5,361 matches
-
Căci te iubesc! · Ce faci? Ah! țip când îl văd în pragul ușii. E tipul pe care-l urmăresc eu. Sunt în weekend, la cabana șefului meu. Iute, mă îndrept spre poșetă, să-mi iau pistolul. Nu, spune. Îmi arată pistolul. Nici măcar nu ți l-ai luat. Proastă inspirație Ce vrei? întreb. ( Nimic. Pa! Cum să nu?) Ia zi, crezi că am putea face împreună un weekend întreg? Nu ți-ai luat telefon, nu mai e nimeni pe aici. Intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la el, profit de apropiere și îl lovesc îngrozitor de tare în pelvis. Nu pierd timpul, pun mâna pe o sculptură de lemn și nu mă opresc până nu-l las lat. Singura lui șansă este că a fost ceva curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o sculptură de lemn și nu mă opresc până nu-l las lat. Singura lui șansă este că a fost ceva curat și tandru. Mă îndrept spre ieșire, însă ușa e încuiată, la ferestre sunt gratii, mă grăbesc naibii spre pistol, însă nu știu cum se face că tipul a și pus mâna pe el. Cât de repede pot (căci știu că nu va ezita) mă feresc. Poți fi liniștită. Te iert. Eu trebuie să plec, ne mai vedem noi! · Eram în mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
repede, însă îmi vin în fire: Nu! Sigur că nu. Mă lipește de peretele liftului spunând: Mă crezi tâmpit? Nu. Pun foarte mult talent în acest răspuns. Situația e gravă. Când se întoarce o clipă cu spatele, vreau să scot pistolul. Însă el e mai iute, mi-l ia și spune: M-am lămurit. Liftul se deschide, mă ia de braț și mă duce la mașina sa. Unde mă duci? Taci și urcă. Pe drum îmi spune: După ce vor fi publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
teamă, faceți-mi pe plac". Ea ascultă, pierdută, mâna lui o ajută și, strecurată între genunchii crispați, o desface puțin, apoi puțin mai mult, atât cât să se ghicească, în dulcea penumbră a coapselor subțiri, linia slipului satinat. Mânuind un pistol cu apă, bărbatul, după ce îi explică, răbdător ca atunci când vorbești cu un copil, că nu e nimic periculos, va simți doar puțin rece, să se lase deci, să nu se mai apere, iar ea chicotește, deja înfrântă "nu, nu, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tradițional, fetele sunt îmbrăcate în culori deschise (semnificativă este culoarea roz) și se joacă preponderent cu păpuși, băieții poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar atenție pentru relațiile armonioase, băieților le sunt cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu ei, pătimise ani lungi de lipsuri, primejdii și necazuri, deși până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba. Mă gândeam să mă retrag, când ochii albaștri apărură la ferestruică. Viziunea m-a țintuit locului și am simțit că roșesc cu viteza și puterea unui foc de pistol. Fata, copila, mă privea cu o fixitate care ar fi secat apa din țevile fântânii din preajmă. Blondă. Palidă. Extrem de frumoasă. Ce să vă mai spun! Nici măcar nu zâmbea, mulțumindu-se să mă privească atent, plină de curiozitate. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea În partea dindărăt a centurii pentru cazul că trebuia să recurgă, În ultimă instanță, la acest mijloc zgomotos și definitiv, interzis cu tărie de decretele regale, dar pe care În situații dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles, să-i ușureze pe răposați de banii pe care Îi aveau asupra lor. Dacă făceau prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se agațe când sila de sine era atât de intensă Încât se surprindea privind cu un interes excesiv În gura neagră a pistoalelor sale. Unsprezece oameni, numără el până la urmă. Nepunând la socoteală războiul, rămâneau patru În dueluri soldățești În Flandra și Italia, unul la Madrid și altul la Sevilla. Toți, pe motive de joc de cărți, cuvinte nepotrivite sau femei. Restul fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ce ne mai rezervă viața... Am poruncit să ți se pregătească o odaie. Alatriste se destinse imperceptibil. Pe ușa Întredeschisă văzu cum servitorii pregăteau veșmintele și echipamentul contelui. Observă că-i aduceau un pieptar din piele de bivol și câteva pistoale Încărcate. Álvaro de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În enormul vestibul, sub un tablou de Tizian arătând-o pe Danae gata să fie fecundată de Zeus sub forma ploii de aur. Álvaro de la Marca, Îmbrăcat și echipat ca pentru a lua cu asalt o galeră turcă, cu paturile pistoalelor ieșindu-i din cingătoare alături de spadă și de daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost găzduiți cu mai mult confort și cu toate onorurile În casa ambasadorului englez; iar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prințului a cucerit inima Întregului Madrid; asta deși regelui, stăpânul nostru, și contelui de Olivares, după cum s-a aflat mai târziu, sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul n-a fost decât sărbătoriri, manifestări de simpatie și firitiseli. Despre Înfruntarea din fundătură, nici un cuvințel. Amănuntele le-a aflat Diego Alatriste când contele de Guadalmedina s-a Întors acasă dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
petrece. În noaptea următoare mă trimisese să dorm Într-una din odăile de jos ale Lebrijanei, sub pretextul că trebuia să primească pe cineva pentru niște afaceri. Dar apoi am aflat că și-a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În momentul acela Își lua mâna de pe daga pe care o trăsese imediat lângă el auzind bătăile În ușă. — Pe Dumnezeul meu, Diego, că mult Îmi ușurezi tu treaba, zise Saldaña, prost dispus, făcându-se că nu vede cele două pistoale cu cremene puse pe masă. Te puteai cărăbăni din Madrid, măcar. Sau te puteai muta altundeva. — Nu pe tine te așteptam. Cred și eu că nu pe mine. Saldaña aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu vede cele două pistoale cu cremene puse pe masă. Te puteai cărăbăni din Madrid, măcar. Sau te puteai muta altundeva. — Nu pe tine te așteptam. Cred și eu că nu pe mine. Saldaña aruncă În sfârșit o scurtă privire pistoalelor, făcu câțiva pași prin Încăpere, Își scoase pălăria și o puse peste ele, acoperindu-le. Deși pe cineva tot așteptai. — Ce se presupune c-am făcut? Eu mă aflam În ușa celeilalte odăi, neliniștit de ce se petrecea. Saldaña mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
va apăra de frig“, mormăise veteranul locotenent zâmbind În barbă. În ce mă privește, n-am rămas acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am Înșfăcat pistoalele de pe masă și spada atârnată În cui și, Învelindu-le pe toate În capă, am luat bocceaua sub braț și am tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fugă, fără să fiu văzut, cei vreo treizeci de pași care mă despărțeau de casa de unde tot nu ieșea căpitanul. Neștiind exact ce să fac, am desfăcut cu grijă capa cu armele și mi-am culcat pe genunchi unul din pistoale. Folosirea lor era interzisă de sancțiuni pragmatice semnate de regele stăpânul nostru și știam bine că, dacă Justiția le-ar fi găsit asupra mea, m-ar fi condamnat la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a secerii lunii, spinarea unui bărbat trupeș care Înainta cu spada goală În mână. Cu coada ochiului am văzut alți doi care se desprindeau din colțurile piațetei. Și pe când eu, cu spada căpitanului În mâna stângă, ridicam dreapta Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înarmată cu pistolul, am mai văzut că Diego Alatriste se oprise În mijlocul piațetei și că În mâna lui lucea metalic tăișul scurt al inutilului său cuțit de măcelar. Atunci am mai făcut doi pași Înainte. Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe de alta din cauza durerii groaznice resimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]