înțelege rapid sensul cuvintelor, al frazelor; 2.factorul de fluiditate verbalănotat cu W, se referă la capacitatea de expresie a limbajului; 3. factorul numeric, notat cu N, reprezintă capacitatea de a lucra ușor cu cifrele; 4.factorul perceptiv notat cu P, exprimă capacitatea de a percepe obiectele în mod rapid și detaliat; 5.factorul de reprezentare spațială, notat cu S, se referă la posibilitatea de a imagina obiecte în coordonate bisau tridimensionale; 6.factorul de dexteritate manuală, notat
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
au creat nimic remarcabil fără o luptă îndârjită pentru îmbogățirea mijlocului de expresie, fie el cuvântul, culoarea sau armonia sunetelor. * „Deschiderea la experiență" (openess), atitudine asociată cu abilitatea cognitivă numită „sensibilitatea la probleme". Individul este „prezent" din punct de vedere perceptiv, spre deosebire de tipul absent, interiorizat și fără spirit de observație. Deschiderea la experiență înseamnă și abordarea proaspătă, flexibilă a noilor și vechilor situații, cât și disponibilitatea de a învăța. * Dorința de a schimba starea de lucruri, neliniștea creatoare, cu accente critice
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
ideilor sau a părerii nu trebuie îngrădită și întreruptă până la finalizare. 35. Principiul flexibilității deschidere la schimbare, instinctiv conștient și capabil să înțeleagă situațiile nou create sau apărute și să se adapteze noilor cerințe. 36. Principiul adaptabilității auditorul să fie perceptiv și atent la modificarea circumstanțelor sau a preocupărilor iar la colectarea dovezilor de audit să țină seama de nevoile și cererile auditatului și beneficiarului auditului. 37. Principiul comportamentului etic acționează responsabil în sensul aplicării în timpul auditării a codurilor de etică
AUDITUL CALITĂŢII by SILVIA MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/342_a_756]
-
de mare pentru a duce la nefericire; adaptarea personală se dezvoltă în relația cu ceilalți, în cadrul acestei relaționări, persoana se auto-percepe ca fiind la fel, mai mult sau mai putin adecvată decât cei corespunzători ei. Adaptarea socială în termenii psihologiei perceptive este posibilă acolo unde persoană crede că este adecvată, isi trăiește pozitiv propria demnitate, integritate, valoare. Lelord, F. și André, C. susțin că stima de sine se fundamentează pe „trei ingrediente” (Lelord, F., 1999, p. 13-20): încrederea în sine, concepția
Studiu cu privire la stima de sine la elevii cu deficien?e de auz by Ady Cristian Mihailov [Corola-publishinghouse/Science/83989_a_85314]
-
Meditații de o manieră a cărei originalitate este incertă. De altfel Hobbes remarcă după lectura Meditației I-a că găsește aici o mulțime de lucruri vechi sub pana unui autor ce se consideră un novator.) Sigur este însă că iluziile perceptive și erorile simțurilor sunt teme pe care Platon le-a abordat și analizat în Republica, în timp ce visul generalizat și nebunia se regăsesc în Theetet. Textul din Republica 602 c: .) În Meditația a-VI-a apare un text asemănător: Edificator este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
un “instrument universal” prin care am acces la un vast câmp de cunoștințe; indiferent de domeniul în care se aplică, reflexia înfățișează gîndirea pură, cogito-ul . Felul în care Descartes analizează gîndirea care percepe, sau mai bine spus gîndirea din actul perceptiv, îl plasează aproape de accepțiunea modernă a termenului de conștiință: punctul în care toate conceptibilele, reale sau nu, precum și toate actele implicate, converg devenind astfel indubitabile.) În exemplul bucății de ceară Descartes vrea să dezvăluie structura inteligibilă a obiectului perceput. Demersul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se poate îngroșa devenind cleios. Aceasta împiedică mișcarea osișoarelor. Blocarea trompei lui Eustachio prin răceli poate produce un vid în urechea medie, cu retracția timpanului. O pierdere de auz de tip conductiv poate fi suprapusă peste o pierdere de tip perceptiv. Această surditate este cunoscută ca „surditate mixtă”. Urechea internă Este originea tuturor cazurilor de surditate severă și profundă. La unii copii cohleea poate să nu se fi dezvoltat deloc sau dezvoltarea ei poate să fi fost oprită în timpul sarcinii prin
A?tept?rile p?rin?ilor cu copii deficien?i de auz din partea ?nv???m?ntului by Ani?oara Motrescu [Corola-publishinghouse/Science/83985_a_85310]
