893 matches
-
singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămîi la răspunsurile dintr-un singur cuvînt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha, ce aiureală. În dimineața asta ar trebui să Îndosariez niște chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit o Întreagă poveste despre cum cei de la pizzerie au Înțeles greșit, că am comandat pizza cu piper verde, În loc de pepperoni, ha ha, ce aiureală. În dimineața asta ar trebui să Îndosariez niște chestii, dar În loc de asta mă trezesc luînd o bucată de hîrtie și notînd pe ea o listă de posibile locuri pentru Întîlnirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi vine să mă prăbușesc pe asfalt, să-mi Îngrop capul În mîini și să plîng În voie. Ce zici de o pizza ? spune Jack, și ridic capul, cu speranță renăscută. — De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vînzare. Arată spre un fast-food cu aspect destul de nașpa. Și văd și o bancă. Arată spre partea opusă a drumului, spre o grădiniță Înconjurată de un gărduț metalic, cu pavaj, copaci și o bancă de lemn. Tu du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
banca. În viața mea nu mi-a fost atît de Îngrozitor de jenă. Niciodată. Jack Harper mă duce la cel mai super și mai luxos restaurant din lume. Iar eu Îl duc pe o bancă dintr-un parc din Clapham. — Poftim pizza, spun, aducînd cutiile fierbinți În locul În care stă. Am margarita, cu șuncă, ciuperci și pepperoni. Nu-mi vine să cred că asta o să mîncăm. Vreau să spun că nu sînt nici măcar niște pizze care să arate bine. Nu sînt nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bancă dintr-un parc din Clapham. — Poftim pizza, spun, aducînd cutiile fierbinți În locul În care stă. Am margarita, cu șuncă, ciuperci și pepperoni. Nu-mi vine să cred că asta o să mîncăm. Vreau să spun că nu sînt nici măcar niște pizze care să arate bine. Nu sînt nici măcar pizze gourmet, cu anghinare prăjită. SÎnt doar niște felii de aluat ieftin, pe care e pus niște cașcaval congelat și pe care sînt aruncate cîteva toppinguri destul de respingătoare. — Perfect, spune Jack cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun, aducînd cutiile fierbinți În locul În care stă. Am margarita, cu șuncă, ciuperci și pepperoni. Nu-mi vine să cred că asta o să mîncăm. Vreau să spun că nu sînt nici măcar niște pizze care să arate bine. Nu sînt nici măcar pizze gourmet, cu anghinare prăjită. SÎnt doar niște felii de aluat ieftin, pe care e pus niște cașcaval congelat și pe care sînt aruncate cîteva toppinguri destul de respingătoare. — Perfect, spune Jack cu un surîs. Ia o gură mare, apoi se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și mă uit siderată. La poarta micii grădini se află Sven. Ce naiba caută Sven aici ? — La țanc, murmură Jack. Salut, Sven. Dar... ce face aici ? Îl fixez pe Jack. De unde știa unde sîntem ? — M-a sunat cînd erai tu la pizza. Oftează și se freacă pe față. Nu știam că o să ajungă chiar așa de repede. Emma... uite care-i treaba, a intervenit ceva. Trebuie să schimb două vorbe rapide cu el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sarmalele bănățene, cele mai mari făcute în țara noastră, pogăcelele (turtă din mălai sau făină de grâu coaptă, adesea cu jumări), „varga beleș” (budincă din tăieței de casă cu brânză de vaci și stafide, învelită din foi de plăcintă) și pizza cu blat de porumb, invenție a morarilor italieni aduși aici de împărăteasa Maria Tereza, în secolul al XVIII-lea. Bucovina a fost, dintotdeauna, patria cartofului, a lactatelor și a cărnii de vită, a vânatului bogat și a peștelui gustos. Produsul
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
