4,022 matches
-
ca prima oară (și cu aceeași curiozitate cu care, între timp, am „consultat-o" pe sărite), cartea semnată de Marc Lemonier și Alexandre Dupouy, Histoire(s) du Paris libertin (Povestea/Poveștile Parisului libertin, La Musardine, 2003). Autorii prezintă o față pitorească și, într-un fel, secretă a Parisului, plimbîndu-ne prin locuri dispărute, dar și prin locuri și astăzi vii, amestecînd personaje reale (marea majoritate) cu personaje de ficțiune, oferindu-ne o sumedenie de exemple scoase din literatură, teatru, cinema, music-hall etc.
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
similare din alte limbi), lucrurile sunt mai complicate. Din seria menționată, termenul magiun - definit în DEX ca „pastă alimentară consistentă obținută prin fierberea și terciuirea prunelor sau, prin generalizare, a altor fructe (fără adaos de zahăr)" - are o istorie destul de pitorească și e încărcat de conotații popular-tradiționale. Cu câteva luni în urmă, presa anunța că un tip de magiun românesc a luat un important premiu internațional. Declarațiile producătorilor recurgeau la toposul publicitar „ca odinioară" („produse care reamintesc candoarea copilăriei, când bunica
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
e prins de istoric în paginile monogafiei. Partea cea mai savuroasă, plină de farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a doua a volumului - o descriere pitorească a meșteșugarilor, negustorilor, hanurilor și viilor, cu evocarea universului muntenesc alcătuit din mahalale, biserici, oboare, maidane, piețe și restaurante, cu ulițele desfundate sau cu podurile legînd sudul de nordul tîrgului, cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
trei decenii, oamenii nu le trimiteau celor dragi mesaje sau fotografii pe telefon. Nici vorbă de așa ceva! Erau la modă vederile poștale cu imagini din diferite zone ale țării. În cele ce urmează, veți putea vedea vederi poștale cu zone pitorești de pe meleagurile României. Iată despre ce este vorba! Vederi din județul Sibiu: Vederi din județul Suceava: Vederi din Timișoara: Vedere din Tulcea: Vederi din Vrancea:
Vederi poștale de pe vremea comunismului-FOTO () [Corola-journal/Journalistic/62704_a_64029]
-
ramurile și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce atrage la volum e comentariul însoțitor al autorului, alături de grija de a reda pitoreștile tente ale lexicului de atunci. Parcă te scalzi într-o matcă de cuvinte care, deși par iremediabil ieșite din uz, îți trezesc o familiaritate latentă, de sunete demult știute. Din acest motiv, cartea nu o citești atît spre a te
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
aceea din culoarea de negru, aproape de casă, la care fusese întâi, ci tocmai aproape de Radu Vodă, în culoarea de albastru, unde bucureștenii se învârteau, la bâlci, în cel mai strașnic, pare-se, leagăn din oraș, zis și dulap. De aici, pitorescul nume al școlii. Desprinderea, așadar, e pereche cu calvarul lui Nică, deși luată mai în glumă. De altfel, învățătorul și școala lui nu sunt o ciudățenie, așa cum i-au făcut bibliografiile, ci oglinda unei epoci. Cu învățătura ei pe apucate
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
i s-a dedicat în ultima vreme ne înfățișează de astădată un șir de interviuri cu personalități care l-au cunoscut pe marele poet și filosof precum și un „eseu-reportaj” menit a-i rememora prezența în Mărginimea Sibiului, „zonă de un pitoresc aparte și de o străveche românitate”. Avem a face mai puțin cu generalități decît cu evocări din proximitate, pe viu, cuprinzînd detalii asupra ființei lui Blaga, împrejurări mai puțin cunoscute ale biografiei sale. Astfel viața nemijlocită a acestuia palpită în
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
de gen al unei societăți care trăiește bucuriile unei existențe netulburate de cutremure sociale și unde germenul revoluționar nu-și are locul. Nu este vorba de o societate aristocratică, ci de oameni simpli cărora regizorul le alătură tâlharii cu figuri pitorești venite dintr-un timp apus, figuri de carnaval, muscali cu mustăți lungi, cazaci fioroși la chip, dar puși pe chef, dar și musulmani cu aerul alunecos al comercianților transformați noaptea în tâlhari. Toată lumea este cuprinsă de o bucurie fără seamăn