-
anterioară drept organizator al formei și spațiului, folosește în genere pentru modelele vizuale. Acesta marchează de asemenea compoziția, făcând, de pildă, ca vectorii unui sistem radial să fie distribuiți pe cât posibil mai simetric sau plasând centrul de echilibru în mijlocul câmpului perceptiv. Dincolo de aceasta, compoziția se confruntă totuși cu o problemă mai deosebită, și anume ce se întâmplă atunci când câmpul este organizat de mai multe focare de energie vizuală și când vectorii leagă între ei atari centri. A fost de la început evident
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
interpretarea globală a operei de artă. Chiar și așa însă am rezistat tentației de a împinge căutarea semnificației dincolo de evidența nemijlocită accesibilă ochiului. Am folosit simboluri numai în măsura în care configurațiile le evidențiau prin comportamentul lor dinamic, convins fiind că aceste manifestări perceptive directe se numără printre cei mai puternici semnificanți accesibili spiritului uman. Aș menționa o diferență specifică anterioarei mele abordări, care merge până la anii ’40-’50, spre deosebire de cea de acum. În Arta și percepția vizuală am aplicat principiile percepției vizuale la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
anii ’40-’50, spre deosebire de cea de acum. În Arta și percepția vizuală am aplicat principiile percepției vizuale la anumite exemple selectate din arte. În Forța centrului vizual încerc să explic forma artistică prin toți factorii puși la dispoziție de cercetarea perceptivă și prin principiile derivate din această cercetare. Planul de bază rămâne același. S-a schimbat însă punctul de pornire. În loc să pornesc de la psihologie spre artă, eu am pornit de la artă spre resursele oferite de psihologie. Aceasta duce la un accent
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
patru clădiri. Un astfel de centru poate să coincidă cu centrul geometric al câmpului, cele două tinzând către o corelare strânsă. Un centru dinamic este invariabil prezent în orice câmp vizual. Poate fi marcat concret sau creat indirect, prin inducție perceptivă. Simțul vizual îl situează intuitiv, proces care poate fi înțeles prin analogie cu un proces fizic asemănător. Să presupu nem că cineva dorește să determine centrul unei bucăți de placaj. Dacă bucata are o formă geometrică simplă, se poate determina
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
plat pe vârful degetului; procedând astfel, căutăm intuitiv locul în care forțele care trag obiectul în jos se țin în echilibru. Acest proces de testare a forțelor fizice prin senzația chinestezică este asemănător cu testarea comportamentului forțelor vizuale prin explorare perceptivă și descoperirea astfel a centrului dinamic al formei sau confi gurației. În această carte, diferitele sensuri ale termenului centru ar putea crea confuzie. Voi încerca să clarific în fiecare caz dacă vorbesc despre un focar de energie sau despre un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un punct median. După cum menționam, mai intervine și diferența dintre un loc efectiv marcat, de exemplu, printr-un punct negru în mijlocul unui cerc - caz în care centrul are o „prezență retiniană” - și un centru determinat pur și simplu prin inducția perceptivă. Un cerc gol la care privim se organizează în jurul unui centru ca parte a ceea ce „vedem”, chiar dacă acel centru nu figurează efectiv în proiecția optică a cercului pe retina ochiului nostru. De fapt, nici măcar nu putem sesiza structura unei astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
uniform distribuite. Sistemul centric domină fără discuție. Dacă cineva ar dori să întărească această simetrie, ar putea străpunge centrul ca o axă verticală. Acest lucru ar întări structura fără să intre în contradicție cu ea. Cât de diferit este efectul perceptiv al aceleiași figuri în poziție verticală! În acest caz, o axă verticală a simetriei, și anume bara verticală a crucii, devine o coloană vertebrală a figurii. Față de axa verticală, bara orizontală se întinde de o parte și de cealaltă, ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