croitorie, când cu metrul de tâmplărie. Fabricarea cărții, cu cele 50 de planșe color, va costa o avere (peste 20 000 $) și e programată să apară în preajma Târgului de la Frankfurt. N-am reușit să exportăm nici mămăliga (de ce în fond pizza, și nu mămăliguță cu brânză și smîntînă? ― e limpede că lumea are ceva cu noi!), nici sarmalele, nici folclorul, poate reușim cu zmeii, mult mai onorabili decât Dracula, și care, în plus, au un enorm potențial publicitar, ba se mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scăpare. Da, s-a trezit ea obligată să spună. Așa este. Lisa a rezervat o masă la Halo pentru ea și Jack. Mai bine să preia ea controlul, pentru că avea impresia că, dacă se lăsa pe mâna lui, ajungeau la Pizza Hut. Cu o jumătate de oră înainte de plecare, s-a dus la baie pentru a se asigura că arată cât se poate de bine. Din fericire, în ziua aceea purta costumul Press and Bastyan de culoarea lavandei. Și, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să le lăsăm așa pe seara asta. —Mai bine nu, iubita, sunt multe de făcut. Pusă la punct, Lisa a sunat după pizza și au reluat treaba. S-au oprit după miezul nopții. — Care e termenul-limită pentru toate astea? întrebă Lisa. Ziua care trecuse o epuizase și o lăsase dezolată și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
io dacă puțoiu nu vrea una! Păi, dacă treci pe lângă Brattisani’s, iau și eu un pește, se decide Ray. 00000mănâncă000mănâncă00000poți să-i — ’Nțeles. Ascusimți gustul Bruce? Poți să simți gustulân alimentele pentru cuptorul cu microjegului, mizeriei, negreala aia uleioasănd. Pizzele astea mici sunt numde combustibil fosil din gura ta pe cândmbalate În pachete de câte zete Îneci de parcă ai avea gura astupată cu un căluș — Mda, și scuipi? Încă Îi mai auzi În mintea ta vocea cum te Îndeamnă — Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe aici, în fața vitrinelor cu mâncare se întind cozi fără speranță, numai la pizzeria de la ultimul etaj mai sunt locuri, iar eu mă așez epuizată pe un scaun din plastic, mai trag un scaun pentru Noga, apoi încep să mestec pizza aceea tare, călduță, de-asta nu e nici o coadă aici, desigur, nimic nu e întâmplător, nici tăcerea ei plină de ostilitate. Ce ai mai făcut astăzi la școală, o întreb eu, iar ea îmi răspunde în mod automat, parcă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să îmi pun capul pe masă și să izbucnesc în plâns fără un motiv clar, fără justificări, ce are ea în comun cu însingurarea adevărată, totală, nimic, este doar Noghi a mea, singura mea copilă, care sparge zgomotos între dinți pizza aceasta crocantă, fața ei este încă albă ca laptele și moale, câți pistrui noi o pătaseră, buclele ei aurii îi încadrează fața ca o aură, Noghi, care nu mai are ce să îmi spună, care își ascunde singurătatea de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reg\sesc un r\spuns. Mi-am dat seama mult mai târziu, după vreo doisprezece-treisprezece ani. Venisem la Santa Fe, în New Mexico, să mă întâlnesc cu un pictor. Am intrat într-o pizzerie și în timp ce beam bere și mâncam pizza, priveam splendidul apus de soare. Totul părea înmuiat în roșu - mâinile, farfuria, masa, lumea din jurul meu. Era un roșu sclipitor, de parcă totul ar fi fost stropit cu un suc special de fructe. Acel copleșitor apus de soare mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbă! spuse ea, zâmbind. Acum, că mă simt mai bine, mi s-a făcut o foame de lup. Hai să mâncăm o pizza! Am dus-o la o pizzerie pe care o știam bine. Am comandat bere la halbă și pizza cu anșoa. Nu-mi era foame, dar am mâncat patru din cele douăsprezece felii. Midori a terminat restul. Repede ți-ai mai revenit! am zis. Nu cu multă vreme în urmă erai palidă și amețită. — Pentru că e cineva care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din cele douăsprezece felii. Midori a terminat restul. Repede ți-ai mai revenit! am zis. Nu cu multă vreme în urmă erai palidă și amețită. — Pentru că e cineva care-mi satisface toate poftele, răspunse ea. Mi-a trecut și oboseala. Pizza a fost extraordinară! — Ia ascultă, chiar nu e nimeni acasă la tine? am întrebat-o. — Pe cuvânt că nu e. Sora mea e la prietenul ei. E foarte fricoasă și nu poate să doarmă singură în casă. — Atunci să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
