1,647 matches
-
să ignorăm faptul că și acest postulat are, în fond, la bază o teorie a referinței destul de rudimentară care transformă cuvintele în simple etichete adăugate lucrurilor, ca în imaginile din abecedar. În plus, nici în acest caz nu se evită perpetuarea aporiilor, din moment ce non-referențialitatea literaturii este invocată drept unic criteriu de stabilire a literarității. Nu suntem departe de cercul vicios din logică: limbajul poetic este semnificant, pentru că literatura nu are o referință în afara sa, și viceversa. Această direcție radical convenționalistă 1
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
orice tip. Refractar la încremenirea în conformism, Marin Sorescu își manifestă, implicit, neîncrederea în spiritul solemn, sacerdotal, cultivat cu asiduitate de poeții șaizeciști. În genere, tot ceea ce admite determinări ca „înalt” și „nobil” pare să îi provoace idiosincrazii, iar inerția perpetuării comode a prejudecățiilor (inclusiv a acelora estetizante) îi stârnește apetitul parodic și verva iconoclastă. Încă din volumul de debut, toate aceste aspecte transpar în mod cât se poate de clar. S-a remarcat, nu fără îndreptățire, că, dincolo de „exercițiul de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
antrenează, conformându-se parcă principiului dominoului, și alte consecințe demne de menționat. Astfel, acele puncte de vedere ce identifică postmodernismul cu o estetică a nonsau antireprezentaționismului, a noncomunicării și, în ultimă instanță, a tăcerii, descoperind în acesta un mod de perpetuare a aspirațiilor modernismului înalt sau ale avangardei 419, ignoră evidența că, în postmodernism, ne confrutăm totuși și cu o întoarcere a figurativului, a „lizibilului”, chiar dacă valorificate dintr-o perspectivă lipsită de inocență. Dintr-un asemenea unghi, concepte ca reprezentare, mimesis
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bunăvoința părintească față de făpturile omenești inferioare (sexul „slab”). În raport cu acest sex, cel „tare” își exercită protecția și autoritatea. Sexul „slab” este fără apărare. Ipoteza atacator-protector este necesară atitudinii paternalistexe "„paternalist" și ideii de protectorat (Hoaglandxe "„Hoagland,SarahLucia", 1990). Condițiile pentru perpetuarea sexismxe "„sexism"ului sunt în principal următoarele: - Să păstrezi femeile în ignoranță față de alternativele la ideologia superiorității bărbătești: să nu aibă ca ofertă ideologică abordări de tip feminist, să trăiască strict în paradigmele raționalității masculinexe "„masculin". - Să le împiedici să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
teoriilor feministexe "„feminist", faptul că nerecunoașterea capacității contractuale a femeilor a condus la drepturi aproape absolute ale bărbaților asupra acestora. Distincția publicxe "„public"-privatxe "„privat", așa cum a fost consacrată în teoriile liberale clasice și contemporane, conduce în mod necesar la perpetuarea patriarhatxe "„patriarhat"ului în interiorul familiei. Această ordine nu a putut să fie contracarată decât accentuând pe strategii de acceptare și exersare a drepturilor femeilor. Contractul conjugalxe "„contract conjugal" are cel mai adesea semnificația că femeile nasc copii, îi cresc și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ci eu ca persoană. Prostituata nu vinde clienților săi un simplu serviciu ca să le satisfacă acestora nevoi biologice, ci mai degrabă o imagine: aceea a dominării femeilor de către bărbați 25. Prostituția întărește și reafirmă imaginea dominării de gen, contribuind la perpetuarea și consolidarea patriarhatxe "„patriarhat"ului. Părțile contractului sunt inegale și în căsătoriexe "„căsătorie", și în prostituție. Prostituțiaxe "„prostituție" este, cel puțin simbolic, o formă de sclavie civilă, datorată diferențelor de venituri care conduc la dependența materială a femeilor de bărbați
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și el luat sau posedat (a se vedea frecvența violului etnic ca emblemă a umilirii, anihilării grupului etnic respectiv). Într-o culturăxe "„cultură" a supremației masculinexe "„masculin", violulxe "„viol" și prostituțiaxe "„prostituție" sistematic practicate și ideologic susținute generează pornografie, iar perpetuarea pornografiei depinde de continuarea practicilor de prostituție și viol.” (Dworkinxe "„Dworkin,Andreea", 1995, pp. 239-240) Definind pornografiaxe "„pornografie" ca misoginismxe "„misoginism" extrem, ținând de ideologia dominației masculinexe "„masculin", reprezentată de dreptul natural al bărbaților de a utiliza corpxe "„corp"ul
