782 matches
-
Pe exterior, în dreapta intrării, se află însemnat în cifre chirilice anul erei bizantine "„7360”", care corespunde anilor 1851-1852 ai erei noastre. Datarea punctează probabil încheierea lucrărilor de înnoire și înzestrare ale bisericii. În toamna anului 2009 biserica din lemn de la Pietrari a fost demontată de către o echipă mixtă de specialiști muzeografi, conservatori, restauratori și muncitori, însoțiți de colaboratorii Fundației Habitat și Artă în România, dar și de către cadre didactice de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București. Lăcașul de
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
din Iași) s-au construit numeroasele sinagogi. Unele dintre acestea nu aveau formă de sinagogă, fiind, de cele mai multe ori, case adaptate cultului. Lăcașele evreiești de cult erau organizate pe bresle, existând Sinagoga Merarilor, a Cismarilor, Croitorilor, Muzicanților, Telalilor, Măcelarilor, Cușmarilor, Pietrarilor etc. Sinagoga Merarilor a fost construită în secolul al XIX-lea pe Str. Labirint nr. 17 (astăzi Str. Elena Doamna nr. 13) din cartierul Târgu Cucului, în apropiere de Sinagoga Mare și de Biserica Bărboi, precum și de un alt monument
Sinagoga Merarilor din Iași () [Corola-website/Science/318601_a_319930]
-
sa fiind refăcută. Ea provine de la Schitul din Pădurea Boroșești (care aparținea de Epitropia Sf. Spiridon), iar icoana "Crucea răstignirii" datează din secolul al XVIII-lea. În curtea bisericii se află trei cruci executate în secolul al XIX-lea de pietrari locali, două dintre ele fiind decorate cu modelul folcloric "soarele și luna", întâlnit și la alte pietre de mormânt din curtea mai multor biserici aflate în sudul județului Iași. Biserica de lemn din Boroșești este construită din bârne masive de
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
a fost un mare proprietar, și baron (diplomă de noblețe din 1610), originar din Săcalu de Pădure. A petrecut 25 ani în Italia, specializat ca și antreprenor de drumuri și poduri. A revenit din Italia cu o echipă de meseriași pietrari, cioplitori, drumari italieni (ex. Giacomuzzi, Marconi) și slovaci (ex. Dietrich), dintre care 2 familii au rămas în Răstolița. A obținut concesionarea construirii căii ferate Tg.Mureș - Miercurea Ciuc, pe care a construit-o cu echipa respectivă (inclusiv tunelurile și cantoanele de
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
etape de referință în creația lui Nicăpetre, stadii ale devenirii ideii, ale dezvoltării registrului expresiv într-un repertoriu formal constant. Prima etapă, 1965 - 1980, cuprinde lucrări cioplite în piatră, realizate în România. În ele se reflectă atașamentul sculptorului pentru geniul pietrarilor țărani și pentru frumusețea formelor arhaice. Prin arhitecturi de volume simetric articulate, dinamizate de accente decorative exprimă unitatea dintre formă și structura materialelor. De asemenea, anunță viitoare forme de expresie nonfigurativă. Etapa a doua grupează sculpturile cioplite în marmură, realizate
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
Drăgoi, Zoița, Stan, Stanca, Șărbu, Stoiana, Mihalcea, Voica, Mihalcea”", iar pe latura stângă textul continuă cu: "„Er[o]monah Stefan, Maria Preda, Pătru, Radu, Rada, leat 7231, Radu Dobrotă, Ene, Cărstiana, Păuna”". Pe latura dreaptă apar semnăturile celor doi meșteri pietrari: "„Ion Bică”" și "„..ca Balea”". Într-o catagrafie de la anul 1840 sunt transmise către mitropolie următoarele date: "„biserică de lemn fără progadie, făcută la leat 7252 de vătaful Ion ... și Cernat, strămoș[ii] enoriașilor. Hramul Adormirea Maicii Domnului. Enoriași de
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
și Ordinul Lenin (1945). s-a născut într-o familie săracă de țărani în satul Garilovskaia din gubernia Vladimir a Imperiului Rus. A început să lucreze de foarte tânăr ca cioban în satul Turov, gubernia Iaroslav (1905 - 1910) și muncitor pietrar în construcții în Moscova (1910 -1915). În 1915 a fost mobilizat în armata țaristă și a luptat în Primul Război Mondial, ajungând la gradul de subofițer într-un regimente de infanterie. În 1918 s-a alăturat Armatei Roșii. Aici a
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
un decor străvechi, întâlnit la bisericile din Asia Mică și din Armenia. Inginerul Gheorghe Balș, renumit istoric de artă, îl consideră singurul exemplar de sculptură armenească în arhitectura bisericească din secolele XIV-XVI. Arhimandritul dr. Zareh Baronian îl consideră opera unui pietrar armean rătăcit printre pietrarii poloni, germani sau sași care lucrau la ridicarea bisericilor ctitorite de voievozii și boierii moldoveni. Fereastra din peretele nordic al naosului și corespondenta ei din peretele sudic, ca și cea din absida altarului, au fost lărgite
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
