4,268 matches
-
Acasa > Cultural > Traditii > BABELE DIN MITOLOGIA POPULARĂ Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului După iarnă friguroasă, Martie cu vreme bună vine-n zână arătoasă, purtând petale-n cunună. Când vremea-i capricioasă, cu lapovițe și ninsori, nu mai vrei să ieși din casă, puterea cu ea să-ți măsori. Înbrăcată-n haină nouă, vremea este schimbătoare. Într-o zi ninge sau plouă, în alta e cald și
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
ca pe val de mare, Pe muchie de mândră rază, Mă iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon, nu fi ștrengar, Și mă scutește de necazuri!... Sămânța-acelui mac boem, Când dimineața s-a deschis, M-a dezlegat de-acest blestem, În
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
tine și inima mea Tu rază de soare care luminezi Tot spațiul vieții mele Opțiunile cele mai fericite în viață Sunt cele ce-ți trezesc emoții Tu ești îngerașul meu ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ TRANDAFIRUL ROȘU (Rrandafili i kuq) A înflorit trandafirul roșu Cu petale precum buzele tale Ne-am îmbrățișat dar nu l-am sărutat I-am dăruit o-mbrățișare puternică Vroiam să-i spun că sunt același de demult Fusesem prieteni odinioară Apoi despărțindu-ne i-am spus Că vreau să ne-ntâlnim
TRADUCERE DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383455_a_384784]
-
Să-i mângâie pe creștete de muguri... Auzi? A prins să crească iarba... Și tulburat de-atâta veselie, Un ghiocel s-a ridicat din glie Și cântă-acum sfioasă simfonie... Iubite, ține-mă de mână, Și-m mângâie iar gura cu petale, Din ghioceii care-mi ies în cale, Iar eu ți-oi pune-n plete mâțișori... Iubite, ține-mă de suflet! Căci din iubirea ce mi-o porți voi scoate, Un fir de mărțișor dacă se poate, Atât de roșu, de
MĂRȚIȘOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383502_a_384831]
-
Pătrunzând în a lor floare, O copilă-ndrăgostită, Risipi-mă-va-n cărare.. Și din lacrimi de copilă, Mă voi face margarete, Împleti-mă-va o mamă O cunună pentru fete... Ele vor juca în grâul, Ce se coace mândru-n soare, Eu petală cu petală M-oi preface într-o floare, Și voi înflori pe geamul Mamei mele care-așteaptă, Să ne vadă pe toți patru, Cum intrăm tăcuți pe poartă... Ochii mamei vor scălda Floarea mea ce-n fruct se coace, Și ca să
EVADARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383508_a_384837]
-
a lor floare, O copilă-ndrăgostită, Risipi-mă-va-n cărare.. Și din lacrimi de copilă, Mă voi face margarete, Împleti-mă-va o mamă O cunună pentru fete... Ele vor juca în grâul, Ce se coace mândru-n soare, Eu petală cu petală M-oi preface într-o floare, Și voi înflori pe geamul Mamei mele care-așteaptă, Să ne vadă pe toți patru, Cum intrăm tăcuți pe poartă... Ochii mamei vor scălda Floarea mea ce-n fruct se coace, Și ca să-i sfârșesc
EVADARE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383508_a_384837]
-
prelunge făr' de ... XII. UNDE FUGIM... SPRE CE?, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. UNDE FUGIM... SPRE CE? V-ați oprit vreodată să priviți o floare Ce zâmbește viața sub un cer frumos, Zămislind petale sub lumini de soare Și sub vântul leneș, așternut duios? V-ați oprit vreodată să priviți o frunză Ce robustă șade într-un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce ... Citește mai mult UNDE FUGIM... SPRE CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini de soareși sub vântul leneș, așternut duios?V-ați oprit vreodată să priviți o frunzăCe robustă șade într-un vârf de ram,Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuzăCum zâmbește lumii, boabă de siclam?V-ați oprit vreodată
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
voi. Dar pentru că aveam foarte mult de lucru și nu am mai ajuns, atunci când ai rămas însărcinată, bucurându-mă enorm, am discutat cu Mihai cum să procedăm să te felicităm. I-am povestit râzând despre disperarea ta când ai găsit petalele de trandafiri pe terasa casei și despre misteriosul admirator care nu a mai apărut. Mihai m-a întrebat , ce cred eu că se ascundea în spatele gestului? Eu i-am răspuns zâmbind că nimic, în afară de un timid admirator. Eram foarte fericiți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
tu o modalitate. Doresc să-i facă o mare bucurie și să împrăștii acea senzație neplăcută cu care ea a rămas cu ani în urmă. Desigur, nu a fost chiar ușor pentru Anca. Dar s-a descurcat. Un covor de petale de trandafiri au fost presărate pe terasa ta. Apoi, Delia, am aflat de nenorocire. Nu am avut curajul să-mi recunosc fapta. Părea incredibil! Ea se afla la câteva sute de kilometri distanță și avusese intenții atât de bune! Și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
a rugat cu ceva timp în urmă să clarific dacă pot, ceva ce, cu ani în urmă a început foarte frumos. Într-o dimineață, să fie vreo cinsprezece ani de atunci, când s-a trezit a găsit terasa plină de petale de trandafiri. Ce frumos a fost și ce bucurie în sufletul ei. A sperat că autorul gestului va da semn de recunoaștere, dar nu s-a întâmplat nimic. A fost dezamăgită, e normal, dar nu a pus la suflet, dacă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383546_a_384875]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MÂNGÂIERE DIVINĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mângâiere divină Vara-i sosită cu soare-n ferestre. Înveșmântată-n petale de nuferi. Cu ale florilor dalbe miresme... Cu zâmbetul serii plin de luceferi. Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
