37,317 matches
-
vârsta medie a petrecăreților de noapte a rămas, de fapt, cam aceeași. Iar multe dintre diferențele care-i scot din minți pe „vechii” vamaioți au pur și simplu de-a face cu faptul că când vamaioții optzeciști și nouăzeciști se plângeau, la rândul lor, ca „Vama nu mai e ce-a fost” și că „s-a umplut de puști”. O parte dintre vamaioții de ieri și-au găsit repede alte refugii, la Portița, la Vadu, la Sfântu Gheorghe, la Sulina. Dar
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
îi tot așteaptă să le vină mintea la cap, dar am învățat să accept că oamenii cresc în ritmuri diferite și că vârsta biologică nu e totuna cu cea sufletească. Singurii pe care nu-i înțeleg sunt cei care se plâng că Mi se pare straniu că-i supără ceva ce ține de domeniul firescului și al evidentei. Chiar dacă sufletește ești mai tanar cu un deceniu sau chiar cu două decât congenerii tăi, nu te poți aștepta că lumea să stea
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
vreme este să te naști și vreme este să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit; vreme este să ucizi și vreme să tămăduești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești; vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuești; vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișări; vreme este să agonisești și vreme să
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
lucrurile astea pe ele le plictisesc. Chiar așa ne-au spus - că le plictisesc îngrozitor. Așa că ne luăm tandrețea și o băgăm la loc în buzunar, o punem bine pentru cele care vor ști s-o aprecieze: femeile după care plângem la al treilea pahar, cele după care alergăm în pas de pudel printre mașinile oprite la semafor, femeile care ne fac din vorbe și care rareori ne mai fac și altceva. Iubitele noastre, dragele noastre, nebunaticele noastre fixații. Zânele, nimfele
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
Dragoș Bucurenci Phnom Penh, 17 aprilie 1975. O femeie plânge lângă cadavrul soțului ei. Cu câțiva ani înainte ca Andrei Pleșu să mă trimită la bibliotecă și Gabriel Liiceanu în Coreea de Nord, am fost împreună cu sora mea la Institutul Francez să vedem un documentar, “La machine de mort Khmer Rouge”, despre
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
refugiat în junglă. Cu adevarat, una dintre cele mai rușinoase greșeli din istoria acestei organizații. înspăimântător....nu facem decta să vorbim deși am putea să facem mai mult Impresionant într-adevăr... Ce poate fi mai tragic decât o femeie care plânge lângă un soț decedat ? Cred că nimic . Frumos articolul dar și trist în același timp Am vizitat și eu Cambodgia și închisoarea S21, poate un pic înaintea ta. Recunosc că n-am avut puterea să vizitez S-21 până la final
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
că femeile sunt bitchy și iraționale.(creaturi emoționale de altfel, diametral opuse bărbatului - creatură rațională) Nu știu, grecule, eu mai am citit și altceva decât Playboy și nu cred că femeile-s emoționale și bărbații raționali și nici nu mă plâng că femeile sunt bitchy. Dar îmi dau seama că așa se văd lucrurile din bancă ta și-mi pare sincer rău pentru tine. Eu una sunt o “creatură emoțională” și nu înțeleg ce e așa de rău în asta. Oricum
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
Dragoș Bucurenci O Românie fără Andrei Pleșu, fără Regele Mihai și, mai nou, fără doctorul Arafat. Acum niște luni, Președintele se plângea că, “vedeți, noi încă nu ne așezăm corect valorile.” Observ că s-a apucat să dea cu barda și în ultimele valori care mai erau încă așezate la locul lor. Astă-primăvară, guvernul din Bangladesh s-a umplut de rușine în fața
România lui Traian Băsescu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82427_a_83752]
-
apoi al altora. Asta era o poziție de putere explicită, venea la pachet cu un status social recunoscut. Aveam drept de decizie asupra altcuiva. Și mi-l exercitam fără multe menajamente. Am avut angajați pe care i-am făcut să plângă în fața mea, si nu de bucurie. Când mi se părea că merită să fiu rău, eram rău. Puterea însemna capacitatea de a-i face pe alții să facă cum vreau eu, indiferent de ce voiau ei. Pe la 25 ani a început
