1,260 matches
-
cunoscut, dar nu-s sigur. Era unul de-al nostru. A plecat la Londra și s-a descurcat foarte bine. Acum un an... Nu. Stai. Thaw se uită la mîna mare și noduroasă a domnului Coulter, care stătea liniștită pe plapumă, ținînd o țigară cu vîrful carbonizat între două degete. A fost acum trei ani. I-a apărut numele în Bulletin. Făcea bustul lui Winston Churchill pentru un oraș din Anglia. Cînd am citit, mi-am zis: pe vremuri te cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că tipul tău de astm este parțial o boală psihică. — Da. — Citești mult, nu-i așa? — Da. — Abuzezi de corpul tău? — Da, dacă spun prostii în public. — Nu, nu. Adică, te masturbezi? Thaw roși. își îndreptă privirea în jos, spre plapumă. — Da. — Cît de des? — De patru-cinci ori pe săptămînă. — Hm. E destul de des. Nu s-a căzut de acord asupra acestui lucru încă, dar sînt dovezi că bolile nervoase sînt agravate de masturbare. Bolnavii din casele de nebuni, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de fier care mi s-a părut limanul spaimelor mele. Așternutul era curat, alb, și plapuma groasă, din mătase vișinie. Mirosea neplăcut, a praf contra insectelor, cred. Apoi am adormit adânc. Atâta liniște, atâta singurătate - de ce-am visat cuvintele astea? Începe să se lumineze de ziuă. S-a sculat și vecinul meu și-a scos
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
patul e realitate. Că poate sta cât vrea în pat, dar că lungimea visului nu depinde de voința lui. Mamă-sa trebăluia deja prin bucătărie, înseamnă că se simte bine. Și lui îi e bine acum, îi e cald sub plapumă, ghemuit, e nespus de fericit după zbor, de parcă l-ar fi făcut cu adevărat, e bucuros că azi n-are griji, că mama e bine, că pachețelul lui Alexandru a fost încredințat în bune condiții Iuliei, că a scăpat de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla din spatele perdelelor. Comenta ore întregi cel mai mic fleac, cât de cât ieșit din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol ori furtună, despre catastrofe petrecute la celălalt capăt al lumii sau mai aproape, dar dincolo de gărdulețul din piatră și fier forjat, dincolo de paharul cu apă de pe noptieră în care ținea proteza. ― Câți bani aveai la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și-i atinse umărul cu stângăcie. Se îndreptă apoi spre ușă cu pași fermi, pipăind coala de hârtie îndoită în buzunar. CAPITOLUL XIV BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar fi încercat să i-o tragă. ― Degeaba! Nimic nu mă va determina să ies în oraș pe o vreme ca asta. Știi că detest când plouă iarna. Ne-au mai rămas pezmeciori și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Complicitate, evident, dar există o singură minte. O minte inventivă, remarcabilă." Imaginea Melaniei Lupu ― blândă, fragilă, politicoasă ― se suprapuse gândului. " Vreau să plec din viața ta, în tine nu pot să mai cre..." Cristescu închise aparatul de radio și trase plapuma până la bărbie. Pe stradă trecea o mașină întîrziată. Lumina farurilor tremură o clipă pe faldurile perdelelor. Un mac roșu se aprinse scurt, desenând o pată de sânge. Sculptorul își ridică fața slăbită: ― N-a înghițit nimic. Cum vine asta? ― Nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l omoare pe prim-ministru. Ci doar să-i spună ceva. Capitolul 2 Washington, duminică, 9.00 a.m. —E o zi mare azi, dragă. —Ce? — Hai, iubito, e timpul să te trezești. —Nnuu. —OK. Un, doi, trei. Și-am tras plapuma... —Hei! Maggie Costello se ridică în capul oaselor, apucă plapuma și o puse din nou pe ea, asigurându-se că de data asta își acoperă și capul, și corpul. Ura diminețile și considera lâncezeala de duminică un drept garantat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceva. Capitolul 2 Washington, duminică, 9.00 a.m. —E o zi mare azi, dragă. —Ce? — Hai, iubito, e timpul să te trezești. —Nnuu. —OK. Un, doi, trei. Și-am tras plapuma... —Hei! Maggie Costello se ridică în capul oaselor, apucă plapuma și o puse din nou pe ea, asigurându-se că de data asta își acoperă și capul, și corpul. Ura diminețile și considera lâncezeala de duminică un drept garantat de constituție. Nu și Edward. Probabil că era deja treaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui Ignatius că-l aude pe Rex lătrând. „Ham! Ham! Hau!“ Rex arăta întocmai ca pe vremea când era în viață. Îi atârna o ureche. Gâfâia. Apariția sări peste un gard și alergă după un băț care cine știe cum aterizase pe plapuma lui Ignatius. În timp ce blana cafenie și albă se apropia, ochii lui Ignatius se dilatară, priviră cruciș și se închiseră, iar el rămase fără vlagă printre cele patru perne, sperând să se găsească prin cameră niște șervețele de hârtie. * — Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine, dragă Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, și nu-i lăsa pe turci să se poarte urât cu tine. Era Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ȘAPTE Grâu Trecuseră mai bine de două ore de când se trezise, Însă Asya Kazanci zăcea Încă În pat, sub o plapumă din puf de gâscă, ascultând miriadele de sunete pe care doar Istanbulul e În stare să le producă, În timp ce mintea ei compunea cu meticulozitate un Manifest Personal al Nihilismului. Articolul Unu: Dacă nu reușești să găsești un motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-te pe tine, Majestatea Ta. Haide, ridică-te și strălucește! Nu simți mirosul de sucuk prăjit? Nu ți-e foame? A trântit ușa cu putere În urma ei, fără să aștepte vreun răspuns. Asya a mormăit ceva În barbă, trăgându-și plapuma până sub nas și Întorcându-se pe partea cealaltă. Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea auzi apa picurând din robinetul micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceea, Armanoush ar fi fost cu siguranță ultima care să-și dea seama seama de asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu, dormise peste măsură și Își dorea să mai fi dormit. S-a foit, s-a răsucit, a tras plapuma În sus și În jos, făcând tot ce-i stătea În putere să se cufunde din nou În somn. A deschis un ochi obosit și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind o carte și ascultând muzică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voia să plece, dar nu-i venea să-și lase prietena singură. — Hai să ne uităm, mulțumesc de invitație, zise Kitty. Desert Rose să ridică din pat cu forțe noi, căută telecomanda, puse filmul și se băgă din nou sub plapuma caldă. Tăcură amândouă câteva minute. Kitty urmărea filmul, iar Desert Rose se uita la ea Întrebător, cu ochi flămânzi. Filmul o lăsa rece, ce putea să-i spună? Îi păru rău că fusese de acord să-l urmărească. — Știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să aibă mai multă răbdare cu Desert Rose, pentru că se simțea rău, dar nu era În stare. Duhoarea, frigul, singurătatea o deprimau. — Sigur nu vrei să stai să vezi filmul, să rămâi aici peste noapte? Știu că e frig, dar plapuma e foarte călduroasă, am băgat câteva kilograme bune de fulgi de gâscă În ea. Kitty simțea că dacă rămânea peste noapte avea să se transforme În Desert Rose, avea să fie atrasă În acel univers, ca Într-o gaură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în bucătărie să ajute la servirea primului fel. Nu m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cutremură sub atingerea lui, împingându-și involuntar muntele lui Venus înspre cealaltă mână a lui până când el își strecură un deget înăuntru și îi căută clitorisul. După câteva clipe, ajunse și ea la orgasm, tremurând. Imediat Laurence trase din nou plapuma peste ei. Hei, protestă Fran, râzând, vreau să mă uit la tine. Să nu-ți închipui că o să mă culc cu cel mai arătos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată fără să-l privesc măcar. Îl dezveli și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pierdute era, cu siguranță, pe recepție 24 de ore din 24, pentru că, nu numai că vecinul era acasă, dar își și aminti că ținea cheia ei de rezervă în ceainicul în formă de pisică. De cum intră, se băgă direct sub plapumă și, cu un fel de masochism, încercă să rememoreze cuvintele pe care le folosise Laurence în scrisoarea de adio. Dar nu-i venea în minte nici unul. În schimb, nu-și putea lua gândul de la chipul lui Jack când îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
până m-am plictisit. 42 de lovituri. Trei direct în inimă. Știți, o datorie înseamnă ceva afară. Banul la țară însemna ceva. Și sigur nu mi-i mai dădea. L-am coborât din pat, l-am învelit cu pătură, cu plapumă și am ieșit plin de sânge afară, la patru după-masa. Crima PAKULAR Mătură și spală secția meseve. 10 pachete carpati cu filtru, 20 plicuri cu timbre,1 amigo, 1cartela telefon. Pe Craiova tot rugam pe colegi: zi și mie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să sosească, la Yokohama, Gaston Bonaparte. În sfârșit! exclamase Shizu, emoționată, cu o seară înainte. Aveai impresia că își aștepta propriul copil să se întoarcă dintr-o călătorie lungă. În ultima săptămână făcuse pregătiri serioase pentru primirea musafirului: a reparat plăpumile, a cumpărat așternuturi noi, s-a tot gândit la un meniu potrivit. — Tomoe, parcă trebuia să cumperi fețe de pernă noi, nu? — Da, mamă, am cumpărat, dar cred că nu e cazul să te omori atâta. În primul rând, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a lovit cu capul de el de câteva ori. Până la urmă, ca să se protejeze, și-a dus mâinile la frunte. Era miros de igrasie în cămăruța de șase rogojini din capul scării. Un bătrân slab ca așchia stătea pe o plapumă jerpelită din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
i se spunea, așa că nu i-a putut răspunde. Bătrânul a cântărit situația și i-a spus: — Nu-i frumos din partea mea să te-ntreb așa ceva. Hai la culcare! Vorbim și mâine. S-a întins cât era de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rămăsese in urechi sunetul ploii mohorâte care răpăia pe acoperiș. I se plimba ceva pe picioare... purice? păduche? Nu se poate. „Visez probabil, am un coșmar îngrozitor“, își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul Orientului, vlăguit, ofilit, ca o așchie. Dar bărbatul care respira lângă el nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în oameni? Nu am încredere pentru că ei m-au făcut să nu am. 7 Capcana Era zi de sărbătoare. Deși i s-a spus că se făcuse ora zece, Takamori a rămas neclintit în pat, ca o broască țestoasă, cu plapuma trasă deasupra capului. Pe jumătate adormit încă, a auzit treptele scârțâind ușor și a întins automat mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de venirea surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]