2,058 matches
-
unde, pe alocuri, mai pâlpâie lumânări proaspete. Și gardurile se mai reazemă ici, colo de câte-un câine răgușit și înfometat, rezemat și el la rându-i de un capăt de lanț ruginit de vremuri triste și timpi morți. Pe Piscul Curăturii aleargă o șa neroadă cu o iapă-n călduri sub dânsa, alături de-un mustang rebegit, care, și el alergă, dar, în sens invers acelor de ceasornic. Dimineața primenită de verde cu ochii albaștri care tocmai și-a coborât
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
blidul meu, ca și în cugetare, Desprins-am gustul otrăvit și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel la aproape toți expresioniștii germani, inclusiv la românul Arghezi, relația om-divinitate ia un aspect dramatic, apare ca o încleștare sălbatică
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
să caut pe cât va fi posibil, Optimismul să-mi fie tovarăș, Un alt termen este inadmisibil, Ca să-l reiau iarăși și iarăși. Dar zadarnic. Încerc în neant, Să trec peste gândurile sumbre, Să-mi pară totul mult mai înalt, Ca piscurile în ale serii umbre. Leșul Ursului 18 octombrie 1965 Referință Bibliografică: CONCRETIZARE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CONCRETIZARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374985_a_376314]
-
tăcută în așteptare,durerea ce le -nvie o umbră-n ochii vieții, în zorii dimineții răsună doar neliniști în zarea purpurie. Pe-ntinsurile întinse ,din mari până la munți plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți sub albă lor cărare trec piscuri fără frunți durerea și plăcerea e viața atâtor prinți! Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu sub tei de primăvară pierduți în infinit ai adormit în iarna ,luceafăr cenușiu călăuzind lumină pierdută-n asfințit! E iarnă peste lume ,e ceață
TRIBUT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375440_a_376769]
-
speram să-mi acopăr admirația dominantă. Oooo, i- am răspuns încurcat în silabe. -Nu curte ți-aș face, stimată doamnă cu zâmbete eterne ci o rezervație naturală în mijlocul munților de piatră ai viselor mele. Acolo sus, pe cel mai înalt pisc, aș urca în fiecare zi să pot vedea lumina dimineților cum se răsfață pe chipul tău. Domnul meu, mi-a răspuns ea zâmbindu-mi frivol, vă mulțumesc, probabil sunteți vreun poet rătăcit pe aceste meleaguri. Vă plac munții și scrieți
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
timpanul verbului a călători și atunci ca dintr-o eroare a dumnezeului uituc devin piatră din piatră umbrele ies oameni prin frunze melcii-mi pierd gândirea o filă cade în nisip iar eu zidesc zidindu-mi firea castelul orbilor pe pisc înalt e muntele de vorbe când verbe dorm uitând ce sunt tematici grele pasc adverbe când relative când de timp Anne Marie Bejliu, 28 august 2016 Referință Bibliografică: schimb sensul călătoriei / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SCHIMB SENSUL CĂLĂTORIEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375569_a_376898]
-
aleargă tot mai tare. Singurel acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda de curată, Iar pe mal, lacom se-adapă Căprioara însetată. E ușor s-o nimerească! O
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
Astfel că pilotul spera să întâlnească un val de aer care, compensând insuficiența motorului, să‑l înalțe cu cei 300 de metri necesari. Va ști să folosească acest șoc pentru a trece. O dată depășit zidul compact, se va strecura printre piscuri și stânci, va luneca din vale în vale, se va juca de‑a v‑ați ascunselea cu muntele și va ajunge la țintă. Și iată‑l patrulând din nou în fața giganticului meterez, pândind mișcările văzduhului. Prima dintre ondulările pe care
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
de‑a‑ntregul. Mult însă n‑a durat. Nu cumva pilotul amânase doar cu câteva ore - și ce ore! - întoarcerea “ acasă ”? Se găseau pe un platou, ușor înclinat, împrejmuit de prăpăstii. De jur împrejur, într‑o dezordine fantastică și grandioasă, piscurile scăpărau. Un deșert de piatră și zăpadă se întindea cât vedeai cu ochii. Și o tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
simte dorul profund de depășire și înscriere a persoanei pe frontul luptei spirituale, care poate duce la asemănare cu Dumnezeu, prin experiență, cunoaștere și progres. Pentru Părintele Stăniloae, ascetica și mistica sau antropologia desăvârșirii creștine semnifică un urcuș și un pisc, echivalente experierii supremei apropieri a divinității de persoana umană cu ajutorul forțelor naturale ale acesteia, sprijinite de puterea divină ce se află, de la Botez, în fiecare suflet. Operele Sfinților Părinți sunt indispensabile înduhovnicirii și îndumnezeirii noastre, prin urmare, nefolosirea lor în
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
suflet. Operele Sfinților Părinți sunt indispensabile înduhovnicirii și îndumnezeirii noastre, prin urmare, nefolosirea lor în examinarea regulilor care duc pe om de la prima treaptă a urcușului spre desăvârșire până la contemplație este de neînchipuit. Căci ei ne arată că acesta este piscul la care se ajunge prin efort susținut: contemplarea și unirea cu Dumnezeu. Avem, așadar, un îndelungat efort de purificare (asceza) și încununarea acestuia prin atingerea asemănării cu Dumnezeu (mistica): < > 1. Deși este aproape unanim recunoscut că delimitarea dintre ascetică și
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
Prințesei Mărgărita. Ai fugit din turn cu mătura Babei Hâda? - Le căutam pe prințesele răpite, îi răspunse prințul în locul fetei. - Nu e nici picior de prințesă pe aici. Le-au luat vulturii și le-au dus în cuibul lor de pe Piscul Argintiu. Nu puteți ajunge acolo fără ajutorul meu. Un vultur cu ochi de sticlă stă de pază mereu să anunțe dacă se apropie străin de cuib, alt vultur, cu gheare de oțel e gata să îi scoată ochii oricui se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