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Un risc important ar fi esențialismul: femeile, par să susțină ecofeminiștii, au o anumită naturăxe "„natură" diferită de a bărbaților (în virtutea diferențelor reproductive), iar avantajele acestor diferențe trebuie valorificate etico-politic. Un alt risc, susțin criticii feminiști ai ecofeminismului, îl reprezintă perpetuarea unei culturi care a condus la naturalizarea femeilor (și implicit la poziția lor de inferioritate). Cu alte cuvinte, ecofeminismul dă apă la moară asocierii femeie-natură, asociere care a concurat sistematic la tratarea femeilor ca oameni de rangul al doilea, și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
adăugate pe agenda victimismului mai târziu, cu o presiune internațională mai puternică decât cea internă. Spre deosebire de dreptatea reparatorie, dreptatea distributivă nu a fost un argument la fel de influent în lobby-ul politic. Protestele au avut un rol important în dezvoltarea și perpetuarea conservatorismului de stânga. Orice tentativă de reformă mai substanțială s-a confruntat cu o mare demonstrație din partea sindicatelor. Ele s-au dovedit inițiatoarele strategiilor de supraviețuire ca opoziție față de strategiile de schimbare (vezi și Voineaxe "„Voinea,Liviu", Munteanu, 2002). Marile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
În versurile lui Grigore Alexandrescu, turnul simbolizează o evaziune, dar În trecut, o desprindere de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire. Turnul este ruinat, părăsit și, În starea lui jalnică, veghează la perpetuarea unui trecut mare. „Privit de departe” sugerează poetului un simbol literar celebru: palatul osianic. Trebuie să intervină, neapărat, distanța pentru ca imaginația să găsească obiectului (mănăstirea Învechită) un corespondent de preț, „măreț”, Înalt (În chip cultural și moral): „Apoi, glob rubinos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reproducere și/sau (b) la o protecție mai mare din partea grupului, sporind astfel supraviețuirea. Un alt exemplu de afectare indirectă este faptul că structurile cognitive care ne determină să ne implicăm în creșterea copiilor rudelor noastre sporesc de fapt șansa perpetuării genelor proprii. Așadar, dacă o variație fenotipică cu bază genetică a favorizat rezolvarea unor probleme adaptative, treptat ea a fost asimilată în genotipul speciei respective (s-a fixat în arhitectura speciei). Spre exemplu, datele etnografice din zona Kalahari și din
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își evocă după aceea adunările camarazilor comemorîndu-i statuia probabilă ce i s-ar ridica mai târziu, perpetuarea figurii sale în manuale. Era mereu încredințat că fapta sa ieșea din comun și va trebui să fie înregistrată în istorie. Evenimentele în desfășurare erau un semn sigur. Nu erau excluse din imaginația lui Tudorel și alte accidente. În ciuda pazei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În timpul Întâmplărilor biblice. Anormalitatea ei este semnul unei biologii sacre. Este nucleul mitic central al narațiunii, acela În care elementele de basm (de mitologie greco latină) pătrund În cadrul obișnuit al prozei. Ele nu sunt fără legătură cu ideea fundamentală a perpetuării, supraviețuirii miticului. În jurul Oanei, Fărâmă țese o altă plasă de povestiri care Împing narațiunea centrală spre anul 1700: „Cum să vă povestesc urmarea, fără să mă Întorc Înapoi ?” (), spune el, exasperat, anchetatorilor. „Întoarcerea” vrea să spună: la originea Întâmplărilor, În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
deschisă, potențial, la transformări prin schimbări la nivelul culturii și identității unităților ce populează sistemul internațional (Dessler, 1989, pp. 452-454). Totuși, un model liberal depășește această pretenție generală specificând o dinamică istorică și sociologică bine delimitată, care încurajează apariția și perpetuarea acestei tendințe. În special, Huntley sugerează că anarhia ar putea avea o logică autotransformatoare. Huntley afirmă că o interpretare a operelor lui Kant, axată numai pe sursele interne ale păcii democratice, trece cu vederea rolul jucat de anarhie în apariția
