64,416 matches
-
spectacol, în primul rând prin scenografie. "Istoria este o poveste plină de zgomot și furie povestită de un idiot" spunea Shakespeare și replica a devenit mai puternică decât situația care a generat-o. În acest spectacol replica e transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
petrec atâtea lucruri oribile. Arta nu poate îmbunătăți viața și această sugestie funcționează în spectacol, dar articulațiile ei sunt confuze și trecerea scenică a artiștilor ambulanți se irosește în timpi lipsiți de intensitate. Dominate de soluțiile simple sugerate de instincte, personajele își trăiesc monomaniile, în afara moralei, nesocotind obstacolele concrete, într-o hipertrofie a pasiunii însoțită de o stare abulică a gândirii. E o lume brutală, dură, unde funcționează doar dreptul celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
celui mai tare. Prin etalarea unui extraordinar simț al situației, piesa este mai mult decât dramatizarea unui fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung într-o dinamică a vitalității, esențială pentru tensiunea dramatică. Toți sunt răi și insensibili la durerile celorlalți: Arden suferă fiind atât de nerușinat
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
haz între vicii. Fascinat de cifra cinci, regizorul dublează identitatea unui ucigaș; spectatorii fascinați de alte cifre magice nu sesizează decât efectul comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează toate firele acțiunii. Crima se naște în spațiul dintre melancolia lui Arden și amețeala etilică a ucigașilor. După ce am fost martori la toate pregătirile crimei, omorul se ascunde
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
O singură excepție: Mosbie, sluga înălțată în grad se folosește de patima ce o inspiră doar pentru a mai urca pe scara socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
în redarea unor experiențe decisive. Așa s-ar explica și lipsa de construcție elaborată a acestui „roman", ( îi spun roman în lipsă de altceva; e, de fapt, doar un imens reportaj), zecile de figuri umane ce nu se încheagă în personaje, lipsa semnificativului și a particularului în această carte unde totul este semnificativ dar nu în ordinea estetică a lucrurilor, ci într-una morală. Atunci când autorul a fost reporter de război în fosta Jugoslavie, a adunat un material faptic enorm, pe
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
o am în vedere pe tînăra ( și necunoscuta pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios. O prezență de notat este Viorica Geantă Chelbea în rolul secundar Kristin, experiența, și nu numai, ajutînd-o să-și așeze personajul și să-l facă credibil în ipocrizia lui, cu un joc dibaci, pe muchie de cuțit, vegheat atent pentru a nu-i da în vileag veninul. Pe Viorica Geantă Chelbea am văzut-o în aceeași seară, pe scena mare, unul
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de teatru, romane, povestiri, de un interes considerabil. Opera lui a fost o adevărată glorie și o mare avuție a poporului suedez, înălțînd Suedia în literatura universală pe un loc pe care nu-l avusese niciodată. Piesa are doar trei personaje: domnișoara Iulia fiica contelui; Jean valetul; și Cristina bucătăreasa. Scena o bucătărie. În noaptea de Sînziene, domnișoara Iulia, aristocrată, cu o mare putere de seducție se amuză să răpească bucătăresei logodnicul și i se dă acestuia, urmînd de aici o
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
continuă astfel: dragostea este un miracol, pentru că instaurează regatul frumuseții, iar frumusețea este o inițiere în mistere, o întâlnire cu sacrul; experiența senzulă nu trebuie blamată, întrucât ea este un ritual de călătorie, înrudit cu delirul dionisiac. Hadrian avusese, mărturisește personajul Margueritei Yourcenar, tentația de tinerețe de a crea un model de cunoaștere bazat pe erotică, mai exact pe teoria contactului văzut ca o în-tâlnire de gradul III, am spune astăzi, ca o ciocnire și aromire reciprocă între două lumi diferite
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
persoane, orașe etc. Apoi diverse cuvinte egiptene vechi, care să coloreze...în sfârșit, meserie. Toate astea m-au obosit mai mult decât scrisul." Sunt zbateri pentru împlinirea capitolului III din Adam și Eva. Iar comentarea romanului Ciuleandra, felul cum concepe personajul Madlenei, la o simplă provocare epistolară a Puiei, transferă textul din domeniul epistolier într-un complex jurnal de creație. Identitatea romanului trece adânc prin existența scriitorului, în stadii de multiplă analiză.
