2,096 matches
-
puțin sigur că ar fi fost iertat cu condiția de a ucide cu mâna lui pe alții, ar fi executat această propunere. De obicei oamenii care se tem de moarte se sinucid, părîndu-li-se, printr-un mister al psihologiei, mai acceptabilă pieirea prin propria inițiativă. Privirile piezișe ale lui Cioarec intrigând, i se luară cu mare grijă toate obiectele ce i-ar fi putut sluji la vreun gest funest: lingură, curea. De fapt, ideea de a se sinucide nu trecu o singură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său. Elementele fantastice ale lui Moby Dick nu provin numai din existența monstrului marin și din episodul halucinant al luptei dintre căpitanul balenierei Pequod, Ahab, titanul estropiat, și balena albă, luptă ce se va încheia cu moartea lui Ahab și pieirea întregului echipaj, cu excepția lui Ishmael, naratorul, fantasticul provine și din caracterul excesiv al lui Ahab, el fiind văzut din unghiul care demonstrează răzbunarea. Un alt scriitor foarte important este Edgar Allan Poe, al cărui operă se inspiră din romanul gotic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa și-au încheiat ei lupta și biruința: rugători înaintea lui Dumnezeu pentru toți, devenind pilde strălucite de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de aeronave și vase americane și europene. Deocamdată, disparițiile sunt inexplicabile, deși au fost formulate ipoteze mai mult sau mai puțin fanteziste. Din cele relatate, se poate considera că apa ar putea fi pusă la baza unei concepții ciclice proclamând pieirea umanității în inundații și pregătirea unei lumi noi. Apa stă și la baza unor mituri geografice. Este și mediul în care sunt plasate cele două momente fundamentale ale ritmului cosmic: reintegrarea și creația. Apa incumbă și simbolismul imersiunii ca instrument
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
acum la problematica din Volonté de savoir, cea a sexualității. Las deoparte sensul mare din trecut al problemei erosului, la Platon, Augustin sau Pascal. Problema erosului ca eros sexual - de ce este astăzi atât de invocată? Pentru că, spun eu, își riscă pieirea. Pentru că își atinge un prag și își vede moartea cu ochii; cum și-o vede și natura, cum și-o vede femeia, cum și-o vede tânărul. Natura: dacă obținem sinteza clorofiliană, și se pare că va fi obținută, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care l-a însoțit și îndrumat o vreme. E lucru știut că, fără o asemenea trădare fecundă, nici un model paideic nu este cu adevărat saturat și că în orice discipolat prelungit el nu face decât să-și trăiască eșecul și pieirea. Problema este, cu orice model paideic, de a risca - încercînd să ajungi Platon - să nu devii nimic, când puteai fi oricând un "mic socratic". Dar când e vorba de gândire, e cu putință să nu vrei să riști acest lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limbii române a felului în care cuvântul a fost folosit și rostit în chip sistematic prin deturnare de la esența logosului? Cine dintre noi este dispus să meargă atât de departe și să accepte că răul nostru cel mai adânc și pieirea noastră istorică trebuie puse în corelație cu pierderea de ultimă oră (ceea ce înseamnă de câteva decenii) a ființei noastre lingvistice? Noi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este râgâită limba română pe stradă și vomismentele verbale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
redacție se adapă din acest manuscris plin de descoperiri nouă. Așa de ex. d. C. Arion, despre care lumea credea că-i la Văcărești, e mort de mult - el s-au înecat. Au fost îmbrîncit în oceanul celei mai triste pieiri. Din această notiță a Românului istoria critică a viitorului va deduce: încă în anul 1876 esista, după relații acreditate din acea vreme, trei mări numite ale pieirii și anume mare tristis, mare tristioris și mare tristissimae peritionis. Țărmurii acestora par
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mult - el s-au înecat. Au fost îmbrîncit în oceanul celei mai triste pieiri. Din această notiță a Românului istoria critică a viitorului va deduce: încă în anul 1876 esista, după relații acreditate din acea vreme, trei mări numite ale pieirii și anume mare tristis, mare tristioris și mare tristissimae peritionis. Țărmurii acestora par a fi fost refugiul de predilecție al casierilor celor doritori de răcoare și singurătate; dar vai! periculos refugiu, căci locuitorii țărmurilor aveau obiceiul de a pune mâna
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
națiunea. Toate clasele sânt înaintea sa egal de importante, menirea sa este de a stabili armonia între ele, de a opri ca una să nu fie esploatată prea mult prin alta, căci toate trăiesc și înfloresc una de la alta și pieirea uneia condiționează pieirea mai curîndă sau mai târzie a celeilalte. 2) Statul mai are și un scop moral. Drept va rămânea totdeauna că societatea există prin esploatarea unei clase prin alta - afară de clasa, după părerea noastră cea mai importantă, care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sânt înaintea sa egal de importante, menirea sa este de a stabili armonia între ele, de a opri ca una să nu fie esploatată prea mult prin alta, căci toate trăiesc și înfloresc una de la alta și pieirea uneia condiționează pieirea mai curîndă sau mai târzie a celeilalte. 