4,664 matches
-
rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e puterea ta, Doamne! - se închină Metodiu, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în celălalt cu doi tubercoli, pe care îi plantă de îndată în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate cea mai importantă, despre care încă nu am vorbit. În galerie se ajungea pe o scară în spirală, iar scara provenea dintr-o biserică. Era cioplită din lemn, dintr-un singur trunchi de copac, pe care constructorii l-au plantat, apoi nepoții lor l-au așteptat cu răbdare să crească, să crească până la dimensiunea unei scări de biserică. Iar dimineața, tot orașul se ruga să nu lovească vreun trăsnet în biserica lor neterminată. Așa trăiau ei. Cele trei săli ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc. Nu era liniște, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascuțiți ai semințelor plantate în inimi. O smucea, o lăsa, pauză. A durat o vreme, dar până la urmă a reușit. Capul s-a desprins de trup și s-a prăvălit peste Mulțime, împreună cu puhoiul de sânge izbucnit, ca o ploaie binefăcătoare peste răsaduri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un sandvici cu o bucățică de șuncă. Nu pusese unt pe sandviș, în schimb în pachet era și o floare din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi era pentru că nu mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de metal cu prânzul ei. Era cam cea mai bătrână femeie care lucra în fabrică, dar avea o slujbă mai bună decât multe dintre cele mai tinere. Mama stătea acasă și avea grijă de bucățica de pământ pe care o plantase tata pe deal. Îmi spunea că tata o menționa în fiecare scrisoare pe care o trimitea, amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stătea acasă și avea grijă de bucățica de pământ pe care o plantase tata pe deal. Îmi spunea că tata o menționa în fiecare scrisoare pe care o trimitea, amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul nu am reușit să-mi dau seama ce era din cauză că putrezise dedesubt când uitase mama să sape acolo. Eu terminasem deja clasa a patra și eram în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva la rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului. S-a uitat în sus și m-a văzut, apoi s-a întors spre pin și a zâmbit. — Of, David, uite ce mare s-a făcut varza plantată de taică-tu. N-am crezut niciodată că legumele lui or să crească vreodată în tot lutul ăsta, dar uite! Ce varză mare-mare a crescut tatăl tău! Tanti Mae se trezea acum în fiecare dimineață să-mi facă prânzul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sunt tăticii tăi. Pe urmă m-a dus în curtea din față, pe cenușă și a arătat cu mâna spre dealuri. — Vezi cum cresc? M-am uitat la miile de pini din toată valea. Dintr-o sămânță pe care a plantat-o tăticul tău, cresc acum peste tot, dar eu i-am văzut crescând mai întâi la el în poiană. Eu i-am văzut prima. Îmi plăcea să lucrez la drogherie. Domnul Williams, proprietarul, îmi dăduse slujba pentru că auzise de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Acum câțiva ani, au apărut cei de la Pinforest și s-au apucat de exploatarea lemnului. Au concesionat pădurile și au început să taie. Nu știu dacă e bine ce se întâmplă, pentru că de tăiat taie dar nu am văzut să planteze alți copaci în loc. În orice caz, una peste alta, deocamdată e bine, oamenii au de lucru și își pot întreține familiile. Din mineri, ne-am transformat în tăietori de lemne. Dar lucrurile merg bine, nu-i așa? Nu chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numele de Balta lui Ion. Alunecările de teren s-au datorat și se datorează despăduririlor masive care au început înainte de primul război mondial. Eroziunea și alunecările de teren au început să fie combătute în perioada zis comunistă, când s-a plantat o pădure de salcâmi în Tureatca, s-au format consolidări de maluri, terasări și drenări, stabilizarea solului prin baraje realizate de întreprinderea numită O.I.F., prin anii ’70. De asemenea, plantațiile de pomi, livezi și vii au avut urmări pozitive