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
frumusețe și de formă. O țară foarte mică precum Islanda a reușit să mențină o cultură literară înaltă și propria industrie cinematografică și teatrală deoarece veniturile pe cap de locuitor sunt destul de ridicate, permițându-le islandezilor să își dedice bogăția perpetuării și dezvoltării culturii lor. În sfârșit, deși credința religioasă nu este "de vânzare", societățile libere lasă religia în seama acelorași principii drepturi egale și libertate de alegere care se află și la temelia pieței libere. Biserici, moschei, sinagogi și temple
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea invizibilă a hotarelor trecătoare. O specie este câtă vreme tiparul ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită lui, ființa devine numărabilă. Faptul de a fi este infinit la nivelul reiterării exemplarelor în cadrul speciilor, dar este finit la nivelul speciilor înseși. Cu alte cuvinte, el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
locului, el este propria lui limită și instalare definitivă la adăpostul ei. El renunță la atingerea oricărui scop din chiar clipa în care și l-a propus. Dar pentru că lenea este jubilația permanentă resimțită în fața imobilismului propriu și, de aceea, perpetuare nesfârșită a lui, leneșul nici nu ajunge să-și propună vreun scop în afara acestui imobilism. Și tocmai pentru că din economia lenei orice "dincolo" este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devastatoare. Raportul meu cu ființa lucrului numit nu mai este sacrificial; în actul preluării lui în proiect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care generează fără încetare ființa lucrului consumat; eu nu mă mai întorc către fondul comun care asigură perpetuarea ființei lui și care face cu putință manifestarea puterii mele. În nesațul preluării, eu ating însuși fondul acestei ființe și îi distrug tiparul. Uit că ceea ce nu eu am făcut nu poate fi refăcut de mine și că distrugerea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sub puterea lui. Supremul neajuns al adevăratei puteri este de a nu se putea desființa ca putere, de a nu se putea desprinde de cel supus și de a-l simți pe acesta incapabil să se desprindă de ea. În perpetuarea ei ca putere, ea își celebrează supremul eșec, așa cum suprema ei bucurie este de a se anula ca putere, de a pierde puterea. De aceea, frica de "a pierde puterea" nu este decât sentimentul puterii pervertite, al puterii care s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care s-a răsturnat în chiar esența ei. O putere nu se împlinește decât pierzîndu-se, după cum nu își ratează esența decât perpetuîndu-se. Din clipa în care te temi că vei pierde puterea, puterea e deja pierdută în esența ei. În perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blochează. Agentul puterii nu mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu își ratează esența decât perpetuîndu-se. Din clipa în care te temi că vei pierde puterea, puterea e deja pierdută în esența ei. În perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blochează. Agentul puterii nu mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e deja pierdută în esența ei. În perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blochează. Agentul puterii nu mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă-supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă-supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenit singurul proiect. Libertatea lui a devenit libertatea negativă a preluării celuilalt în proiectul perpetuării puterii. Supunerea celuilalt nu mai este în acest caz o premisă a eliberării, ci participare neliberă la perpetuarea supunerii. Blocarea mecanismului puterii se manifestă ca perpetuare a raportului comandă-supunere de dragul raportului însuși. Întrucât posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
posibilitatea oricărui alt proiect dispare, libertatea, ca parcurgere a secvențelor de depășit-de atins (deci ca naștere a proiectului și realizare a lui), dispare la rândul ei. Agentul puterii pervertite și pacientul ei sânt prinși și blocați în proiectul unic al perpetuării puterii. Din liberi și meniți eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]