No modern love for me, it's all a hustle What's done is done, now is my turn to have fun. * Mustafa a așezat cele câteva lucruri pe care le alesese În fața casieriței: măsline de Kalamata, spanac congelat și pizza cu brânză feta, o cutie cu supă de ciuperci și o cutie cu supă de pui cu tăiței. Până nu venise În America nu fusese În viața lui nevoit să gătească. De fiecare dată când robotea prin bucătăria apartamentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și l-au mușcat pînă cînd au reușit să-l răstoarne pentru a se înfrupta apoi din cojile de cartofi rămase acolo precum și din cîteva ambalaje încă impregnate de uleiuri și sosuri. o cutie de carton cu un sfert de pizza în ea a dat naștere atunci unei adevărate bătălii între păsări excitate și devenite de o sălbăticie incredibilă. Dar nimeni în imobil nu pare să fi auzit nimic. sau poate tot ce auzeau li se părea normal, o simplă componentă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
artere de circulație irigînd cu vehicule de mare putere un peisaj urban cîteodată mai uman, dar alteori de o urîțenie dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o oază de verdeață și apoi din nou clădiri utilitare fără nici cea mai mică urmă de intenție estetică. totul îmi era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înconjurat de un desen viucolorat, îl aștepta un mesaj de la fiul său. NU UITA, spunea mementoul electronic, AZI E SEARĂ DE FILM. În fiecare marți, încă din timpuri imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau șanse să fie mai degrabă The Postman Always Rings Twice, dar tradiția dăinuise. Jack era oarecum măgulit, fără a o mărturisi, de faptul că fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună, se lumină, și ochii îi străluciră de plăcere. Întotdeauna aștepta cu nerăbdare ziua de marți, când venea Jack. Când Jack ajunse acasă, pizza cu porție dublă de ciuperci (așa cum îi plăcea lui Ben) tocmai începea să se răcească. Dar el și Ben erau doi virtuozi ai cuptorului cu microunde și în curând stăteau cuibăriți în fața televizorului pe care rula genericul de la Nosferatu. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unor oameni să depindă de flaconul dosit aici, în spatele recipientelor cu cola dietetică și piccalilli, menite să condimenteze sendvișurile cu brânză cumpărate de la magazin. Era seara pe care Ben și Jack o petreceau acasă, uitându-se la film și comandând pizza. De data asta Jack lăsase alegerea filmului și a sortimentului de pizza în grija fiului său. Văzuseră deja cam jumătate din Pulp Fiction și Jack nu râsese nici o dată, nici măcar la scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dietetică și piccalilli, menite să condimenteze sendvișurile cu brânză cumpărate de la magazin. Era seara pe care Ben și Jack o petreceau acasă, uitându-se la film și comandând pizza. De data asta Jack lăsase alegerea filmului și a sortimentului de pizza în grija fiului său. Văzuseră deja cam jumătate din Pulp Fiction și Jack nu râsese nici o dată, nici măcar la scena când individul din spate era împușcat, sau în timpul discuției despre echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
echivalentul franțuzesc al sendvișului Quarter Pounder. Ben se simțea trădat pentru că asta era secvența la care repetau întotdeauna replicile la unison, râzând de fiecare dată, dar în seara asta, taică-său nici măcar nu părea să urmărească filmul. Cutia goală de pizza zăcea plină de grăsime, parcă studiindu-i, pe măsuța din fața televizorului. Cu un aer absent, Jack se ridică s-o arunce, încălcând încă una din regulile lor nescrise. În seara lor ca între băieți, nici unul din ei nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]