792 matches
-
parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din Varșovia sub ocupație
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
contribuțiile la conflict ale unor ofițeri precum De Jesus Antonio, TT D Abreu Capt Ndume și Da Costa. De asemenea, reportajul a prezentat și cazul pilotului sud-african Neall Ellis, doborât în timpul luptelor cu elicopterul MI-24 Hind pe care îl pilota. Reportajul a prezentat de asemenea și eșecurile trupelor ONU de menținere a păcii și implicarea contractorilor privați / mercenarilor în asigurarea sprijinului operațiunilor ONU și a ale forțelor speciale britanice în 1999-2000. În august 2004 a fost organizat un complot cunoscut
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
primit premiul pentru cea mai bine organizată cursa a anului. Competiția ce s-a desfășurat între 5-6 August l-a avut la start și pe Gheorghe Falca, primarul Aradului, fiind forligher în raliu, urmând ca un an mai târziu să piloteze în superspeciala. Ediția a fost câștigată de echipajul Valentin Porcișteanu/Dan Dobre (Mitsubishi Lăncer Evo 9), urmând ca după alte două etape să devină Campionul Național Absolut al României. Desfășurată între 17-19 Septembrie, etapă a fost câștigată de echipajul Gergo
Raliul Aradului () [Corola-website/Science/327122_a_328451]
-
aceste motoare au fost motoare în doi timpi, oferindu-le o putere specifică și raport putere/greutate mare. Din păcate, efectul giroscopic puternic care apare la motorul rotativ a făcut ca avioanele de acest tip să fie foarte dificil de pilotat. Motoarele au consumat, de asemenea, cantități mari de ulei de ricin, răspândind uleiul peste tot pe carcasă și creând un fum care era foarte înecăcios pentru piloți. Proiectanții de motoare a fost întotdeauna conștienți de nenumăratele limitări ale motorului rotativ
Motor de avion () [Corola-website/Science/327131_a_328460]
-
este porecla formației de acrobație aeriană a Asociației Române pentru Propaganda Aviației (ARPA) din perioada interbelică. Inițial formația a cuprins trei avioane, pilotate de aviatorii Mihail Pantazi, Petre Ivanovici și Max Manolescu. Ulterior din formație au mai făcut parte și aviatorii Gheorghe Gherasim, Nicolae Burileanu, Victor Stănescu și Gheorghe Bordeanu. Formația a folosit inițial avioane ICAR M23b, apoi avioane ICAR Universal Acrobatic, iar
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
foarte bun, este reținut la școală, ca instructor. Ivanovivi a participat la raidul din 1933 din Africa și la raidul din 3 ianuarie - 24 martie 1935 din Africa cu Irina Burnaia. Devine pilot al societății SARTA, înființată în 1935. Moare pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA într-un zbor fără vizibilitate Arad-București, când un pneu al trenului de aterizare explodează în locaș avariind avionul și cauzând lovirea lui de munți. Maximilian (Max) Manolescu (1902-1985). Devine și el pilot la "Centrul
Dracii Roșii () [Corola-website/Science/330773_a_332102]
-
nivel de master în domeniul eActivități (e-Afaceri, e-Guvernare, e-Media, e-Sănătate) coordonat de mai multe universități, într-un cadru de cooperare interuniversitara la nivel multi-regional și utilizând noile tehnologii informaționale în procesul de educație. Programul va fi pilotat în vederea formării de profesioniști în domeniul utilizării, realizării, implementării și dezvoltării e-serviciilor, e-activităților, e-aplicațiilor precum și a platformelor și tehnologiilor aferente. Centrul de eLearning organizează acest program în colaborare cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea Transilvania din Brașov
Centrul de eLearning () [Corola-website/Science/330772_a_332101]
-
învățământul universitar tehnic prin realizarea unui program de formare inițială și continuă a personalului didactic. Acest program complet și unitar la nivel național este axat pe integrarea tehnicilor interactive de predare-învățare și a TIC în rândul competențelor. Programul va fi pilotat în vederea formării (continue) a personalului didactic existent și respectiv pentru instruirea (formarea inițială) de tineri specialiști în domeniul educației inginerești pentru asigurarea unui învățământ tehnic superior de calitate, în concordanță cu cerințele mediului economic. Partenerii Centrului de eLearning în acest
Centrul de eLearning () [Corola-website/Science/330772_a_332101]
-
