777 matches
-
clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-ați răspuns Însă la o Întrebare, pot să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data viitoare să te gândești la asta. Și așteaptă tu să afle tata, să vezi atunci bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii. Și acum liniște că dacă nu, mai iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unei îndelungi și intime colaborări : brevetarea turnului de răcire. Lotomanul își suflecase mânecile deasupra planșetei, cu creionul mult ascuțit, vârf lung în aer, gata să înțepe foaia de calc în chiar punctul vulnerabil, Mina maura, cocoțată pe taburetul înalt, vântura piciorușele mentolate privind fix în ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe. Filatelistul abia se întorsese din concediu, gata de treabă. Revenise din concediu și tovarășul Manole, se pregătește tovarășul Caropol, Șeful, cu turturica geloasă, tovarășa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu un șofer În livrea, șerpuiește iute și se oprește lîngă bordură, iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din răsputeri. În sfârșit, gândacul de Colorado e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave apărute în relația Sabinei cu Leo. La concluzia aceasta ajunsese Cosmin, dupa ce primise prin poștă o scrisoare de la Maria Firidă. Dincolo de vagile formule de politețe, expeditoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în brațe. Dar se poate și mai rău. Toto are niște colici îngrozitoare. Țipă strident, se zvârcolește, își strânge piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul îmi este încordat
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
nu-i așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trebuie să se fi produs cu un an În urmă, Însă toți cosașii erau Încă negri. Se-ntrebă cât timp o să rămână așa. Întinse mâna cu grijă și-l apucă de aripi. Îl Întoarse invers și, În timp ce el dădea din piciorușe, Îi privi burta. Da, era tot neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei cu cosași. Primul cosaș sări direct În apă. Vârtejul de lângă piciorul lui Nick Îl trase la fund și apoi reapăru la suprafață puțin mai jos. Plutea repede, dând din piciorușe. Apoi se pierdu Într-un cerc care apăru și dispăru rapid de pe suprafața apei. Îl prinsese un păstrăv. Un alt cosaș Își scoase capul din sticlă. Antenele Îi tremurau. Își scoase picioarele din față pe buza sticlei, gata să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi băgai În cârlig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
altul, mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oferit un loc de consilier prezidențial. Tot a apărut Curtea miracolelor, din ’89, ar fi nevoie și de-un exemplar autentic estropiat fizic, să vadă străinii c-avem grijă de copiii străzii. Asta doar În cazul În care omul fără piciorușe nu era un membru al corpului de pază prezidențială, chircit. Iubirea fostului și actualului președinte nu cunoaște limite. Și tocmai cînd era să mă apuce o emoție convulsivă, descopăr În același ziar că izmenele lui Bush s-au vîndut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dumnezeu, Când, de plăcere îi închizi... Valori indiscutabile Mi-a spus o doamnă că e bun poetul Că versul lui o pune chiar pe gânduri, Dar o atrage-încetul cu încetul Epigramistul tare-n patru rânduri... Manechin (unei domnișoare moderne) Cu piciorușe fine Și lungi de șapte coți, Arată foarte bine... Numai că nu la toți. Soției, după 20 de ani Când m-ameți, într-o rotire, Parfumul diafanei rochii, Ne-am înțeles dintr-o privire... Și toată viața ne-am scos
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Prin infinitatea de nuanțe și limbaje, schimbul de priviri a Însemnat pentru mine o adevărată educație sentimentală. Când eram elev În clasa a IV-a la școala Clocociov, rămâneam fixat fără scăpare de privirile unei fetițe cu codițe disciplinate, cu piciorușe subțiri și atât de fragile, că de multe ori mă Întrebam cum de pot să transporte greutatea corpului ei. O chema Marina și nu aveam stare dacă nu reușeam să ne privim măcar de câteva ori pe zi cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cățără pe zid, să stea de vorbă cu soarele. În diminețile pâcloase, valea părea un abis între el și răsărit, de data asta însă lumina se despăturea ca un covor până la poalele castelului, urcând apoi pe ziduri, cu mii de piciorușe. Era atât de groasă, încât Petrache o simțea cum se lipește de el, ridicându-se spre piept, până la frunte. Întoarse palmele spre soare, pentru a primi cât mai multă lumină. În spate simți aceeași respirație, parcă a pietrei, a copacilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indică cu degetul, tremurând, pe scaun. Aici ? mută degetul puțin mai încolo. Arată-mi- l, te rog... Știi că nu pot să ți-l arăt... spuse Coltuc. Pe Costică, îmbujorat după o sticlă de bere, îl podidi plânsul. — Piciorul meu, hohoti, piciorușul meu drag... Hai, spune-mi... Cum e îmbrăcat ? Cum e încălțat ? Îmi șade bine cu el ? — E... altfel, răspunse Coltuc, temându-se să nu-l dezamăgească. Uneori e mai mic și mai subțire, cum era când l-ai pierdut. Alteori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui de blană un iepure. Tuturor li se pare amuzant, însă pe mine mă doare fiecare plânset al fiului meu. Mi-e greu să stau liniștită, dar știu că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când privirea îi alunecă pe o gambă"40. Așadar, Paul de Cassagnac le așează în fața lui pe cele cinci doamne mascate și le cere să-și descopere picioarele. Le admiră, le compară și acordă premiul întâi, cum era de așteptat, piciorușelor delicate ale Mariei, pe care nu se sfiește să le sărute de mai multe ori... Deși atras de Marie, Paul de Cassagnac sfârșește prin a se căsători cu altcineva. Rănită, tânăra Marie, mai îndrăgostită de el decât crezuse, aleargă atunci
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În primele luni de sarcină am vomat la fel de mult ca-n zilele mele bune, când găteam ciorbe, dar acum mi-a trecut. Odorul pe care-l port în pântece se mișcă tot mai des, e foarte vioi, mă lovește cu piciorușele acelea micuțe ale lui și abia aștept să vină pe lume; am văzut la ecograf că-i fată, trebuie să găsesc numele sfintei care îi ocrotește pe bucătari și să o botez după aceasta... Câteodată, când sunt singură acasă, dezactivez
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să vezi degetele acelea subțiri, negre cum se învîrtesc într-o mișcare perpetuă și rapidă, pentru a prinde firele, a le reține, a le trage, a le lăsa să cadă, a le prinde din nou. Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte foarte agile, neobosite". Adăugăm un ultim paragraf care descrie, de această dată, un păianjen descoperit în gura unui cadavru. Buzele îi erau răsucite într-un rînjet înfricoșător; cu maxilarele încleștate într-o mișcare convulsivă. Între ele găsiră
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta duce la sublinierea importanței asimilării nuanțate explicit: Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte... c) Alegerea lexicală contrastează foarte mult cu vocabularul specializat al textului A și face astfel posibil transferul metaforic. Între pasajele citate mai sus se regăsește o uimitoare descriere de acțiuni ce urmărește actul de reproducere dintre un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]