2) Statul mai are și un scop moral. Drept va rămânea totdeauna că societatea există prin esploatarea unei clase prin alta - afară de clasa, după părerea noastră cea mai importantă, care esploatează de-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dormind pe biliardurile din cafenele, ne costă sute de țărani morți prin mizerie, prin supra - exploatarea puterilor lor fizice, prin absoluta lipsă de bucurie și de dulceață a traiului. Ca medic, autorul nu vorbește decât de cauzele fiziologice ale acestei pieiri continue a poporului românesc. Dar aceste cauze nu sunt totdeauna decât efectele altor cauze și mai generale, efectele presiunii sociale asupra claselor de jos, a lipsei de cruțare, a barbariei cu care plebs scribax tratează la noi poporul. Ea a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cea spaniolă, și care a ținut asupra acestui obiect vorbiri cari în vremea lor făceau fericirea tuturor calătorilor în Indigo până la 56 al lățimei de nord - însă toate acestea n-au avut mai departe nici un scop. Națiunea spaniolă merge spre pieirea ei cu toate aceste vorbiri frumoase. Introducerea republicei și a sistemului de înfrățire european sau universal ar însemna în Spania începutul sfârșitului, căci fără asalturi de palat, fără dărâmare de statui și împușcături pe uliți, libertatea, egalitatea și fraternitatea nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
condițiune a constituirei și consolidărei unui popor este patria, nu mai puțin important pentru dânsul și pentru traiul său sânt luptele și frământările ce trebuie să susție în fața sămînțiilor străine cari îl încungiură și-i amenință pe tot momentul cu pieire clădirea ce și-a făcut. Aceste lupte și frământări se conduc și se operează de oameni mari, cari la romanii si grecii antici se numeau semizei, iar la noi viteji și voinici. {EminescuOpIX 494} Mai târziu brațul începe să obosească
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și tendința spre trădare. Ermellina, în ziua a treia, este o eroină credulă, rudimentară, naivă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spiritul religios, didactic, cucernic al Evului Mediu cavaleresc, care mai credea în valorile adevărului și ale onoarei, în prototipul unei societăți ideale, ghidate de un cod ce trebuia respectat cu strictețe și în care era reliefată deplin condiția umană supusă pieirii. Povestirea cavalerului nu înfățișează doar aspirația către un ideal feminin aproape imposibil de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sesiza ceva stabil, nici ceva care există cu adevărat. „Căci nu intri de două ori În aceeași apă a râului”, spune Heraclit 3, și nici nu poți lua În mână de două ori, exact În același fel, o substanță sortită pieirii. (C) Schimbări neașteptate și rapide Împrăștie elementele, pentru a le uni apoi din nou sau, mai bine zis, nu din nou, nici mai târziu, adevărul este că schimbarea se petrece simultan - se constituie și se desface, apare și dispare. Prin
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și primele etape ale vieții pentru a face loc celor următoare. Iar noi, noi ce facem? Ne este teamă de o singură moarte, ceea ce este ridicol de vreme ce am trecut și Încă trecem, chiar În prezent, printr-un mare număr de pieiri. Nu numai stingerea focului Înseamnă ivirea aerului, iar cea a aerului ivirea apei, după cum spunea Heraclit 1. Acest adevăr este și mai limpede dacă-l raportăm la noi Înșine; D) omul matur moare atunci când se ivește bătrânul; mai Înainte vreme
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de curtezana Rhodopis 3. Ceea ce stârni indignarea lui Diogenianus. - „Ținea tot de hotărârea acestei Cetăți - zise el - să i se ofere curtezanei un alt loc unde să-și Înalțe contribuția din banii câștigați de ea (401) și să-l dea pieirii pe Esop, tovarășul ei de sclavie”4. Și atunci Sarapion: - „Dragule, de ce te superi? Îndreaptă-ți privirea În partea asta și vezi cum se Înalță În mijlocul comandanților militari și În fața regelui statuia de aur a Mnesaretei, cea care, după cum a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
printre atâtea lucruri șbuneț pe care divinitatea le creează pentru noi și pe care natura ni le pune la Îndemână, de unele ne lipsește. Mai corect spus, materia Însăși este În sine perisabilă, supusă degradării. Foarte adesea materia, supusă fiind pieirii, face cale Întoarsă, degradându-se. Originea acestui proces are o cauză superioară. După părerea mea, perisabilitatea forțelor profetice și dispariția lor au o altă cauză. Zeul Îi dăruiește omului multe și mari calități. Nici una dintre ele nu este veșnică. Așa Încât
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de acest fel, ( E) multe altele necumpătate sau blege trăiesc mai mult decât cele inteligente și harnice. Concluzia este că acei filosofi care pun În legătură eternitatea unui zeu cu capacitatea acestuia de a evita și de a Îndepărta cauzele pieirii greșesc amar. Scutirea de suferință și de moarte aparținând naturii celui preafericit se Înțelege de la sine că nu are nevoie de nici o sforțare pentru a se menține. Totuși, pe cât se pare, poate că nu este frumos să-i Învinuim pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că sunt prea numeroși pentru a se mai putea hrăni numai din roadele spontane ale naturii (...) În niciuna din clipele istoriei sale, omenirea nu va munci altfel decât sub amenințarea morții. Dacă nu descoperă noi resurse, orice populație este sortită pieirii, și, invers, cu cât oamenii se Înmulțesc, cu atât muncile pe care ei sunt nevoiți să le efectueze vor fi mai numeroase, mai Îndepărtate, mai anevoioase, mai puțin fecunde În imediat (...) Economia nu-și mai află principiul intern În jocurile
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și tendința spre trădare. Ermellina, în ziua a treia, este o eroină credulă, rudimentară, naivă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii./ Cuvine-se-a le crede și cinsti/ Când alt chip nu avem cum dovedi.” Ibidem, p. 188. 676 „Dar ajutați, voi meșteri la cuvânt,/ Îndrăgostiți ce inima cântați;/ Cuvine-se-a mă sprijini ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]