iubirii! Ne vom împreuna mâinile și le vom ridica Spre nemărginirea albastră a cerului, Care ne sărută în tăcerea sacră A cuvântului. Și ne vom afunda printre flori Ca și îngerii printre albele zări, Vom mângâia trandafirii Ce plâng după petale. Vom spera printr-o credință mai mare. Vara adevărată e în sufletele noastre... Unde soarele și ploaia s-au înfrățit În har, lumină și neprihănire. Cluj Napoca, 3 iunie 2016 Referință Bibliografică: Mângâiere divină / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > FURIE AMARĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Furie amară Este sfârșit de primăvară. Cu voaluri scurse din petale, Într-un amurg, mă las ușoară Printre tărâmuri abisale. Cerul își scutură-nserarea, Mângâierile-s de catifea, Iar zarea-si revarsă culoarea 'n-ochii mei, ca bobul de cafea. Căderea în abis mă doare, O mană caldă mă cuprinde, Mă
FURIE AMARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383595_a_384924]
-
doruri și muscate. Gândul mocnit în șoape prin mine curge Cu amintirile tale hoinăresc prin timp, Suspina trecutul cu tine râde și plânge În fiecare zi și noapte din fiecare anotimp. De dor, mama, ochii mei mereu au plâns ,, Din petalele sufletului meu,, am scris o carte Sunt părți din mine în ea cu al tau surâs Pe fiecare petala a vieții-n parte. Azi prin unghere soarele împrăștie norii Speranțe-nmuguresc pe ramuri de gand, În grădina au înflorit mama
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
tine râde și plânge În fiecare zi și noapte din fiecare anotimp. De dor, mama, ochii mei mereu au plâns ,, Din petalele sufletului meu,, am scris o carte Sunt părți din mine în ea cu al tau surâs Pe fiecare petala a vieții-n parte. Azi prin unghere soarele împrăștie norii Speranțe-nmuguresc pe ramuri de gand, În grădina au înflorit mama dragă bujorii În iriși de gand clipe zâmbesc și plâng. Din preaplânsele ploi din mine, de afară Cu Tine
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383596_a_384925]
-
căutării. Și poate că nu știi încă. Am obiceiul de a răspunde în oglindire regatului. Treptat îmi reglez ritmul după rotirea soarelui. Îmi desfac pâlnie gândurile să treacă prin ele parfumul așezării... De se așază pe flori, mă așez în petale, de se așază pe stânci, mi se calcifiază zarea, de vâltoresc căutarea, mă rotesc, evantai pentru respirații, înspre punctul de sprijin. Mă răsucesc până la stoarcere, până la întoarcere, până la direcția potrivită cu sensul luminii. M-am întors la geneză. (29 ian
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
-o, ca pe un bibelou de mare preț, pe patul uriaș din dormitor. -Te rog, trebuie să ne îmbrăcăm-Crina protesta moale, fără voință, era prinsă-n mrejele iubitului. În loc de răspuns, Florea a îmbrăcat în săruturi trupul cu pielea catifelată precum petalele trandafirilor, întâi a sărutat ochii, apoi în timp ce palmele dezmierdau pielea mătăsoasă, a coborât cu săruturile peste sâni, neuitând să strângă ușor între dinți sfârcurile care se întăriseră instantaneu,ajungând până în vârful picioarelor . Femeia se abandonase în brațele lui, trăia unul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PROVOCARE Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Petale insurgente îmi acuză oglinda din tavanul unui timp. Și iar alerg desculță și confuză, Să mai descopăr înc-un anotimp în care primăvara să nu doară ca fulguiala rece-n care taci. Să vină mută ca și prima oară. Să nu
PROVOCARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382855_a_384184]
-
vină mută ca și prima oară. Să nu trezească sângele din maci. Parfumul ei de pași tergiversați, Să nu-l aud, să-l simt ca pe-un refren al unei berze cu imaginați copii din flori sosiți cu primul tren. Petale de ninsori îmi invadează brusc pulsul cerebral, de-aviator. Și-o buburuză îmi intimidează, Un nasture deschis...provocator! Referință Bibliografică: PROVOCARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
PROVOCARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382855_a_384184]
-
fără prea multe întrebări și răspunsuri! După spectacol, el a așteptat-o la ieșire, cu un buchet enorm de flori. Nu mai văzuse în viața ei un asemenea aranjament floral. Abia l-a putut zări printre multitudinea de frunze și petale, care mai de care mai colorate și mai frumos mirositoare. Era în al nouălea cer! Se simțea răsfățată, și culmea, îi făcea chiar mare plăcere. Tot acolo, o așteptau și soții Petrescu, cum o așteptaseră de altfel, toată stagiunea trecută
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
poveste. Tremuram la cel mai mic zgomot făcut de pașii vreunui trecător întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate cu iarbă moale ca mătasea. Apoi începură să vină din toate părțile tot felul de jivine și păsări
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de dovleac și de alune. Am fugit imediat în casă. Oamenii puteau să mă ia drept un bețivan oarecare. Cu ce
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]