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
economice, sociale și, mai ales, mentale ale epocii aflate în discuție, ceea ce duce la o multitudine de interpretări. Dacă o bună parte din istoria tradițională se reduce la o poveste epică transmisă din generație în generație - ceea ce conferea faptelor și personajelor istorice un caracter mitic - noua orientare are în vedere tocmai problematizarea, analiza critică, lucidă, a evenimentelor în corelație cu imaginarul epocii respective. Rezultatul este o relativizare a adevărului istoric (dacă se poate vorbi despre un adevăr istoric), dinamitarea unor mituri
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o compoziție bine gândită ca prezență scenică, expresie corporală, muzicalitate, știința rostirii parlato-ului verdian, construcția rolului; diapazonul emoțional al personajului este gradat cu grijă; Falstaff-ul său are alură, putere de convingere, doar că la "Falstaff imensul, enormul Falstaff" te aștepți și la o voce pe măsură: suculentă, telurică; admiri lucrul foarte bine făcut, cu profesionalism și talent, dar nu ești
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
alură, putere de convingere, doar că la "Falstaff imensul, enormul Falstaff" te aștepți și la o voce pe măsură: suculentă, telurică; admiri lucrul foarte bine făcut, cu profesionalism și talent, dar nu ești copleșit de "enormitatea" lui sonoră. Dacă linia personajului Falstaff este păstrată în limite măsurate, nu am înțeles de ce Ford este împins într-un exces de caricatură (în monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea sa generoasă, cu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
în mod fericit un cvartet tânăr, bine diferențiat tipologic, așa cum o cere intriga. În fruntea "nevestelor vesele", Roxana Briban adaugă cu Alice Ford încă un rol palmaresului ei deja bogat. Cu timbrul ei somptuos ea a susținut scrupulos linia, dând personajului o prezență feminină atractivă și autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu inteligență muzicală și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul dirijor Adrian Morar a ținut în mână cu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
temă majoră care se impune constant în opera sa încă de la debut. Artistul își concepe creația ca pe o mărturisire de dragoste, de înțelegere față de semeni, de familie-componentă importantă a Decalogului său etic și artistic - de tot ceea ce îl înconjoară. Personaje și obiecte prind contur în câmpul amorf și translucid al sticlei, întrupând efortul său de a-și găsi identitatea, de a-și conserva memoria afectivă și a rezista astfel absorbției timpului. Atașamentul său la realitate, la o lume a oamenilor
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
identitatea, de a-și conserva memoria afectivă și a rezista astfel absorbției timpului. Atașamentul său la realitate, la o lume a oamenilor și a obiectelor se petrece sub semnul aparenței sau, mai curând , al transparenței. Recuzita unei realități domestice (scaune, personaje, păsări, pești) se împletește cu elemente de factură simbolică (piramida, urma piciorului Mântuitorului, Zodiacul etc.) conturând o axă pe care se regăsesc deopotrivă spiritualul și teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
reală, a unei incursiuni de natură etică. Demersul său plastic actual, care nu e deloc singular în mediul artistic contemporan, este rezultatul unei atitudini ferme, ironice și sarcastice, în același timp, față de ceea ce el consideră a fi Monștrii - de fapt personaje "emblematice" ale lumii noastre. Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
lemn pictat. Aceste portrete de monștri, concepute ca aglomerări baroce de forme și de culori, accentuează kitsch-ul și superficialitatea lumii noastre cea de toate zilele. Valorile tradiționale ale materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare în funcție de lumină - calități specifice acestui mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
în dialogul lor ciudat, vom vedea. Ra se pornește astfel: "Eu răsar pe cer de aur și luminez/ chipul tău dimineața când dormi/ cu raze mucilaginoase de perlă/ eu sunt Soarele pe care îl privești/ la apus cu iubita ta personaj de cartoon/ eu sunt atât de frumos încât stelele/ se sugrumă căzute în mocirla dragostei/ pentru mine, încât luna îmbătrânește așteptându-mi privirea/ după mine își întorc fețele/ străzile,/ blocurile,/ băncile,/ gardurile,/ tufele, animalele, mașinile, munții etc.../ ca niște flori
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
roman al autorului, nu face excepție de la regulă. Drumul spre piatră este ceea ce s-ar putea numi un roman-eseu. Accentul cade aproape exclusiv pe idei, iar la sfîrșitul lecturii ceea ce rămîne în mintea cititorului este o viziune asupra istoriei. Nu personaje, întîmplări sau cine știe ce efecte artistice. Practic, Dan Stanca ajunge pe un alt drum (prin intermediul prozei) la unele dintre concluziile lui Horia-Roman Patapievici din Omul recent sau Ovidiu Hurduzeu din Sclavii fericiți. Ideea romanului este aceea că istoria civilizației umane se
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
omului care nu se poate adapta noilor realități, cu identitatea strivită într-o societate care a abolit valorile și regulile tradiționale și se lasă guvernată de principii anarhice. Toată această viziune asupra istoriei este prezentată prin prisma evoluției/involuției unui personaj narator, Sabin Carp, fost profesor de științe sociale (dată fiind problematica romanului, specializarea nu este întîmplătoare) înainte de revoluție, dat afară din învățămînt după evenimentele de la Brașov, din noiembrie 1987, și ajuns după revoluție un soi de vagabond în subteranele Bruxelles
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
Ilinca Anghelescu "...acesta fusese visul meu, să stau și să scot muzică din mine", spune personajul Henry Miller în primele pagini ale romanului Plexus. Cum, nici el nu știe. De fapt, de aceea scrie Henry Miller. Ca să afle cum se scrie. Întreaga lui existență, o mărturisește adesea, este un șir de note pe care le ia
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]