1,055 matches
-
în Les fées sont d’exquises danseuses, statornicind o afinitate armonică, care argumentează, o dată în plus, înlănțuirea continuă a acestor preludii în contextul interpretării. Pedala de rezonanță va marca frecventele schimbări armonice, respectând indicația de claritate „mozartiană” desprinsă din însemnările pianistei Marguerite Long cu privire la concepția de interpretare a acestei muzici. Tabloul sonor astfel creat va coincide unei imagini vizuale ce reflectă transparența asocierii rafinate dintre aer și luminozitate. Folosirea cu predilecție a modalității de intersectare a vocilor prin contrapunct dublu face
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
tempo-ului (traîné trenat) și a armurii (), precum și datorită prezenței atacului legato în debutul expresiei, secțiunea mediană a preludiului proiectează imaginea sensibilă a sufletului din „spatele” omului de circ, propunând un ton ușor mai liric evocării sonore. Aceleași memorii ale pianistei Marguerite Long relevă preocuparea pe care o manifesta compozitorul în pătrunderea și traducerea fidelă a personajului Lavine ce ascundea acea inimă prea sensibilă. Configurația structurală a organizării discursului optează pentru același aspect discontinuu bazat pe antiteza dinamică și alternanța unor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu o dată: „Te îngrozești cînd descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea în special la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a ținut la Cluj și a beneficiat de prezența unor invitați finlandezi importanți, precum Cvartetul Tempera care a interpretat partituri de Sibelius, printre care op. 56 Voci intime, semnificativ pentru "școala națională finlandeză". Miniaturi de Sibelius a interpretat și pianista Ilinca Dumitrescu. "Serile Muzicii Finlandeze au constituit astfel o reușită incontestabilă, fiind totodată un model de colaborare cu artiștii și instituțiile noastre muzicale, pe care ambasadele și centrele culturale române din lume ar trebui să-l "preia" pentru a reuși
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
compozitorilor, criticilor și interpreților muzicali au fost "modelele" lui Emil Niculescu. Acest eveniment a continuat cu un recital susținut de tineri instrumentiști care au interpretat lucrări enesciene, dar și opusuri de Sibelius, Grieg și Lasenko, susținute de această dată de pianista finlandeză Maria Inkari. Câteva zile mai târziu, a urmat Festivalul Serile Muzicii Finlandeze, ediția a III-a, organizat cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București și al Centrului Cultural Sindan. La acest festival și-au făcut simțită prezența tineri absolvenți ai
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
o casă britanică de discuri cunoscută până acum grație recondiționărilor excepționale ale unor înregistrări istorice, a lansat o nouă serie consacrată unor tineri interpreți de talent și luna aceasta am avut surpriza și plăcerea să o descopăr între ei pe pianista Cătălina Butcaru. Mă grăbesc să vă semnalez discul fiindcă ocaziile de a vorbi despre înregistrările unor interpreți români sunt rare, în primul rând deoarece nu există nici o politică editorială consecventă de a-i promova în lume, pentru a nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil și m-a atras atât prin interpretare, cât și prin sonoritate. Nu este deloc ușor să răzbați pe piața internațională a discului și, stând de vorbă cu tânăra pianistă, într-un interviu pentru Europa Liberă, am aflat istoria înregistrării. Cu ocazia unui recital la Londra, Cătălina Butcaru a întâlnit un cunoscut producător, Misha Donath, care a lucrat, între alții, cu Rudolf Serkin, Alfred Brendel și Radu Lupu. Donath a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
abordare mai exactă nu numai prin prisma piesei în sine, dar privită în ansamblul cultural al unei epoci... Abordarea stilistică a fost punctul forte al studiilor cu prof. Jürg von Vintschger“. „Un mare noroc“ a fost să o cunoască pe pianista născută în România, originară din Arad, Meira Farkas. „A fost întâlnirea care mi-a deschis accesul la marea muzică, la muzica marilor maeștri dinainte de război și din anii ’50.“ Meira Farkas a studiat și cântat cu Wilhelm Kempff, iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
iar în august cântând Concertul de Poulenc, la Reiding, locul de naștere al lui Liszt și unde a fost construită o nouă sală de concerte, a cărei sonoritate, se spune, ar rivaliza cu cea a faimoasei Musikverein din Viena. O pianistă de mare talent, de urmărit și ascultat, deocamdată pe primul ei disc, ce va fi elogiat, nu mă îndoiesc, de critici. VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI JANE SAN MOLDOVAN... sau comisarul Moldovan se întoarce 2