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
ei șăgalnic, o animă zbenguindu-se drăcos în ea. Însă tot acolo se află ceva cu mult mai periculos, o toxină care o va face să se spargă și să dispară pentru totdeauna, toxina bolșevică. Preocupat de existența acestui bandit pitoresc, regizorul pare să uite de necesitatea de a introduce proletari în film și aceștia apar tardiv și neverosimil. Cei care schimbă lumea par că nu fac parte din ea, sunt marginalizați de regizor, iar intrarea lor în scenă este intempestivă
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
de recunoscut, chiar dacă termenii generici indică o realitate mai rustică, sau doar un vocabular care s-a învechit între timp: satul Băneasa, satul Herăstrău, grădina Ioanid, răspântia Matache Măcelaru. Revista umoristică manifestă un interes real pentru limbă, în ipostazele sale pitorești; de exemplu, un articol din numărul 7, 52, despre „Limba română la Brașov”, semnalează, în vorbirea chelnerilor (cuvântul are ortografia fonetică chelnăr), un verb a beșteli „a comanda” care ar fi dublat termenul popular cunoscut, fiind însă un împrumut din
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
o lume în care totul e trecător. „ Tout passe. -L’art robuste Seul a l’éternité.” (p. 141) Acest sever credo parnasian impune artistului o cunoaștere profundă a tuturor resurselor limbii. Pentru Théophile Gautier, acest lucru înseamnă senzații plastice, imagini pitorești, dar și simfonii de culori. Symphonie en blanc majeur anunță deja corespondențele baudelairiene, dar și sonetul Voyelles al poetului simbolist Arthur Rimbaud. Jocul subtil al sinesteziilor este revelator pentru asocierea culorii albe durității pietrelor, dar și subtilității muzicale a unei
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
texte încrustate în eternitate și nu există rană mai acută decît să știi că esența cuvintelor tale e trecătoare. Din acest motiv, cronicarul are dreptul să nu fie serios, adică are voie să fie flușturatic, încropind cu lejeritate niște bucăți pitorești și caduce. Să fim sinceri: cîte cronici rezistă la o lectură făcută la un an după scrierea lor? Dar la un deceniu? Și atunci de ce să nu-i concedem cronicarului dreptul de a fi ușuratic în aprecieri? La așa pomelnic
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
Rudel, trubadurul îndrăgostit de legendara „prințesă depărtată”; în Palestina, revede timpurile biblice și pe profeți; în Egipt, descrie originea civilizației umane și monumentele mute ale splendorii, așa cum va face mai tîrziu Eminescu în Memento mori. Ca și la Eminescu, suita pitorească de peisaje culturale, desfășurată în versuri ample, e acompaniată cu muzica de fond a unei filozofii funciar pesimiste. Reflecțiile continui despre efemeritatea omului și a civilizațiilor marchează momentele cruciale ale poemului. Ultimul vers din Conrad („Dar crucea nu mai este
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri ai pitorescului provocator, modelează tipuri umane șarjate, fără a economisi detaliile derizoriului. Nenumărate adnotări au concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se laude că decretul de colonel i l-a semnat Mihai I”. Leonard, un june cu
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
deja înregistrat în Dicționarul limbii române (F-I, 1934) și apare în dicționarele curente (DEX, DEXI 2007), hârțogăraie e absent de pretutindeni. Dacă dicționarele s-au arătat prudente și rezervate față de formațiile în -ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare că
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
de sat mare. Târgul, inclusiv, sau mai ales, sub înfățișarea sa comercială, rămâne partea veche a orașului, unde oamenii vin să-și facă cumpărăturile sau să se vadă și să fie văzuți. Comerțul este de toate felurile. De la cel rudimentar, pitoresc, al vechilor precupeți cu înfățișarea lor câmpenească, strigându-și prospăturile cu multă vioiciune, la luxul caselor de modă, al magazinelor cu pretenț ii, pe care le cutreieră orășeni de cea mai bună stofă occidentală. Orașul devine mai prietenos și se
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
