2,966 matches
-
Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și mi-ar prinde bine ... Pare ciudat...o incursiune-n mine, Toate drumurile arată cam la fel E-o alegere la noroc ar
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
acasă pe scriitorii care alungați de vitregia istoriei și de ingratitudinea românilor au fost obligați să ia calea exilului. Să mănânce pâinea amară a străinătății și să scrie în afara universului cultural românesc. Mă gândeam că prin aceasta le fac scriitorilor plecați din țară dreptate, că îi ajut în existența și în creația lor, că îmi fac datoria față de literatura română, și că demersul meu avea să îmbogățească literatura română. Și cu adevărat Domnul m-a ajutat să cunosc scriitori români de
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
acasă pe scriitorii care alungați de vitregia istoriei și de ingratitudinea românilor au fost obligați să ia calea exilului. Să mănânce pâinea amară a străinătății și să scrie în afara universului cultural românesc. Mă gândeam că prin aceasta le fac scriitorilor plecați din țară dreptate, că îi ajut în existența și în creația lor, că îmi fac datoria față de literatura română, și că demersul meu avea să îmbogățească literatura română.Și cu adevărat Domnul m-a ajutat să cunosc scriitori români de
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
vreo religie anume, fără sfinți și fără o prea mare alipire de biserică. Este acea raportare la Divinitate ca sursă a iubirii și a luminii, autoarea acceptând între ea și Dumnezeu doar prezența îngerilor care sunt de fapt sufletele celor plecați, „ACASĂ, locul unde vom pleca într-o zi toți,...locul de unde venim”. Prin cartea sa Carmen Suciu ne îndeamnă “să tratăm viața ca pe un joc, și viața devine cu mult mai ușoară.” Ea caută în primul rând răspunsul la
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
Comitetului de partid, cel care câștigase mai multe voturi la alegeri. Acesta avea să fie numit interimar pe postul de primar, imediat după alungarea mea. Nu știu dacă urmărea să mă păzească să nu fug sau voia să mă vadă plecată mai repede din comună. Pe drum mi‑a ieșit în cale nenea Culai, socrul neamțului. Acesta plângea de neliniște și de teamă că ar putea să mi se întâmple ceva rău. L‑am rugat să‑l ia pe fiul meu
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
pleacă, fiindcă nu mă mai suportă... Așa a spus... - Mamă, încetează odată!, răcni Marshall întorcându-se și privindu-și mama cu ură. - Hei, ce-i nebuneala asta aici?, interveni tatăl lui Marshall. Unde crezi că pleci? - Mă duc la Mike... - Plecați, plecați... O să vedeți voi!... bâigui maică-sa. Și neputând să se mai țină pe picioare, se așeză cu fundul pe treptele care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
fiindcă nu mă mai suportă... Așa a spus... - Mamă, încetează odată!, răcni Marshall întorcându-se și privindu-și mama cu ură. - Hei, ce-i nebuneala asta aici?, interveni tatăl lui Marshall. Unde crezi că pleci? - Mă duc la Mike... - Plecați, plecați... O să vedeți voi!... bâigui maică-sa. Și neputând să se mai țină pe picioare, se așeză cu fundul pe treptele care duceau la etaj. - Unde te duci?, întrebă frățiorul mai mic. - Mă duc la Mike! O să vin într-o zi
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Și să-i adun prin taina rugii La amintiri ce n-au trecut. Mi-e dor de-aleile ascunse De bolta crengilor sub nea, De băncile în alb cuprinse Pe care dragostea zbucnea. Mi-e dor de pletele din sălcii Plecate alb pe albul lac Rămas cu amintirea bărcii Și-a singuratecului bac. Mi-e dor de țurțuri, de troiene, De neuitatul derdeluș, De clopoței și cosânzene Îmbujorate la urcuș. Și te aștept, iubită iarnă, Cu albul pur să ne îmbraci
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
bietul băiat parcă uitase unde se află. Inspira adânc mirosul trupului ei pe care halatul imaculat îl desena atât de clar și de frumos, și se bucura cu plăcere crescândă de căldura lăsată de sânii ce parcă-i îmbrățișau tâmplele plecate. Preocupat să le ghicească poziția și mărimea, nici nu a simțit înțepătura acului. Zâmbind cu plăcere vizibilă acestei amintiri, Fănel a sorbit încet din paharul cu vin și, revenind la motivul pentru care se afla acolo, a strâns cu putere