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Securitatea din anii ’50, după modelul super-filmului muzical Chicago, dacă l-ați văzut. Și din ăsta am scris o treime. Elfriede Jelinek » Lăcomie Jandarmul Janisch Bogdan Romaniuc Romanul Lăcomie este considerat cel mai bun roman al lui Elfriede Jelinek, după Pianista, carte distinsă cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll. În octombrie 2004, scriitoarea austriacă a primit Premiul Nobel pentru literatură. După interminabila sesiune sadomasochistă a studentului Klemmer, după mutilarea și automutilarea pe muzica lui Schubert, după depersonalizarea Erikăi din romanul Pianista, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
după Pianista, carte distinsă cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll. În octombrie 2004, scriitoarea austriacă a primit Premiul Nobel pentru literatură. După interminabila sesiune sadomasochistă a studentului Klemmer, după mutilarea și automutilarea pe muzica lui Schubert, după depersonalizarea Erikăi din romanul Pianista, îi vine rândul jandarmului Kurt Janisch să intre în scenă odată cu Lăcomie, o carte străbătută de același sentiment al disperării și al singurătății. Personajele joacă același rol de marionete ca și în celelalte romane ale lui Elfriede Jelinek, de păpuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
urma urmei, și muzica lui Zappa e un drog, așa că pun punct consumului. Episodul ăsta! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Succese și ecouri în presă: Luiza Borac, Cvartetul Belcea Fiecare cu ai lui, mă gândeam zilele trecute, ascultând-o pe pianista poloneză Ewa Kupiec în recital la Praga. Institutul cultural polonez a închiriat pentru ea sala mare a Filarmonicii și nimeni nu a rămas pe afară, cum mi se spune că s-a întâmplat recent la Londra la un recital al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
muzicale a României? Acestea fiind zise, mă bucur ca întotdeauna să citesc ecouri în presă la prestațiile artiștilor români din străinătate, sub egida sau nu a Institutelor culturale. Londonezii au, se pare, mai mult noroc decât praghezii, iar recitalul unei pianiste de calitatea Luizei Borac nu a trecut neobservat, chiar dacă nu s-a desfășurat la Wigmore Hall. Evan Dickerson, un muzicolog câștigat pentru cauza lui Enescu și a muzicienilor români, scrie într-o substanțială cronică a recitalului că evenimentul a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
emoția ei domnind, în contrast cu noblețea sunetului în partea pentru mâna stângă“ sunt doar câteva dintre observațiile stârnite criticului de interpretarea celor 12 studii, op. 10 de Chopin. Aceleași elogii, plus „claritatea naturală, lipsită de efort“ a interpretării, îi sunt aduse pianistei pentru cea de a doua suită pentru pian de George Enescu, datând din 1901. Al doilea set de 12 studii de Chopin, op. 25, notează Evan Dickerson, este mai convențional decât cele precedente, dar „sub mâna Luizei Borac rutina nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
pe ebay.com, a două scrisori inedite, cu alte informații, de natură cel puțin să intrige. Pe urmele lor, grație doamnei Ruth Guttman Ben Zvi, critic muzical, originară din România, am descoperit-o pe Dina Avrech, o personalitate fascinantă, o pianistă excepțională, din păcate, astăzi, practic necunoscută în afara Israelului, și apropiată de Sergiu Celibidache. La începutul anului 1962, aflat la Tel Aviv pentru mai multe concerte, Sergiu Celibidache îi trimitea o scrisoare directorului administrativ al cotidianului „Haaretz“, G. Schocken, la 28
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mi-au fost atribuite în articolul lui Nathan Dunevitch, apărute în ziarul dumneavoastră la 25 ianuarie și protestez în modul cel mai vehement împotriva minciunilor deliberate, pe tema «ultimatumului» meu, dat Filarmonicii Israeliene, în legătură cu apariția ca solistă în concert a pianistei Dina Avrech. Nu voi putea înțelege niciodată cum astfel de acuzații pot fi publicate de un redactor al unui mare cotidian național, serios, care intenționează să-și slujească publicul într-un mod demn de încredere și cinstit“. La 2 februarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