la bisericile din Asia Mică și din Armenia. Inginerul Gheorghe Balș, renumit istoric de artă, îl consideră singurul exemplar de sculptură armenească în arhitectura bisericească din secolele XIV-XVI. Arhimandritul dr. Zareh Baronian îl consideră opera unui pietrar armean rătăcit printre pietrarii poloni, germani sau sași care lucrau la ridicarea bisericilor ctitorite de voievozii și boierii moldoveni. Fereastra din peretele nordic al naosului și corespondenta ei din peretele sudic, ca și cea din absida altarului, au fost lărgite și alungite, având în
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Callimachi, fiul fostului domnitor Scarlat Callimachi (1812-1819) și al Smarandei Callimachi (născută Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
personaje de teatru sau că beneficiari ai generozității cu care stăpânii se îngrijesc de ei la bătrânețe și le asigura o înmormântare decentă. Meșteșugarii lucrau cot la cot cu sclavii lor, cu același grad de înalta calificare, că sculptori sau pietrari, fiind plătiți la fel. Plata sclavului era încredințată stăpânului care trebuia să-l întrețină. Sclavii trăiau și în gospodării separate-choris oikountes, oferind prin înțelegere o parte din venit stăpânului lor. La Atena, meșteșugarii sau negustorii puteau deveni cetățeni, sub aspectul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
arhitectul austriac Henric Jasz din București. Planurile bisericii au fost ulterior revizuite și definitivate de arhitectul Ferdinand Höflich din București. Lucrările de construcție au fost începute în anul 1923, fiind executate de antreprenorul italian Lorenzo Collavigni din Huși, cu meșteri pietrari aduși din Forgaria (Italia). Au fost ridicate zidurile bisericii și stâlpii de susținere a plafonului. Înainte de finalizarea turnului a survenit un eveniment tragic. La 26 octombrie 1926, pe când cobora cu bobul de pe ziduri, preotul paroh Benvenut-Rudolf Wiener s-a prăbușit
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
Sus este atestată documentar în anii 1514-1516, când făcea parte din proprietățile lui George de Brandemburg. Conscripția din 1717 o amintește cu 15 case în districtul Făgetului. Tradiția locală păstrează versiunea că satul a fost întemeiat de două familii de pietrari veniți din ținutul Hunedoarei vecine, deoarece aici au găsit piatră bună pentru tăiatul pietrelor de moară. Și într-adevăr, până în pragul veacului XX, locuitorii de-aici erau vestiți până departe în cioplitul pietrelor de moară. Aceeași tradiție susține că de la
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
Canis lupus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder ("Martes foina"), râs ("Lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisică sălbatică ("Felis sylvestris"); Păsări: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), corb ("Corvus corax"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), presura de munte ("Emberiza cia"), pietrar ("Oenanthes oenanthes"), pietrarul cu creastă albă ("Oenanthe leucopyga"), pițigoi mare ("Parus major"), aușel cu cap galben ("Regulus regulus"), țiclean ("Sitta europaea"), codobatură ("Motacilla alba"), corcodel ("Podiceps auritus"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), huhurez mare ("Strix uralensis"), ciocârlie ("Lullula arborea"); Reptile, amfibieni, batracieni
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder ("Martes foina"), râs ("Lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisică sălbatică ("Felis sylvestris"); Păsări: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), corb ("Corvus corax"), acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), presura de munte ("Emberiza cia"), pietrar ("Oenanthes oenanthes"), pietrarul cu creastă albă ("Oenanthe leucopyga"), pițigoi mare ("Parus major"), aușel cu cap galben ("Regulus regulus"), țiclean ("Sitta europaea"), codobatură ("Motacilla alba"), corcodel ("Podiceps auritus"), măcăleandru ("Erithacus rubecula"), huhurez mare ("Strix uralensis"), ciocârlie ("Lullula arborea"); Reptile, amfibieni, batracieni și pești: triton
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
Canis lupus"), căprioară ("Capriolus capriolus"), vulpea ("Vulpes vulpes crucigera"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), râs ("Lynx lynx"), mistreț ("Sus scrofa"), specii de lilieci (liliacul lui Blesius, liliacul mediteranean); Păsări: lăstun mare ("Apus apus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), pietrarul bănățean ("Oeananthe hispanica"), presura bărboasă ("Emberiza cirlus"), corb ("Corvus corax"); Reptile și amfibieni: vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), scorpion ("Euscorpius carpathicus"), balaur ("Coluber jugularis"), broască-țestoasă de uscat ("Testudo hermanni"), broască verde de pădure. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