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
-ntâlnesc, Da mă tem că de-or muri. În veci nu ne-om întâlni. Păcate am adunat Pân lume înstrăinat Și mă tem că de-or muri Drumu ni s-o dăspărțî. Iartă-mă mamă și tată Că-pân lume îs plecată, Da așe o fost norocu, Doru să m-ardă ca focu! Oamenii din satul meu Aproape-s de Dumnezeu, C-or ținut tot calea dreaptă, Sfântu Pătru,-n rai i-așteaptă. Doamne, ce rău le-o părut, Că de ei
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
și foarte agresiv / posesiv. În câteva luni de viață a fost operat de hernie și era gata să-și piardă un ochi, în bătăliile cu câinele cel mare. Atunci a fost primul meu contact direct cu ghemotocul-viu. Sora mea era plecată și trebuia să-l duc să i se scoată firele de la operația de hernie. Treabă grea! Am convocat și o prietenă, cu mașina, să-l ducem pe Bibi la medic. Acolo, surpriză! Medicul veterinar era un fost elev de-al
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
ușa grea când am să bat și eu la tine, Nicicând vreo soartă obscură nu ne mai desparte, Și rude-om vizita din astrele străine Iar vieții noastre absente nu-i vom spune moarte Pururi după tine este ochiul meu plecat. O stea sinucigașă are acum un nume, Un clopot bate-n turlă un fapt adjudecat Și-n ochi ai dus cu tine luminile din lume. 12-08-09 Referință Bibliografică: RECVIEM -Tatălui meu / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 686
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
din timnpul revoluțiunii de la 1821 și 1848; ei se credeau singurii în drept a ocupa înalte funcții ale statului, deși le lipsea cultura, iar ceilalți oricât de mari merite ar fi avut, credeau că sunt născuți a fi slugile lor plecate, cărora se milostiveau a le încredința posturile cele mai modeste; în privința lui Tudor Vladimirescu, acei boieri nu se puteau împăca cu ideea că, ajutat de noroc, ar avea șanse a se face Domnitor, uzurpând astfel drepturile lor. Ce fel! Un
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
bună cunoscătoare a personalității “diaconesciene” - este vorba de o prețioasă colaboratoare a domniei sale - doamna Marry SMITH/CANADA: „Ligya DIACONESCU - Rm.Vâlcea / ROMÂNIA & CANADA Jurnalist, poet, scriitor, publicist, economist, maestru Reiki Este născută în 14 iulie 1960, la Bicaz, Neamț. Deși plecată des din România, îi place să spună că este româncă și locuiește, când nu se află peste ocean, într-unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii, plin de cultură, dintr-o zonă preponderent turistică, zona Vâlcii. ESTE: • director general
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
mă aruncă departe, să nu mai vii pe aici , mi se spune. În trandafiri este un gust de roșu rânced, pe lume a venit un copil orfan. O văduvă-lehuză își sfârșește zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapele plecate, ele se umflă, ca niște cepe mari, putrede, spre sud. Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare. Astfel s-a născut statul . La Sybaris cred că aș fi rămas definitv. Dar nu aveam legitimație, buletin, pașaport, adeverință, chitanță
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
Paraschiva și Constantin pe veci ochi protectori De-a Cerului curmeziș... Nelămurite luciri... Pe veci ochi protectori... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de copaci Ploua cu poame de fulger - Nimfe cu copite se scăldau în izvoare halucinante Femei învelite în crini Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
mod de viață de la vârsta când a început să înțeleagă ce se întâmplă în jurul său, așa că foarte repede învățase de mică să-și "terorizeze" atât doica, cât și profesorii și să-și impună voința, știind că părinții fiind mai mult plecați, îi îndeplineau toate preferințele și mofturile, fără comentarii, când erau cu toții împreună. Odată cu trecerea anilor, temperamentul său coleric s-a mai atenuat, însă obiceiul de a se considera "îndreptățită" să i se acorde toată atenția, încă mai persista. Și-n