un concert mult elogiat. Concertul a fost repetat în mod excepțional la 14 februarie, în onoarea reuniunii organizației Hadassah-WIZO din Canada. Dar, după toate aparențele, calomnia, invidiile aflate la originea declarației atribuite lui Celibidache nu au rămas fără efect. Iar pianista Dina Avrech îmi scria recent că scrisoarea din 1962 i-a readus în memorie, „în mod dureros, un incident ce mi-a cauzat prejudicii imense carierei de pianist concertant. Cu toate acestea, protestul lui Celibidache a fost în sine un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în memorie, „în mod dureros, un incident ce mi-a cauzat prejudicii imense carierei de pianist concertant. Cu toate acestea, protestul lui Celibidache a fost în sine un gest nobil pe care l-am apreciat pe măsură“. În 1962, cariera pianistei era la apogeu. În chiar ziarul „Haaretz“, Alexander Uriah Boskowitz (Boskovitch), compozitorul născut la Cluj, nota: „Pianista Dina Avrech a cântat cu Filarmonica Israeliană, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, cu un înalt grad de cultură, dinamici bogate, un sunet melodios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Cu toate acestea, protestul lui Celibidache a fost în sine un gest nobil pe care l-am apreciat pe măsură“. În 1962, cariera pianistei era la apogeu. În chiar ziarul „Haaretz“, Alexander Uriah Boskowitz (Boskovitch), compozitorul născut la Cluj, nota: „Pianista Dina Avrech a cântat cu Filarmonica Israeliană, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, cu un înalt grad de cultură, dinamici bogate, un sunet melodios și o adevărată pasiune poetică...“ Dirijorul Paul Kletzky confirma spusele sale: „Dina Avrech este o pianistă remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nota: „Pianista Dina Avrech a cântat cu Filarmonica Israeliană, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, cu un înalt grad de cultură, dinamici bogate, un sunet melodios și o adevărată pasiune poetică...“ Dirijorul Paul Kletzky confirma spusele sale: „Dina Avrech este o pianistă remarcabilă și o muziciană cu un talent adevărat, cu o înaltă cultură și inteligență“. Sergiu Celibidache însuși era citat de un prospect publicitar cu afirmația: „printre pianiștii din noua generație, o consider pe domnișoara Avrech cea mai bună, cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
frumoasă fotografie cu el. Iar apoi am cântat din nou cu el, concertul de Schumann... Istoria cu Celibidache este adevărată și mă gândesc uneori la el“. Mai mult însă despre istoria prieteniei lor și a începuturilor carierei ei, povestite de pianista Dina Avrech, în scrisoarea următoare... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBO Proba N-am nimic de zis. Astăzi chiar n-am nimic să vă spun. Degeaba vă așteptați la cine știe ce destăinuire din partea mea. Azi sunt indispus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vreo formație rock, eu n-am și gimnastica intelectuală! Pentru că această muzică nu se simte la nivel cerebral; iradiază-n alte părți ale corpului, pe care nu le mai numesc... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Dina Avrech despre Sergiu Celibidache Victor ESKENASY Pianista israeliană Dina Avrech îmi scria recent, pe marginea interviului dat de Sergiu Celibidache Europei Libere în 1994, că dirijorul și omul pe care l-a cunoscut îi apar astăzi așa cum îi știa din anii 1950-’60: „un maestru ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
lui Perahia, admirația lui față de un pianist de mare talent, cu care putea discuta întotdeauna chestiuni de filosofie și iudaistică... Dina Avrech a fost una din primele cunoștințe israeliene ale dirijorului, invitat în 1954 pentru un prim sezon de concerte. Pianista, născută și educată la Tel Aviv, a debutat la 13 ani în orașul natal, iar cu Orchestra Filarmonică Israeliană, la recomandarea lui Bernardino Molinari, într-un concert în 1946, dirijat de Manuel Rosenthal. În acei ani era eleva profesorului Leo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din profesorii de pian legendari ai anilor 1950-’60, printre elevii săi la Universitatea de Muzică și Arte Frumoase din Viena numărându-se, între mulți alții, Friedrich Gulda și Nelson Freire. Seidlhofer o recomanda pe Dina Avrech ca pe „o pianistă extrem de dotată și cu un talent extraordinar. Capacitățile ei promit să o pună într-o poziție proeminentă în rândurile generației de tineri pianiști, ca o pianistă calificată pentru arta cea mai înaltă“. Dacă astăzi, în era discului compact, Dina Avrech
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Friedrich Gulda și Nelson Freire. Seidlhofer o recomanda pe Dina Avrech ca pe „o pianistă extrem de dotată și cu un talent extraordinar. Capacitățile ei promit să o pună într-o poziție proeminentă în rândurile generației de tineri pianiști, ca o pianistă calificată pentru arta cea mai înaltă“. Dacă astăzi, în era discului compact, Dina Avrech este practic necunoscută, rațiunile țin doar de constrângerile vieții ei personale. „Am obținut așadar bursa din partea guvernului austriac, am mers la Viena, unde am stat trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]