primar din mijloc. Constrângerea la Matisse O mare parte din acest capitol a fost dedicată relației dintre operele de artă și atracția sau înălțarea față de pământ - principala putere excentrică în existența noastră terestră. Am observat că, atât fizic, cât și perceptiv, spațiul experienței noastre este anizotropic, adică unul în care direcția ascendentă diferă fundamental de direcția descendentă. Am mai observat că mijloacele artelor vizuale nu sunt egal dependente de centrul exterior din pământ. O pictură înrămată pe perete are un mare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de suport. Firește, fiecare dintre cele cinci obiecte este prin sine însuși un centru dinamic și împreună se organizează în jurul centrului de echilibru al pânzei dreptunghiulare. Centrul de echilibru nu este indicat explicit de pictor - neavând „o prezență retiniană” -, dar, perceptiv, este indispensabil pentru stabilirea echilibrului compoziției ca întreg. Efectele reciproce ale celor cinci obiecte depind de greutățile lor vizuale relative și aceste greutăți sunt determinate de diferiți factori, cum ar fi mărimea, lățimea sau volumul, conformitatea lor cu trama verticalității
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
suferă schimbări atunci când stă lângă o bucată de lemn cioplit. Amenajarea spațiului arhitectural nu este nici ea influențată de vizitatorii care îl străbat. Dar aceasta este o descriere a lumii netrecută prin filtrul gândirii. Vederea autocentrată Din punct de vedere perceptiv, o persoană este un privitor care se vede pe sine în centrul lumii care-l înconjoară. Pe măsură ce se mișcă, centrul lumii rămâne cu el. Considerându-se centru primar, el vede lumea populată cu obiecte secundare, excentrice sieși. Privirea către o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îndepărtează. Proporționalitatea celor două tendințe variază. O seamă de obiecte se apropie fără probleme, altele se dau îndărăt la fel de ușor. Deși din punct de vedere fizic obiectele pot sta nemișcate la o distanță de nici un metru, din punct de vedere perceptiv acea nemișcare corespunde unui ușor echilibru dintre apropiere și retragere. Diferite poziții în spațiu Ceea ce survine mai întâi în interacțiunea dintre privitor și opera de artă este însăși relația în spațiu și efectul acesteia asupra amândurora. Un produs artistic poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
restrâns, din câmpul vizual receptat de ochi, tavanul sugerează o mișcare subiectivă sus-jos. La urma urmei, nici nu interesează care este orientarea noastră spațială în vreme ce privim o pictură atât timp cât direcția privirii noastre percepe perpendicular respectiva pictură. Profitând de această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-a lungul unei linii orizontale de privire
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figură umană arată absurd de scurtată, în timp ce un unghi de vedere mai puțin ascuțit micșorează distorsiunea și figura se apropie de aparența normală. Mai mult, o vedere la linia firului cu plumb exact dedesubtul centrului aduce cu sine două consecințe perceptive care nu sunt neapărat bine-venite. În primul rând, orice proiecție nedistorsionată a întregii simetrii a scenei reprezentate diminuează adâncimea spațială, scurtând distanța de percepție dintre privitor și plafon prin interferare cu iluzia unei priveliști celeste. În același timp, l-ar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se află față în față cu mijlocul pânzei. Partea stângă constituie totodată un pivot, în care ponderea este tolerată mai lesne - tot astfel după cum ponderea fizică măsurată pe două registre axiale pare mai puțin mare în apropierea centrului. Această asimetrie perceptivă pare să aibă o cauză fiziologică legată de diferența dintre funcțiile emisferelor cerebrale. Emisfera dreaptă favorizează în mod normal perceperea organizării; din moment ce prin acțiunea optică a cristalinelor informația din partea stângă este proiectată pe partea dreaptă a creierului, este posibil ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
posibil ca partea stângă a câmpului vizual să fie favorizată, să fie percepută ca fiind mai grea, mai importantă, mai „centrală” în anumite privințe. Privind în adâncime Când opera de artă subsumează a treia dimensiune spațială, fie fizic, fie doar perceptiv, privitorul este supus unor influențe care trebuie menționate aici. Pentru a sugera adâncimea unui peisaj, de exemplu, pictura trebuie să depășească caracterul plat al pânzei. Dacă totuși efectul de adâncime al picturilor poate fi convingător, faptul se datorează în parte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]