Despre putere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82440_a_83765]
-
e urât în România, dar declarația lui Cheloo de ieri seară de la X Factor mi-a adus aminte câtă ură nedreaptă mocnește încă în sufletele unora dintre noi. Si totusi. Refuz să-mi dau ochii peste cap și să mă plâng pe blog, pe Facebook sau în compania prietenilor, de lipsă de maturitate a unui rapper care promovează idei neonaziste la o emisiune de maximă audiență și de tăcerea complice a postului TV care le difuzează. Pentru că, dacă aș face doar
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
trăi alături de copilul său, dăruit de Dumnezeu. Visul s-a repetat și după nașterea fiului ei. Un vis că o stare! O stare de bine, indescriptibila în cuvinte. Pe tot parcursul conversației noastre, mai bine de o oră, mămică a plâns încet, abia auzit. A plâns, de altfel, la fiecare discuție telefonică cu mine; plânge ori de câte ori vorbește despre fiul ei, Sebastian, acum în vârstă de 3 ani și 3 luni. Întotdeauna și nu întâmplător descriu evoluția sarcinii mămicii, pentru ca, în aceste
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
de Dumnezeu. Visul s-a repetat și după nașterea fiului ei. Un vis că o stare! O stare de bine, indescriptibila în cuvinte. Pe tot parcursul conversației noastre, mai bine de o oră, mămică a plâns încet, abia auzit. A plâns, de altfel, la fiecare discuție telefonică cu mine; plânge ori de câte ori vorbește despre fiul ei, Sebastian, acum în vârstă de 3 ani și 3 luni. Întotdeauna și nu întâmplător descriu evoluția sarcinii mămicii, pentru ca, în aceste luni se clădește o VIAȚĂ
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
fiului ei. Un vis că o stare! O stare de bine, indescriptibila în cuvinte. Pe tot parcursul conversației noastre, mai bine de o oră, mămică a plâns încet, abia auzit. A plâns, de altfel, la fiecare discuție telefonică cu mine; plânge ori de câte ori vorbește despre fiul ei, Sebastian, acum în vârstă de 3 ani și 3 luni. Întotdeauna și nu întâmplător descriu evoluția sarcinii mămicii, pentru ca, în aceste luni se clădește o VIAȚĂ, are loc un act divin numit CREAȚIE, pentru că procesul
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
s-au rupt membranele. A chemat salvarea, care au dus-o la camera de gardă a maternității Cantacuzino. Medicul, când a auzit care are doar 26 de săptămâni de sarcină a spus sec: -Avorton. Facem avort. Mama a început să plângă și să o roage pe doctoriță să facă ceva, să-i salveze copilul: -Doamna dragă, daca copilașul acesta are șanse să trăiască, eu, mama lui, vreau să trăiască! În acel moment, a intrat pe ușă un alt medic, tânăr stagiar
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
mai pierde lichid și că vor putea prelungi procesul încă două săptămâni. O săptămână mai tarziu, pe 15 august 2009, din motive întemeiate, mămică a fost introdusă în blocul operator pentru o cezariană făcută în regim de urgență. Sebi a plâns din prima secundă de viață în afara mediului intrauterin. Avea 1000 g. A fost dus la terapie intensivă și introdus într-un incubator special. Mama s-a îmbărbătat și, în pofida durerilor postoperatorii mari, s-a dat jos din pat și s-
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
și s-a dus tarandu-si sonda, la secția AȚI nou născuți. Când l-a văzut a simțit o compaiune imensă. Era fragil, incredibil de mic, plin de un puf galben, încărcat de furtunase de tot felul. I-a atins, plângând, mânuța mică și l-a rugat pe Dumnezeu să îi salveze copilul. Din momentul acela, timp de două luni s-a rugat fără încetare: la Dumezeu, la Sfinți, la Îngeri! Nu putea dormi noaptea de teama că cineva va veni
O picătură de viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82432_a_83757]
-
pe fondul căruia marile întrebări, marile regrete și marile speranțe se detașează de zgomotul cotidian și mă cheamă la judecată. La limanul câte unei mări, am dormit, am cântat și am petrecut cu prietenii, am făcut dragoste, am iubit, am plâns, am citit, dar cel mai adesea am stat de vorbă cu mine însumi. Am avut naivitatea să cred, cum spune în “Autoportret” același Paler, că “la mare nu există decât prezent”. E adevărat, urmele trecerii noastre nu rămân multă vreme
