11,985 matches
-
simțit că trebuie să-mi feresc privirea. — L-am invitat pe Martin să vină cu noi, rosti Palmer. Mă privea atent, cu un zâmbet abia schițat, așa cum ai privi o muscă sau un pește care se zbate să scape din plasă. — Îți bați joc de mine, Palmer? am întrebat. La Honor nici nu puteam să mă uit. — Nu te coborî sub nivelul destinului tău, Martin, zise el. Ca psihanalist nu-mi imaginez că libertatea se obține prin luptă, prin convulsiile voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i-am spus. Până la urmă se vede că toată lumea te iubește pe tine. — Mă pricep la chestia asta! spuse ea cu un zâmbet triumfător. Apoi mă mângâie pe obraz. Nu te opune iubirii mele, Martin. Tu trebuie să rămâi în plasa iubirii mele. Să știi că te vom ține prizonier acolo, n-o să-ți dăm drumul niciodată! De fapt, te-ai aflat acolo și până acum. Poate cu toții am trăit într-un soi de vis. Acum că ne-am dezmeticit, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr că poate bărbieritul nu era cea mai Înțeleaptă alegere după o bătaie Încasată. Strângând din dinți, am suferit În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajungă chelnerul la el, străinul adormise. Fața lui Îi dispăru pentru o clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În lungul peronului. Neinteresați, asemenea unei adunături de străini eleganți veniți la o Înmormântare, aceștia priviră șirul de vagoane de clasa Întâi trecând prin fața lor, Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul, până la vagonul de dormit pentru Atena. Apoi se urcară cu plasele și cu copiii În vagoanele din spate, probabil pentru Pepinster sau Verviers, la douăzeci de kilometri distanță. Myatt era obosit. Noaptea trecută stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căptușeală. Găsise uneori informații destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trage ața să pună ghidul Baedeker la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scop serios În viață. Ceva către care să țintesc. În timp ce Înotam de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cealaltă. Ochii nu i se dezlipeau de ecranul televizorului. Schimba de pe un canal pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gând Salome? — Îmi place foarte mult colierul tău, Alixe! interveni Valerie, Înainte ca ea să poată răspunde. —Lanvin. Ceva cât se poate de banal. Deja toată lumea are, zise Alixe, pipăind cu mâna șirul lung de perle negre Înfășurat Într-o plasă delicată. Chestia e că, dacă Îmi cumpăr un colier, trebuie să Îmi iau și inelul, și brățara, și cerceii. Nu sunt În stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Scoate un ghem de sfori și de pene. Arată ca penele de găină, vopsite în nuanțe vii de roz și albastru, ca niște ouă de Paște. Pe sfori atârnă monede de alamă și mărgele de sticlă neagră. — Asta e o plasă Navajo de prins visele la care lucrez acum, zice. O scutură, și niște sfori se descurcă și rămân atârnând. Niște mărgele îi cad în rucsacul din poală. Prin aer plutesc pene roz. Zice: — M-am gândit că o fac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acum la telefon - a sunat la ziar -, ce face de fapt. Stridie își aprinde țigara. Își vâră bricheta și telefonul la loc, în săculeț. — În felul ăsta își face el rost de bani, zice Mona. Descurcă firele și nodurile din plasa de vise. Dintre brațe, de sub bluza portocalie, i se ițesc sânii cu sfârcuri roz. Și număr: 4, 5, 6... În timp ce-și încheie cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen zice: — Eu sunt doamna Brenda Williams. Proiectează cuvintele peste umăr cu degetele ei roz, zicând: Și dânsul este soțul meu, Robert Williams, zice. Astăzi vrem să va oferim un cadou deosebit. Femeia din spatele ușii de plasă se uită la trusa cosmetică pe care o țin în mână. Și Helen zice: — Putem intra? Credeam că o să fie mai simplu. Pornim la drum, ne oprim prin biblioteci, luăm cartea de pe raft, ne așezăm pe veceu, în toaleta bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toată noaptea. — Tot locul ăla, Hambarul cu cărți, era ca o vizuină de șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele civilizației occidentale împletite în păr, cu piesele plasei de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile ei negre și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa patului de fier. Mai gîndește la hotarul dintre normal și anormal, băiete! îl amenință Maria cu palma întinsă. Nu de alta, dar societatea noastră are niște legi bine puse la punct, conforme cu spiritul nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche de chiloți bărbătești care se curbau ușor peste pubis, numai că tot nu avea bijuteriile necesare ca să îi umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era în timpul pauzei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au formă rotundă, vasele diferă datorită modelului, tehnicii de desenare și de smălțuire, tipului de cuptor de ars și, bineînțeles, măiestriei meșteșugarului. Cele mai timpurii porțelanuri cu pești erau foarte minuțios realizate, mai ales solzii peștelui desenați în formă de plasă, de culoare roșu închis. Cu timpul, imaginile peștilor au început să fie desenate într-o manieră mai îndrăzneață, solzii nemaifiind desenați în formă tradițională, ci într-un stil pronunțat expresionist. În China antică, pernele de ceramică și porțelan erau obiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aruncă-i, boule, că au căcat pe ei!, aruncă-i când îți zic, dobitocule, idiotule, ’tu-ți crucea mă-tii de copil!, aruncă-i că te omor!, el clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era încărcat, tataia ăsta era un tataie rău, am văzut asta după disperarea lui Bogdan, care a sărit să se îmbrace, îmbracă-te și tu, repede, repede, să nu ne prindă, m-am îmbrăcat și, înainte ca tataia să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]