fortificația principală a Transilvaniei - a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ștefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) și Ioan Haller (1734-1755). Ca zidari și pietrari au lucrat muncitori și meșteri italieni, iar pentru sculptură la porțile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König. În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
1270. La început avea trei nave, o absidă a altarului și o clopotniță cu cinci niveluri. Portalul romanic târziu are o decorație asemănătoare celor de la Avrig, Săcădate și Toarcla, toate influențate de șantierul Catedralei din Alba Iulia, unde veneau meșteri pietrari germani sau austrieci. Niște meșteri sau calfe din Viena care nu au găsit de lucru pe șantierul de la Alba Iulia au încercat să-și câștige banii la sat și au ajuns astfel la Hosman, unde au ridicat marele portal, dupa
Biserica fortificată din Hosman () [Corola-website/Science/323789_a_325118]
-
Rhinolophus blasii"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"). Păsări: lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris"), corbul comun ("Corvus corax"), șerpar ("Circaetus gallicus"), rândunica roșcata ("Hirundo daurica"), pietrarul bănățean ("Oeananthe hispanica"), presura bărboasa ("Emberiza cirlus"). Reptile și amfibieni: broasca-țestoasă de uscat ("Testudo hermanni"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broască râioasa verde ("Bufo viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
lutra"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris silvestris"), cerb ("Cervus elaphus L."), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), veveriță ("Ciurus vulgaris") Păsări: vulturul alb ("Neophron percnopterus"), lăstun mare ("Apus apus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris"), pietrarul bănățean ("Oeananthe hispanica"), presura bărboasă ("Emberiza cirlus"), rândunica roșcată ("Hirundo daurica"), striga ("Tyto alba") Reptile și amfibieni: șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), gușter ("Lacerta viridis"), salamandră ("Salamandra salamandra"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broasca roșie
Izvoarele Nerei () [Corola-website/Science/325844_a_327173]
-
Universitatea din București. Zona este bogată atât din punct de vedere cultural, cât și natural, însă cea mai importantă resursă a teritoriului este legătura dintre natură și cultură. Această legătură se exprimă atât în plan material (meșteri în chihlimbar, meșteri pietrari, meșteri sculptori în lemn, etc), dar mai ales pe plan imaterial, prin poveștile care au apărut pe baza fenomenelor și elementelor geologice. Multe dintre aceste povești aduc laolaltă creaturi fantastice precum balauri, căpcăuni, uriași, spirite și multe altele. În plus
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
martes"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), veveriță roșcată ("Sciurus vulgaris"), chițcan de munte ("Sorex alpinus"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliac urechiat ("Plecotus auritus"); Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), pietrarul cu creastă albă ("Oenanthe leucopyga"), gaia roșie ("Milvus milvus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), presură de munte ("Emberiza cia"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), pupăză ("Upupa epops"); În vecinătatea rezervației naturale se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder de copac ("Martes martes"), râs ("Lynx lynx"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), veverița roșcata ("Sciurus vulgaris"); - păsări: presura de munte ("Emberiza cia"), gaia roșie ("Milvus milvus"), cocos de munte ("Tetrao urogallus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), pietrarul cu creasta albă ("Oenanthe leucopyga"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), mierla de parau ("Cindus cindus aquaticus"), lăstunul mare ("Apus apus"), pupăza ("Upupa apops"), fașa de pădure ("Anthus spinoletta"); - reptile, amfibieni și broaște Biserică de lemn cu
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
care înaintează în mare) "Doloșman", constituită din stâncării calcaroase, pe a cărei suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau ciocârlie de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"). În arealul rezervației este semnalată prezența unui mamifer : dihorul pătat ("Vormela peregusna"), precum și a mai multor specii de
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
lucrările au fost continuate de Marx della Bolla. Interiorul bisericii este dominat de mormântul gol al împăratului Maximilian I, în jurul căruia se află grupate 28 de statui din bronz. Portalul în stil renascentist al bisericii Hofkirche a fost executat de pietrarii Hieronymus de Longhi și Anton del Bon. Stucaturile datează în cea mai mare parte din secolul al XVII-lea. Altarul mare a fost construit între 1755 și 1758 după un proiect al arhitectului curții de la Viena Nikolaus von Pacassi. El
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]