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
la ipoteza existenței unei ființe supranaturale, nici la ipoteza vieții veșnice, terapia existențialistă are puține instrumente la îndemână cu care poate combate teama de moarte. Dar tocmai aceste constrângeri fac acest eseu terapeutic mai seducător și mai captivant. Când își plânge prietenul mort, rătăcind prin pustiu (“Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: mi-e frică de moarte...”), Gilgamesh vorbește pentru noi toți. Iar cuvintele doctorului Yalom
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
dedicația absolută pentru o cauză ți-o pot da. Rar am văzut pe cineva care să-și ia mai în serios datoria față de semenii săi, față de valorile sale și față de lucrul bine făcut. N-am auzit-o vreodată să se plângă, să spună că e prea greu sau că nu mai poate. Singurele dați când o văd supărată sunt când nu-i ies proiectele. Fiecare apariție a noastră în presa e pentru ea un succes personal. Fiecare cuvânt urât la adresa noastră
Anamaria by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82477_a_83802]
-
asigurat nemurirea. Recitiți Predică de pe Munte din Evanghelia după Matei dacă vreți să vă convingeți. Sunt pagini care fac să vibreze și astăzi inimile încă neîmpietrite: Fericiți cei săraci cu duhul, ca a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor satura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
mai săraci chiar și decât thailandezii înșiși: așa-zisele “triburi”. Cei mai mulți au tenul foarte închis la culoare, astfel că orice drum spre emancipare în această țară le este închis. Nimeni nu-i educa, nimeni nu-i angajează, dar toată lumea se plânge dacă fură sau cerșesc (pentru că, evident, sunt leneși și nu vor să muncească). Turismul, aceasta pleașca aterizata din senin pe capul Thailandei, a găsit o rezolvare și pentru această problemă. Turiștii europeni și americani sunt sensibili la populații exotice, așa că
Ţiganii lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82533_a_83858]
-
să se contruiască mai multe parcări supraetajate sau subterane, atâta vreme cât cele deja existente sunt goale din cauza că Poliția și Fiscul nu-și fac datoria și nu-i amendează pe cei care parchează ilegal, este o naivitate, iar cei care se plâng atunci când li se ridică mașină că nu au unde să parcheze nu fac altceva decât să pună carul înaintea boilor. În nicio capitală europeană nu este ușor să parchezi în centru. Și nici ieftin. Felul în care se parchează în
Problema parcărilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82544_a_83869]
-
viață în liniște),dar au arătat și cât sunt de ,, civilizați” .într-o țară în care poliția închide des ochii la ce fac interlopii ,și în care eu nu mă simt în siguranță,să fiu iertata,dar nu pot să plâng de milă polițiștilor!!! Bun și argumentat punct de vedere. Susțin și subscriu. Dar...Base într-adevăr pleacă...și ei oricum rămân... ai dreptate într un fel, e urât ce se întâmplă. dar, cei ce se lasă conduși fac de cele mai multe
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
scriu povestea așa cum este. Și dă, în ziua în care mama și-a dat seama că ceva nu este în regulă, i-a făcut o vizită domnișoarei Pavel. Niciodată nu am știut ce i-a spus, însă a lăsat-o plângând Mulțumesc, Dragoș Utilă reașezare a faptelor.. De fapt “săracă D-raPavel” pentru că problemele mari la ea sunt. Nu vreau să scriu ceva original, cu care să impresionez pe cineva, dar din lecturile mele, am “împrumutat” 5 principii pe calea cărora
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
Dragoș Bucurenci Sâmbătă , 13 februarie 2010. Eu nu am leșinat niciodată. Eu nu am plâns niciodată. Până în această zi, la orele 11.00 când am aflat diagnosticul: “leucemie acută mieloblastica” A fost cea mai urâtă zi din viața mea, dar nu din punct de vedere meteorologic. Aceasta e povestea mea. Începutul noii mele vieți. :: citește
Anunţ umanitar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82642_a_83967]