livrești, poeta pune un bemol confesiunii, indicîndu-i un traseu deviat. De asemenea pe direcția obiectivării se află și o seamă de exerciții satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalităț i unisex, inclusiv prin tonalitatea pitorească, mustoasă (Vișinele nu mai coboară din cer). Întorcînduse la senzualități, Lucia Negoiță le acordă o orientare maternă, așadar un cadru instituțional ce le purifică. Ele nu erup anapoda, nu ajung în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma piliturii
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
Un sat pitoresc din Alpii italieni, în regiunea Piemont, a fost recent scos la vânzare, pe site-ul e-Bay, la prețul de 245.000 de euro, chiar de către locuitorii săi, cu speranța ca viitorul proprietar va reuși să aducă numeroși turiști în zonă
Un sat alpin din Italia, scos la vânzare de locuitorii săi () [Corola-journal/Journalistic/53935_a_55260]
-
pe Nae Ionescu nici măcar ca „om al epocii sale” (cum, cu o formulă uzată, spune editoarea în prefață). Imaginea filosofului, fără să fie caricaturală - căci volumul nu omite articolele evident prolegionare, dimpotrivă -, îl acreditează pe profesor mai degrabă ca figură pitorească, tipic bucureșteană, decât ca gânditor serios, apt să subjuge intelectual o generație. Nu e numai rezultatul inevitabil al absenței spiritului critic care ar fi trebuit să guverneze ediția, ci și al lipsei de cunoștințe cu privire la ce este și cum se
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
un romancier interesat de predecesorii săi, englezi sau nu. Câinii negri abundă în referințele și citatele cele mai variate. Unul din mottourile romanului, de exemplu, este din Marsilio Ficino, renascentistul italian din secolul XV pe care îl evocă atât de pitoresc Odobescu în Istoria arheologiei. Ceea ce m-a surprins este absența referinței la un scriitor englez căruia Ian McEwan, și nu doar el dintre contemporani, îi datorează enorm în privința construcției romanului. E vorba de Aldous Huxley. Cel puțin două lucruri se
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]
-
mai interesante pe care le propune romanul lui Radu Mareș ar fi indiscutabil tabloul social, etnic, istoric și politic, zugrăvit cu mână sigură de autor, acesta aducând în prim plan o lume mai degrabă necunoscută cititorului, deopotrivă tulbure și dramatică, pitorească și crepusculară. Decorul este acela al Bucovinei de Nord, de după Marea Unire, din anii celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, completat în ce privește cronologia și cu câteva trimiteri la anii războiului, 1940 și 1941.” La această dimensiune principală a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
copleșiți de teama de a imita ceva, chinezii au reușit într-un an și cu o investiție de 940 de milioane de dolari, potrivit rapoartelor locale, să creeze în districtul Bolu al provinciei Guangdong, o versiune ”Made in China” a pitorescului sat austriac Hallstatt. La inaugurarea noului sat chinez, a fost prezent și primarul originalului Hallstatt, Alexander Scheutz, împreună cu o delegație austriacă, nu numai pentru a admira fidelitatea copiei, ci și pentru a parafa proiecte viitoare în vederea unor schimburi culturale, potrivit
Clona chineză a satului Hallstatt din Austria și-a deschis porțile () [Corola-journal/Journalistic/66618_a_67943]
-
nu a cunoscut acea "tentație a cărămidarului" la care au sucombat, după opinia sa, unii dintre confrații constructori de laborioase edificii critice. Opera lui Regman este un amplu fragmentarium în care, ca într-un oraș cu multe și variate cotloane pitorești, pe oriunde a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice, mărturii
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
cum se adapta, nevoia prieteniei și a iubirii, acute la o asemenea vârstă și descoperirea lumii în care într-un fel sau altul trebuie să se integreze. Aparent, un roman scris ușurel, îmbibat de farmecul oralității și al unui limbaj pitoresc și colorat, Azi ca mâine și poimâine cucerește prin ingenuitatea confesiunii și prin cruzimea judecăților privind tot ce se află în jur: tatăl absent și mama neajutorată, grupul închis al imigranților ce amintește de un trib, deși trăiește într-o
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]