1,166 matches
-
le detest. Am concluzionat rapid că sunt extrem de fericită pentru decesul tatei și că-mi urăsc la fel de mult mama întrucật nu-mi dă voie sậmbăta la școală. Inspectorul a rămas pur și simplu stupefiat de curajul și limpezimea ideilor, de persuasiunea cu care fetița blondă își expunea rậnd pe rậnd ideile și, mai ales, de pledoaria pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură sublim. Oamenii mari sunt cei care trag țărmurile după ei. Căderea din copaci a marcat, cu siguranță, prima înălțare. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un amestec de sublimată, nobilă și tainică nebunie, are de toate, de la iubiri inocente până la viol, dar și descrieri extraordinare de istorie, ori pagini superbe de reportaj. Aurel Avram Stănescu, dispune fără doar și poate de o adevărată artă a persuasiunii și a dialogului, știind fără nici un fel îndoială cum să-și atragă cititorii. Constantin Marafet
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cei mai mari teoreticieni ai acestei abordări, Checkel (2005) definește international socialization ca pe un mecanism puternic, exercitat de organizațiile internaționale asupra statelor/grupurilor externe față de el, pentru a le socializa, în conformitate cu propriile norme, prin procese cum ar fi deliberarea, persuasiunea și însușirea. Kelley (2004) vorbește, în schimb, de "metode bazate pe socializare" (socializaton-based methods), cuprinzând aici o gamă largă de procese al căror element comun este existența unui actor extern care întrebuințează exclusiv instrumente soft pentru a-i convinge pe
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
ceilalți actori să își modifice propriile politici. Această definiție este utilă și comprehensivă și mai mulți autori s-au referit la acest mecanism folosind termeni diferiți și făcând distincția între mai multe nuanțe de procese bazate pe socializare (social learning, persuasiune, influență socială, presiune normativă, dialog politic, comunitate epistemică și dezvoltare instituțională). Kelley (2004) susține că, mai mult, condiționalitatea ar fi determinantă pentru inițierea proceselor de reformă, în vreme ce mecanismele de socializare capătă relevanță într-o a doua fază, cea de internaționalizare
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
ceea ce el vrea să-i ofere. Doar acela care, de față cu toată lumea, poate spune "în pofida tuturor!" are chemare pentru politica"7. Comunicarea politică îndeplinește două funcții esențiale: una, de vehicul al unei ideologii și, a doua, de instrument de persuasiune cu scopul de a obține adeziunea publică pentru proiectul propus. ÎI. 2. Comunicarea politică și marketingul politic: definire Comunicarea politică este o noțiune "extrem de confuză"8, "extrem de dificil" de definit 9 și "un obiect de studiu greu de definit, întrucât
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
deja supraîncărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decât poblematice și ale căror manifestări sunt multidimensionale"10. Conceptualizarea comunicării politice a dus la apriția unor teorii diversificate, în funcție de perspectivă abordării politicului. Astfel, există abordare comportamentalista, axată pe acțiunea persuasiunii sau manipulării, detectabila în modelul propagandei, perspectiva funcționalista, care insistă pe relaționarea componentelor sistemice, în special între instituțiile sociale și mass-media, perspectiva interacționistă, cu accent pe simbolistică și pragmatică în comunicare, abordarea dialogica, în care comunicarea și strategia acțiunii se
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
vot. În consecință, politicienii se orientează spre tehnicile moderne de comunicare pentru o comunicare mai eficientă cu electoratul, preponderent a persuadării cetățenilor privind prezența la urne -, conform aprecierii lui Kavanagh: "Campania politică a adoptat întotdeauna cele mai noi instrumente ale persuasiunii"44. III. 1. 3. Interactivitatea online Definiția clasică a interactivității sugerează că un mesaj, pentru a fi interactiv, trebuie să fie transformat prin schimbul de comunicare: cu alte cuvinte, să fie o conversație. S. Kiousis oferă o definiție mai completă