Paris - București. Zburând cu un avion Potez XV, numit „"Vlaicu"” a parcurs distanța de 2300 km dintre București și Paris în 13 ore și 20 de minute de zbor, cu u viteză medie de 173 km/h. În august 1927, pilotând un avion Gourdou Lesseur urcă până la 9403 m, stabilind recordul de altitudine al României, recordul mondial fiind de 11 700 m. În 1928 participă la concursul Micii Antante și Poloniei, la care au participat 22 de echipaje din România, Iugoslavia
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
9403 m, stabilind recordul de altitudine al României, recordul mondial fiind de 11 700 m. În 1928 participă la concursul Micii Antante și Poloniei, la care au participat 22 de echipaje din România, Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia. În octombrie 1928, pilotând tot avionul Gourdou realizează un nou record de altitudine, de 10 618 m. În zilele de 11 și 12 octombrie 1930 zboară cu un avion Farman pentru pasageri al aviației civile 3800 km în 20 de ore și 50 de
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
și-a luat numele de „Burnaia” de la apa curgătoare care străbate satul său natal. A fost a doua aviatoare brevetată în România, obținându-și brevetul de pilot civil la date de 27 octombrie 1933 și prima femeie care a traversat pilotând un avion, Munții Carpați. Impresionată de Raidul aviatic românesc București - Malakal din 1933, a încercat în prima parte a anului 1935 să-l repete împreună cu fostul său instructor de zbor Petre Ivanovici, la manșa unui avion IAR-22. Raidul a fost
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Facultatea de Drept a Universității din București, după absolvirea căreia a profesat în cadrul baroului Ilfov. La 2 august 1933 efectuează o deplasare în interesul serviciului la Constanța, alegând ca mijloc de transport o cursă de linie a LARES. Avionul era pilotat de Petre Ivanovici. Călătoria o impresionează în mod deosebit și dorește să învețe și ea să piloteze un avion, insistând ca instructor de zbor să-i fie Ivanovici. Acesta îi spune să-l caute la școala de pilotaj civil patronată
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
august 1933 efectuează o deplasare în interesul serviciului la Constanța, alegând ca mijloc de transport o cursă de linie a LARES. Avionul era pilotat de Petre Ivanovici. Călătoria o impresionează în mod deosebit și dorește să învețe și ea să piloteze un avion, insistând ca instructor de zbor să-i fie Ivanovici. Acesta îi spune să-l caute la școala de pilotaj civil patronată de Asociația Română pentru Propaganda Aviației, unde era instructor. Lecțiile încep la 5 septembrie, la Școala de
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Grigore Stoenescu, om bogat, cu pasiunea aviației. În 1941 își va pierde tatăl, care a încurajat-o, după ce își pierduse și mama. În urma propunerii prințesei Marina Știrbei de a înființa o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, Forțele Aeriene Regale ale României invită la manevrele militare regale de la Galați, din 1938, pe Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și . La începutul războiului a ajuns la Tiraspol, însă, la prima misiune de transport vederea
Irina Burnaia () [Corola-website/Science/330888_a_332217]
-
Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia) la manevrele militare ce au avut loc la Galați. În 1939, Marina Știrbey a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de "Escadrila Sanitară", a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]
-
de menționat faptul că România a fost singura țară din lume care a avut în al Doilea Război Mondial o escadrilă de acest fel. Ideea de a înființa în România o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților cu avioane pilotate de femei, i-a revenit prințesei Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România). Unității înființate în anul 1940 i-au fost atributie mai multe tipuri de aeronave, în principal avioane poloneze. Primele aviatoare ale escadrilei au
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
timp de conflict armat. În urma unui raid efectuat în Suedia și Finlanda, prințesa Marina Știrbei (membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din România) a avut ideea de a înființa o formație de avioane sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei, după modelul organizației feminine finlandeze „Lotta Svärd”. Forțele Aeriene Regale ale României au fost receptive și au invitat la manevrele militare regale de la Galați din 1938 câteva aviatoare brevetate, pentru demonstrație. Au fost invitate Marina Știrbei, în calitate de membru
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