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rămas locuri de folosință în comun pe care le-au numit imașuri pentru porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe. Ceilalți au rămas cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ajuns în stăpânirea moșiei Dobreana, au părăsit Iașul și s-au stabilit în Lunca înainte de reforma agrară din 1864. În facă „curte” în stânga Dunavățului, unde acum sunt casele și gospodăriile familiilor Pușcuță, Boca, Știrbu - atunci era înafara vetrei de sat - plantează pomi, vie, organizează un parc, iar în Dobreana facă o moară de foc, cu vapori, folosind lemnul. În 1864, moșia a fost supus exproprierii și partea din stânga Dunavățului și Dealul Morii au intrat în proprietatea luncașilor din acea parte de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lemnul era făcut cherestea, întreprinzătorul dădea zeciuiala. în baza acestor „Așezăminte” s-au așezat locuitorii care au format satul Slobozia și bejenarii care au format satul Lunca. La așezare au fost liberi să ocupe locă de casă, de grădină, să planteze pomi și vie și, atunci când și-au construit „casele”, au defrișat locul și au folosit lemnul. Unii locuitori au ocupat și îngrădit mai mult loc, fără să fie impus la zile de clacă suplimentare. Pentru vite primeau locă de păscătoare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dreapta Pârâului Roșu, pe pantele de deasupra cătunului Valea Boțului, până pe creasta dealului Ungureni. 2. Locul numit Cărarea Ungurenilor, cuprins între pădurile proprietarului. 3. Locurile numite Standoala și Tureatca, situate pe dealurile din stânga Pârâului Roșu, foarte erodate (unde s-a plantat pădurea de salcâmi!) 4. Locul numit Știubiana, care se întinde de la locul unde era moșia, brutăria și coșarele proprietarului (Gura Știubienei) și până la pădure și moșia Tarnița, înspre răsărit. 5. Locul numit Hălmaciu, situat în dreapta pârâului Dunavăț și la nord-nordvest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în terenurile nisipoase din județul Galați, iar prin gospodăriile oamenilor, lângă casă, s-au mai păstrat câțiva „butuci” de vie pânăă la primul război mondial. Asemenea vii aveau locuitorii răzeși, iar după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
păstrat câțiva „butuci” de vie pânăă la primul război mondial. Asemenea vii aveau locuitorii răzeși, iar după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță hibrid. Viță nobilă avea la Lunca preotul Ion Păvăluță, iar la Fruntești (Moara lui Conachi) un țăran înstărit care avea și cazan de rachiu. Evident, proprietarii Rosetti aveau plantații de vii nobile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
expusă la soare, unde, pe vremuri bune, creștea vița autohtonă. Cei din Fruntești și-au concentrat viile - diferite soiuri hibride - pe panta dealului care vine spre locul numit „La Velniță”, unde, cât timp a fost C.A.P.-ul, s-au plantat 33 de hectare de viță nobilă, altoită. La această vie au lucrat pe bani puțini, în căldură și cu vermorelul în spate, cu apă rece și piatră vânătă, mulți locuitori din Slobozia. Unul dintre ei a fost Vasilaș Costică, om
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cânți și s-o compui, fiind considerată tot o treabă lăsată pe seama țiganilor. Această situație s-a menținut în satele răzășești pânăă în prima jumătate a secolului al XX-lea. Nevoia i-a învățat pe unii dintre locuitori că, dacă plantezi vie și pomi, ai nevoie de vase mari de lemn, căzi și butoaie și au apărut dogarii, butnarii, lemnarii. Când s-a văzut că nu fiecare poate să facă cojoace din piele de oaie, au apărut 208 cojocarii, care au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bârgăoanu și este hirotonit preot în parohia Lunca - Filipeni. Om harnică și vrednic, se gospodărește singur prinzând rădăcini în Lunca: își face o casă încăpătoare pe o bucată de loc cumpărată de la Vasile V. Iacobeanu, de din vale de biserică, plantează vie nobilă și pomi. Îl țin minte pe preotul Păvăluță care, în tot anul, când venea cu Nașterea Domnului, se oprea la noi, lua masa de post și bea o cafea. Dascălul bisericii era Gheorghe Pintilescu, om voinic, roșu la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de stejar, cioplit de meșterii din sat în curtea colii vechi și transportat și cu elevii din clasa a VII-a la locul de construcție pe un teren care fusese în folosința preotului bisericii din Lunca. În jurul școlii a fost plantată o livadă pe două ha de teren la care au lucrat și cadrele didactice, între care și Miron Boca. Vasile Totolea a mai construit o școală mare la Bijghir, lângă Bacău, unde a funcționat un timp, până în 1965, când a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost dat din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat elevii cu învățători și profesori. Comuna a rămasă cu o infrastructură mai mult decât deficitară: drumul principal nu era pietruit, nu putea fi folosit decât când era uscat. După 1960 s-a făcut drumul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]