1,059 matches
-
luptă în armata lui Hristos; - scapularul și cingătoarea sunt o chezășie a ocrotirii Sf. Francisc și un mijloc de a dobândi comoara sufletească a indulgențelor de care Ordinul al treilea franciscan e înzestrat mai mult decât orice altă asociație de pietate; - fuga de luxul exagerat și de petrecerile păcătoase asigură membrilor Ordinului cel mai mult nevinovăția sufletească la care s-au angajat atât de solemn când au primit sf. Botez: (nu zice oare cel ce se botează: Mă lepăd de satana
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
prezentat la viceregele Mexicului planul unui posibil canal între cele două oceane și a imaginat un altul, pentru a construi un canal de la Madrid la mare. S-a alăturat, la începutul Revoluției franceze, revoluționarilor, a fost copist la Muntele de pietate, a angajat ca secretari doi tineri de mare talent și viitor, cel care va deveni un mare istoric, Augustin Therry și cel care va însemna enorm pentru destinul sociologiei, Auguste Comte. (Aceștia au contribuit și la ordonarea gândirii și scrierilor
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și Oedip, Sofocle include trepte majore ale neîncetatei evoluții care e istoria umanității și istoria spiritului (p. 172). Ultimul capitol al monografiei lui Zoe Dumitrescu- Bușulenga subliniază caracterul modern și complexitatea operei lui Sofocle. Fără a îmbrățișa răspunsul exclusiv al pietății, sau pe cel al explicației raționale (p. 174), dramaturgul nu decide cine are dreptate dintre oamenii care urmează propria direcție a determinării (p. 175). Unii se pleacă înaintea zeilor convinși că toate încercările vin de sus, alții fac propriile alegeri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
erudiției și a evidenței istorice, Nicolae Șuțu creează în Memoriile sale o Autoimagine ponderată, cât mai echilibrată, menită să readucă în lumină, meritul enclavei fanariote în modernizarea societății românești și impregnarea ei cu propriile aspirații către libertate, identitate națională, universalitate, pietate și iluminare. Stereotipul fanariot și-a croit însă drum nestingherit timp de două veacuri, căpătând o forță care face ca heteroimaginea (imaginea asupra Celuilalt) să se depărteze atât de mult de Autoimagine, încât ea nu mai este o imagine, ci
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Bogrea, Pârvan, Sebastian... 54 La chinezi politețea este formată din opt virtuți: a fi respectuos, a fi fidel, a fi modest, a fi devotat, a nu te face de rușine în familie și în lume, a fi uman, a cultiva pietatea față de părinți, a cultiva iubirea. Un contemporan ar spune că toate acestea sunt desuete. 55 Budismul este una dintre cele mai vechi religii (de peste 2500 de ani). Cartea principală: Tripitaca. Religia cunoaște două ramuri esențiale: a) himayana (Asia sudică), b
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
restaurată în o splendoare și frumusețe care ridică țara în ochii ei proprii. În curând vom serba sfințirea bisericii Mitropolitane și a bisericii sfinților Trei Ierarhi din Iași. O națiune care-și respectă monumentele străbune și mai ales acele ale pietății și ale credinței creștinești are un viitor sigur și neclintit. Reprezentațiunile naționale au dovedit neîncetat cea mai mare grije și dragoste pentru armată. De aceea organizarea și dezvoltarea ei a putut lua un curs regulat și neîntrerupt. Țara a făcut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dar să-mi fie permis să atrag atenția Superiorilor [diecezani și religioși] ca să țină cont și să nu exagereze în încărcarea membrilor lor cu prea multe îndatoriri, pentru a nu-i împinge în ispita de a lăsa deoparte practicile de pietate. 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și nu al omului « Credința vine din predicare - spune Sfântul Ap. Paul - și predicarea se face prin Cuvântul lui Cristos» (Rom 10,17). Predicarea este, prin urmare, principalul instrument al credinței. Dar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a prejudecăților ar fi favorizat dezorientarea inteligenței, ducând la o dificultate majoră în atingerea adevărului prin efortul rațiunii. Să ne amintim de cuceririle progresului, care au dat precedență formei reprezentative, dispensând omul de nobila trudă a gândirii. Iar Isus, în pietatea Sa imensă, se prindea de căile inimii, instrumente ale adevărului sănătos și mai puțin exigent al efortului intelectual. Răutatea omenească, ajunsă la culme, ar fi îndepărtat orice obstacol, pentru a da păcatului cea mai mare libertate; Isus a luat măsuri