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
trebuie să vadă și relevanța lor pentru înțelegerea politicii normative a terorismului transnațional. Asemeni multor ONG-uri umanitare, organizațiile teroriste transnaționale operează în spațiul social transgresând frontierele statelor și, ca și aceste ONG-uri, grupuri precum Al-Qaeda folosesc forme de persuasiune morală și politici simbolice pentru a redefini termenii discursului politic, afectând interesele și acțiunile statului. Noutatea și magnitudinea violenței pe care ele o declanșează ne fac adesea să pierdem din vedere că ele caută să transforme idei și valori, atât
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
un mod elevat, un tipar discursiv aparte, o logică a expresivității textuale, după cum sunt formulate căile unei comunicări maximale specifice gazetăriei pamfletare. Toate acestea sunt articulate de Minodora Sălcudean în economia unui ceremonial de seducție și a unor mecanisme de persuasiune, ambele omologate sub sigla inconfundabilă a unei strategii discursive pe care scrie: "S. A. P. (Societatea pe Acțiuni Polemice) Tudor Arghezi". Ion DUR 1. Preliminarii Colocviul dedicat lui Arghezi la începutul verii 20051, prilejuit, desigur, și de împlinirea a 125 de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al textelor care încorporează, alături de o solidă argumentare rațională (bazată pe date istorice și statistice, concrete), "materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"; un eclectism structural ce corespunde, în planul pragmatic al comunicării, unei retorici a persuasiunii. De altfel, pledoaria autoarei se focalizează pe ideea literarității demersului publicistic al unui Eminescu, nemutilat ideologic, care, înainte de orice, trebuie "lăsat să redevină scriitor"42. La fel, gazetăria polemică argheziană, recitită astăzi fără prejudecățile "poeticilor esențialiste" (dacă e să recurgem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
social prin suportul mediatic de care dispune, ponderea celebrității sale fiind proporțională cu impactul la public. Astfel că, în lipsa unei semnături "autorizate", emitentul colectiv sau unic al manifestului intră brutal în atenția publicului, de regulă printr-o retorică dinamică a persuasiunii în care acroșajul expresiv este capital. Manifestul are întotdeauna un caracter propagandistic (în sensul larg al termenului), de aceea funcția sa teleologică este acută, iar pragmatismul său imediat. Cu cât zgomotul pe care îl produce este mai puternic, cu atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei jurnalistice argheziene. De aceea, considerăm perspectiva lui Angenot din nou productivă, prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând un teren dialectic unde trebuie să se desfășoare o argumentație rațională, dacă simpla satiră se mulțumește să arunce o privire amuzată și cinică asupra unei lumi de bufoni în care conștiința
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei posibile reacții din partea adversarului sau a publicului susceptibil de desolidarizare (cum am văzut mai sus), tocmai pentru a-i amenda reaua intenție sau invaliditatea. Atașată procedeului proleptic sau independentă de acesta, prozopopeea argheziană, întrebuințată în diverse scopuri (surplus de persuasiune, de pildă, când vorbește Coco, convingător, când sunt invocate personalități absente, comic, când cuvintele sunt puse în gura adversarului), constituie o altă sursă aparte a polifoniei discursului. Recuzând, de pildă, pretențiile de critic consacrat ale lui Iorga, Arghezi demontează, pas
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o altă față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror valori s-au inversat; tonul ironic și/sau satiric au fost abandonate, în favoarea retoricii de tribună, care exploatează forța de persuasiune a anaforei: "N-avem încă un Abecedar, după ce am avut un "Semănător", un "Cuget Clar", un "Neamul românesc". Ar trebui să avem un abecedar pentru toată lumea, pentru ca în șase ani toată lumea să știe a citi, fără să mai găsim un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a articula sau publica un discurs, dar pentru a propune o imagine electronică milioanelor de telespectatori (sau un afiș în cvadricromie trecătorilor), e nevoie în primul rând de capitaluri. Irupția simultană a banilor în imagine și a imaginii în persuasiunea colectivă contribuie la restrângerea spațiului public, reduce mai mult egalitatea de drept la inegalitățile de fapt și le rezervă celor mai avuți funcțiile de conducere. Actul de persuasiune se analizează ca o operațiune de cumpărare (de spații și timpi), iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de capitaluri. Irupția simultană a banilor în imagine și a imaginii în persuasiunea colectivă contribuie la restrângerea spațiului public, reduce mai mult egalitatea de drept la inegalitățile de fapt și le rezervă celor mai avuți funcțiile de conducere. Actul de persuasiune se analizează ca o operațiune de cumpărare (de spații și timpi), iar cetățeanului i se adresează ca unui consumator, serios sondat, eșantionat, vizat și panelizat de marketingul diverșilor conducători de firme hegemonice. În această privință, dominația imaginii asupra tiparului a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"120. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare, este, în realitate, o prelungire a funcției sale integratoare. În opinia mea, atunci când discutăm despre calitatea integratoare a ideologiei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în parte. În acest caz, deși nu avem de-a face cu un relativism epistemologic, nu poate fi negată prezența unui relativism etic, chiar în condițiile în care la aceste diferite interpretări ale binelui se ajunge, așa cum sugerează Rorty, prin persuasiune, și nu prin forță 183. Cum nu este străină de fenomenul dominației, implicat atât de persuasiune (cu funcție de legitimare, după cum am văzut la Ricoeur), cât și de forță (atunci când se manifestă ilegitim), prezența ideologiei este, aici, implicită, chiar și în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
poate fi negată prezența unui relativism etic, chiar în condițiile în care la aceste diferite interpretări ale binelui se ajunge, așa cum sugerează Rorty, prin persuasiune, și nu prin forță 183. Cum nu este străină de fenomenul dominației, implicat atât de persuasiune (cu funcție de legitimare, după cum am văzut la Ricoeur), cât și de forță (atunci când se manifestă ilegitim), prezența ideologiei este, aici, implicită, chiar și în cazul unei comunități liberale: "Din unghiul nostru de vedere, tot ceea ce contează pentru politicile liberale e
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai binele posibil"187. În aceste condiții, întrebarea care se pune este următoarea: ce anume face ca, în contextul dezbaterii libere al cărei rezultat este "acordul neforțat" cu privire la ceea ce e "bine" pentru o comunitate, să-i convingă pe participanți (prin "persuasiune", și nu prin "forță") că ceea ce ei au stabilit este "binele" de care comunitatea are nevoie? Răspunsul pe care-l sugerez trimite la un element care a fost pus, de asemenea, în directă relație cu ideologia: este vorba despre interes
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca pe o versiune factuală asupra lumii" (p. 92) și că "anunțul sfârșitului ideologiei apare atunci ca reprezentând ceva ce poate fi numit o poziție ideologică. Este interesant că analiza ideologiei a fost folosită (încă o dată) ca o metodă de persuasiune politică. Aici ar putea fi o anumită consonanță între această poziție și dominanta lipsă de înclinație de a aborda problemele filosofice ale ideologiei; ambele implică o acceptare a ceea ce apare ca fiind dat empiric drept un cadru al discuției teoretice
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al termenului "rațional". În acest al doilea sens, cuvântul înseamnă ceva de genul "înțelept" sau "chibzuit" mai degrabă decât "metodic". El desemnează un set de virtuți morale: toleranță, respect față de opiniile celor din jur, bunăvoință de a asculta, sprijinire pe persuasiune și nu pe forță" (Richard Rorty, "Știința ca solidaritate", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, ed. cit., p. 100). 175 "Ceea ce nu putem face este să ne ridicăm deasupra tuturor comunităților umane, reale și posibile. Nu putem găsi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]