rău și a uitat de mine, dar, înainte, îi făcea plăcere să îmi smulgă penele și să îmi rupă aripile. Înțelegându-se cu pasărea cum aveau să facă să le salveze pe prințese, flăcăul și fata porniră în urma ei spre Piscul Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra piscului pentru a-i anunța pe ceilalți despre sosirea unor străini. Pasărea cu pene cenușii se năpusti asupra lui, încercând să îl împiedice să zboare mai sus și se încinse o luptă grozavă între cele două păsări. - De-aș avea o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
cu ochi de sticlă. Pe loc, acesta se prefăcu într-un unicorn alb, cu un corn de sticlă strălucitor și o stea în frunte. - Mulțumesc, strigă unicornul, nu voi uita ajutorul! Uimiți, cei trei porniră mai departe, către cuibul de pe Piscul de Argint. Nu trecu mult și, spre ei, se aruncă un vultur cu gheare de oțel, mai mare și mai periculos decât primul. Pasărea cu pene cenușii porni din nou la luptă. Penele zburau în jur și sângele țâșnea din
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pe loc într-un unicorn argintiu cu copite de oțel, un corn de oțel și două stele în frunte. - Mulțumesc, strigă și acest unicorn, am să țin minte ajutorul! După ce și acest unicorn se făcu nevăzut în pădurea de la poalele Piscului Argintiu, prințul, prințesa și pasărea cenușie zburară tot mai sus, până ce străpunseră norii și putură să vadă cuibul uriaș în care prințesele răpite erau păzite de un vultur imens, cu cioc de aur. Zărind străinii, vulturul își deschise aripile amenințător
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
acel moment, prințul reuși să arunce acul în pieptul păsării uriașe, care se transformă pe loc într-un unicorn auriu, cu un corn de aur și trei stele în frunte. - Mulțumesc, zise acesta. Vă voi duce pe toți departe de Piscul de Argint, de Prăpastia fără Fund și de Muntele de Fier, unde vrăjile Babei Hâda nu vor mai avea putere. - Întâi prințesele, zise Prințul Izvoarelor, ele așteaptă de mult timp salvarea. Noi vom zbura cu mătura până unde aceasta va
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
zbura cu mătura până unde aceasta va avea putere și te vom aștepta la poalele Muntelui de Fier. Zis și făcut. Unicornul auriu plecă cu prințesele în spinare, iar Prințul izvoarelor, Prințesa Mărgărita și pasărea cenușie începură să coboare de pe Piscul Argintiu. Nu trecu multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea fi măcar odată Regele Văzduhului, aș înfrunta-o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre nori, acolo unde nu mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de Prințul Izvoarelor, care porniră din nou la
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
deasă prin care-am colindat doinind mereu. Nu știu de ce simt sufletu-mi vibrând de-un tineresc avânt ce orișicând e-n stare să înfrunte mii de riscuri, să nu îi pese dacă mai cad stânci atunci când urc cutezător spre piscuri și văd în jur numai prăpăstii-adânci. Nu știu de ce și nu aștept răspuns. Încrederea în mine mi-e de-ajuns ! Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu știu de ce... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1632, Anul V, 20 iunie
NU ŞTIU DE CE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372422_a_373751]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului De pe-acest pisc De pe-acest pisc pe care-am nimerit nu mai cutez să risc un pas greșit. Mai sus n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372440_a_373769]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului De pe-acest pisc De pe-acest pisc pe care-am nimerit nu mai cutez să risc un pas greșit. Mai sus n-am cum să urc ne-naripat, în jos nu-i niciun drum ca să-l străbat. Numai căzând și sfâșiat de stânci mă mai văd străbătând văile-adânci
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372440_a_373769]
-
Timpul își schimbă ritmul. Pervertesc până și clipele la dragoste. Când iubesc, viața mea se reduce la un singur om. Ceilalți pierduți în alte cercuri de iubire îmi sunt străini. Când iubesc dimineața devreme și noaptea târziu mă prind pe piscuri. Scările iubirii sunt doar urcătoare. Pe umărul drept soarele, pe umărul stâng luna și eu la mijloc iubire curgând. Când iubesc totul e verde, păsărelele cântă, apele curg până și norii sunt doar perne uriașe pe care dorm fericiți îngerii
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
nopții pentru o factură, neachitată.. Relax, vă rog! Viața e mai ușoară, mai simplă și drăguță. "Eternul feminin, etern de necuprins, nemărginit, etern infinit ca un nesfârșit deșert nisipos cu dune fremătătoare, ca un imens ocean cu mari adâncimi și piscuri profunde, ca o câmpie întinsă, mănoasă și roditoare, dar ca toate acestea la un loc, în sensul grandorii și ne cuprinderii cuvântului "feminin" deoarece am putea spune atât de multe, constatând la nesfârșit ca de fapt nu știm nimic...". Spuneam
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]
-
mal și am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi în Împărăția Naturii, veșnic să fii mângâiată și să ai deplină liniște, că odraslele tale au ajuns pe mâini bune, i-am zis. Urc piscul, leg pulovărul cu cureaua, îl iau în brațe ca pe un prunc înfășat și apuc alt drum către casă. Ce bucurie pe nepoțele, când or vedea ce le aduce tataie! Sunt sigur că de azi o vor ajuta pe mamaia
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]