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a durat decât până în 1966. Frumoase vremuri ! La aniversarea a 30 de ani, colegii din Iași și-au amintit de această veche bucurie (Mîndreci, Bohosievici, Darabă, Strat, Ciubotaru, Ștefan și Mateescu) și mi-au dăruit o vioară. O păstrez cu pietate și încă mai cânt la ea uneori. III.2.4. Practica studențească Practică în București, anul IV (sper să nu mă înșel). La Electromagnetica mergeau studenții de la Electroradiofizică, la Întreprinderea Optica Română (I O R), cei de la secția Optică și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mea internă o parte din gena lui. A desprins cu vârful cuțitului feliuța de cartof cea mai subțire, a tăiat-o în două și m-a îmbiat din ochi să iau o jumătate. Dumnezeule! Cu câtă grijă mânca! Cu câtă pietate și dificultate îndrepta spre gura știrbă năfurica de cartof generatoare de viață. Parcă asistam la un ritual sacru, la o comuniune în care bunicul se împărtășea din chiar trupul și sângele Mântuitorului. Mai punea puțină salină pe feliuțe, le rupea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și elasticitatea, devenind rigide scorțoase și dureroase, părând a fi intrat sine die într-o grevă sanguină cu revendicări de natură terapeutică mirobolante... Doamne, Dumnezeule, ce viață a mai dus și bunica mea???!! Asemenea picioare meritau cu prisosință sărutate cu pietate și venerație, ca ale oricărei alte mucenice din sinaxarul ortodox român! "Tu tot mai trăiești, bătrână mamă? Ție cu supunere mă-nchin! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și insistent mama un resort special din memoria noastră s-a declanșat brusc, dând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe mama mea; era mai mult o plimbare În trecut decât o vizită. Bătrânul Își pierduse vederea și venise Întovărășit și călăuzit de fiica sa. Am văzut intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În semne decât În fapte, această erupere a mitului În viața de toate zilele m-a impresionat prin elocvența ei mută mărită prin faptul că nu o cunoscusem pe Lucreția Andriu nici o dată, nici măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ton discret, pudic, o replică perfectă: Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu dreptul de readaptare, făcând din traducere o recreațiune. A tălmăci „les fleuves impassibles” prin „fluvii ce nu aveau păsare” era nu numai pietate pentru versul lui Rimbaud ci și o metamorfoză cu nimic inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
elegii de la Duino În care fenomenul de frumusețe este condiționat, este identificat cu o sfâșiere cosmogonică; amândouă, dau cunoașterea prin transmutațiunea Cunoscătorului În Cunoscut. Voi reda textul german pentru ca acei care cunosc această limbă, să-și poată da seama de pietatea și de fidelitatea poetică și intelectuală a traducătoarei. Elegii I. Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a rezistat cu voința Lady-ei Ligeia a lui Edgar Poe, admirabil tradusă de ea. După
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
erau peisagii. Mi le dăduse pentruă tombolă, ca să adunăm bani să reparăm cât de cât liceul, care fusese transformat În Spital rusesc. E bine că D-na Stino nu e singură și e femeie de cultură, care va păstra cu pietate lucrările bietului Lică (Aurel George Stino, notă E.D.). Aș vrea să aflu - când ai mata răgaz - mai multe cu privire la „Muzeul literaturii” din Flt. Sunt ocupat acum să trimit niște lucrări la o editură germană. Imediat după aceasta mă voi ocupa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