primit certificate ca fiind apte pentru a servi într-o unitate de aviație militară. Ca urmare, Marina Știrbei a înaintat un memoriu către Ministerul Transporturilor, Navale și Aeriene în care propunea înființarea unei escadrile sanitare militare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Memoriul a fost aprobat de subsecretarul de stat al Aerului din România cdor. av. Gheorghe Jienescu, și, la 25 iunie 1940, a luat ființă Escadrila Sanitară, având ca prime titulare pe aviatoarele stagiare Nadia Russo, Mariana Drăgescu și
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fost trimisă pe aerodromul de la Focșani, iar în ziua începerii ofensivei escadrila s-a mutat la Tecuci. În acel moment din escadrilă făceau parte aviatoarele Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, precum și adj. șef. av. Nicolae Popescu („Roată”), care pilota avonul Potez 65. La comanda escadrilei era lt. av. Traian Demetrescu. La 10 iulie escadrilei i s-au alăturat și av. Virginia Duțescu, infirmiera voluntară Ioana (Bica) Grădinescu, care participase și ea la manevrele de la Galați din 1938 ca infirmieră
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
să intre în revizie generală. În timpul bătăliei de la Odessa au fost transportați răniți din din Zalci (), Baden (), Iaska (), Mihailovska, Dimitrievska la Tiraspol, numărul răniților transportați ridicându-se la 700. De la Tiraspol răniții erau transportați la București cu avionul Potez 65, pilotat de adj. șef av. Nicolae Popescu. Cu avioanele escadrilei, precum și cu avioanele Junkers Ju 52 ale LARES, în perioada 22 iunie - 31 decembrie 1941 au fost evacuați de pe front 5249 de răniți și bolnavi. Prin Înaltul Decret Regal nr. 2712
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
Simferopol - Kerci - Simferopol. Aceste trasee s-au repetat cu regularitate până la 6 octombrie. La sfârșitul lunii august Victoria Pokol a fost rechemată la București în urma unei abateri disciplinare. Secția a avut și prima pierdere de material - avionul RWD-13S nr. 3, pilotat de Ștefan Petrescu a fost avariat în urma unei aterizări forțate, cauzată de o pană de motor. Oricum, în urma ofensivei sovietice aeroportul Simferopol devenise nesigur, astfel că la 22 septembrie s-a sfârșit cea de-a treia campanie a Secției I
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
fiind unul dintre membrii inițiali ai formației Dracii Roșii. Ia parte la raidul din 1933 din Africa, și la raidul din 3 ianuarie - 24 martie 1935 din Africa cu Irina Burnaia. Devine pilot al societății SARTA, înființată în 1935. Cade pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA în urma unei defecțiuni mecanice, fiind primul aviator român victimă a unui accident aviatic al unei curse regulate civile. Este comemorat prin mitinguri aviatice la aerodromul Cilieni, lângă Băilești. În Primul Război Mondial se înrolează
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
octombrie, la mitingul de la Băneasa, cu care ocazie formația își capătă porecla de „"Dracii Roșii"". În 1934 și 1935 vor zbura pe avioane ICAR Universal Acrobatic. În iunie 1934, la mitingul organizat de ARPA la Băneasa execută remorcarea unui planor pilotat de Valentin Popescu, una dintre primele remorcaje executate în România. Pentru popularizarea sportului și turismului aviatic, precum și pentru afirmarea aviației românești, locotenent-comandorul Alexandru Cernescu, căpitanul George Davidescu și Mihail Pantazi au studiat posibilitatea realizării unui raid aviatic pe distanță mare
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
de pilot civil și începe să execute curse pentru LARES. În 1935 trece la SARTA. Este calificat pentru zbor pe toate aparatele din dotarea aviației militare și civile. La 1 februarie 1936, efectuează ultimul său zbor, pe ruta Arad - București, pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA într-un zbor fără pasageri. Deoarece era un zbor fără vizibilitate, pentru a evita ciocnirea cu munții urcă ceva mai sus. Avionul suferă o avarie, radiotelegrafistul Gheorghe Serdie emite apelul « avion cassé » (), apel înregistrat
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
( - VFR) este un set de reguli după care un aviator pilotează un avion în condiții meteorologice în care vizibilitatea este suficientă ca pilotul să vadă încotro zboară avionul. Pentru zborul la vedere există niște condiții meteorologice minime ( - VMC). Aceste condiții trebuie să permită pilotului să vadă solul și diverse repere de pe
Zbor la vedere () [Corola-website/Science/331000_a_332329]