principiu și încă nu uzează de „probe” (i.s. volume traduse în limbi de mare circulație sau de premii internaționale), îi surprinde pe ruși. Ei se așteaptă, pesemne, ca niște foști „frați mai mici” sovietici să privească în continuare cu pietate spre marea cultură rusă. Reflex șovin, manifestat nu întotdeauna cu rea intenție, ce îi trădează până și pe intelectualii ruși stabiliți în Vest. Este o primă reacție, probabil inevitabilă, pentru că după destrămarea imperiului, confrații scriitori din fostul centru imperial n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în frâu mai lesne acest popor independent și viteaz. Vizită pe drumul Tbilisi-Gori, la vechea mănăstire Mțheta, sub naosul căreia odihnesc oasele cnejilor gruzini din neamul lui Bagration, generalul lui Alexandru I pe vremea invaziei napoleoniene. La Gori monumentul de pietate al marelui Stalin. Astăzi e constituit din căsuța unde s-a născut și dintr-un muzeu de amintiri. Clădirea mai mare, muzeul nou se săvârșește alături. Am fost cu deosebire impresionat de portretul mamei lui Stalin. (Călugărița cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lămuriri asupra fiecărei piese a muzeului. Cât mai multe și mai bogate lămuriri, potrivite cu pasiunea lui de arheolog și cu dragostea lui pentru tezaurul ce i se încredințase și pe care îl cercetase și-l mânuise îndelung și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am făgăduit să reviu ceeace i-a făcut plăcere. I s-au limpezit ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră este să vă culegem cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în text. Reîntoarcerea în universul cunoscut, după parcurgerea traseului uranian, modifică și pădurea prin care trece eroul înainte de a ajunge acasă: „.o pădure mare, verde și răcoroasă”. Ea a devenit un spațiu vegetal proaspăt ce recompensează inițiatul istovit, nimic din pietatea dendrolatrică anterioară nu mai tulbură spiritul. Cel mai frecvent însă spațiul silvestru apare doar menționat, ca popas imediat începutului inițierii, după care evenimentele își urmează cursul și întâlnirile miraculoase se produc. Procesul inițiatic din triburile primitive și ale altor civilizații
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe ușa ei mare, alături de mulți alți pelerini, ca și mine, grăbiți, emoționați, obosiți, fericiți. Solemnitatea navelor, a bolților, mulțimea pelerinilor, toate mă copleșesc. Mă arunc în genunchi, cu fața lipită de lespedea de marmoră, pe care o sărut cu pietate, udând-o cu aceleași lacrimi de bucurie. Probabil, în ele se vărsa toată durerea drumului, toată părerea de rău pentru păcatele mele, dar și toată bucuria împlinirii. Marmura catedralei este martoră tăcută a mulțimilor imense de pelerini care de-a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ajung înainte de a începe celebrarea Sf. Liturghii pentru pelerini la ora 12. Mormântul apostolului Iacob - Catedrala este plină. Pe fețele pelerinilor, obosite, citești o bucurie, o mulțumire, o credință simplă care vorbește în gesturile lor pioase. Rareori am văzut o pietate atât de evidentă, de expresivă. O asemăn cu cea a mamei mele, cu credința și bunătatea ei simplă, fără margini. Mulți, la împărtășanie îngenunchează înainte de a se împărtăși. Marea majoritate îl primesc pe Domnul pe limbă, nu în mână. Sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ale ministerelor, actele orășenești ale Brașovului, aduse în București ca să fie salvate, picturile lui Grigorescu și alte tablouri rare din Pinacoteca statului și din Muzeul Kalinderu, juvaerurile Coroanei în valoare de 7 milioane lei aur, variatele gajuri ale Muntelui de Pietate, odoarele mânăstirești din Moldova și Muntenia, prețioasele colecții ale Academiei Române, compuse din numeroase documente originale, 300 de pergamente cu peceți domnești, 25 de volume-manuscripte române și slavone, câteva tablouri în ulei, de mare valoare - printre ele și portretul lui Avram
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești ferecate în aur și-n argint, din veacul XV și XVI; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești de la Mănăstirea Dintr-un Lemn; pierdute toate urmele pietății bătrânilor voievozi și ale strămoșilor noștri, care-și însemnau și în acest chip trecerea lor prin viață și care s-au păstrat sute de ani prin sfintele lăcașuri, ca niște moaște scumpe din trecutul zbuciumat al poporului românesc. Acum, totul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]