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica! ...Decât curat și uneori copii.” (Adrian Păunescu) Dragă MAMĂ, ...Cât timp ai trăit pe lumea asta, nu ți-am scris și eu o scrisoare măcar, chiar dacă uneori am fost departe de tine plecată, în tabără, cât am fost copilă la casa ta, sau cu serviciul, când am ajuns și eu să fiu mamă, la casa mea. Acum însă, când ești și mai departe de mine, durerea mă împinge să-ți scriu această scrisoare
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
piele și țintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a brațelor și spătarelor. De tavan atârna de un lanț gros, și el alămit, foarte aproape de nivelul mesei, un candelabru cu zeci de lumânări.” Protagoniștii, deși nu se văzuseră de cinci decenii, plecați fiind în diferite părți ale lumii și ajunși la o vârstă septuagenară, își amintesc cu drag de anii copilăriei, de liceu și ai studenției, dar și de cei de maturitate. Ca pe o peliculă de film se derulează scene din
SEPTUAGENARII CANTEMIRIŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349117_a_350446]
-
să o liniștească... - O voi aduce, o voi aduce..., repetă Nicolae, cu glasul stins de tot... Cu bine! Drumul spre casă se dovedi mai lung și mai apăsător. Cei doi nu au scos nicio vorbă. Mergeau ca muți, cu capul plecat și privirile-n pământ. Doar suspinele Floarei și oftaturile prelungi, la anumite intervale de timp, ale lui Nicolae erau dovada că pe acel drum de țară, circula cineva. În familia Ionescu prăpastia se adâncea cu fiecare zi care trecea. Ziua
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
Era o fetiță foarte cuminte și deșteaptă, iar în această privință Lena nu avea motive să se plângă. Ea nu mai făcea absolut nimic în gospodărie, transferând treptat toate responsabilitățile pe umerii Romeliei, iar Vasile, care era mai toată ziua plecat, chiar dacă nu-i plăceau anumite lucruri, suferea pentru neputința sa, lașitatea, lipsa de curaj în a lua atitudine, de a face ceva pentru biata fetiță, care-i era chiar dragă. Îi era și milă de ea, însă de multă vreme
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
Sf. Ier. Nicolae și Sf. Antonie cel Mare” din cartierul bucureștean Titan, cărora le doresc să aibă parte de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri și de nemărginite împliniri duhovnicești, iar celor născuți deja în lumea cealaltă - a Împărăției Cerurilor, si plecați din această Sfântă Biserică - Cetate a Duhului, să se bucure acolo de înveșnicita comuniune cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neinserată a Sfintei Treimi! Amin!... Dr. Stelian Gomboș D. Activități culturale și filantropice în trecut Acțiunile
BISERICA “SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE” TITAN – BUCUREŞTI – SCURTĂ PREZENTARE (MICROMONOGRAFIE) de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348584_a_349913]
-
fi atunci amândoi în vârstă. Nu se trec femeile mai repede ca bărbații? - Unde vezi tu că s-a trecut mama ta? - Aha, ești tot cu ochii pe ea, știam eu că nu renunți așa ușor! - Ei lasă că mâine plecați și se întoarce la tatăl tău. Nu va mai exista niciun pericol pentru toți, spuse el râzând cu plăcere. - Dar, sincer Ștefan, a existat? Sau numai eu am căzut în plasa ta de seducător. Te-ai mulțumit oare tu doar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
multe întrebări într-un spațiu așa de mic. Mai erau câteva ore și nu știa ce se va întâmpla cu relația lor, mai bine spus cu ea. El poate că nici nu-și făcea probleme. Ea pleacă și rămâne definitiv plecată, lăsându-i doar amintirea unei nopți de dragoste într-o cabină de barcă. Părea tristă, nesigură pe ea, poate dezamăgită. Era la prima experiență de acest gen în viață și nu știa cum să se protejeze psihic în cazul unei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
iulie 2014 Toate Articolele Autorului 15 Iulie 2014 „ Nu ești nimic, dacă nu ești de undeva”. Thomas Mann M-am întrebat și eu de unde vin, Am fost și sunt aici un strop divin Ca fiecare dintre cei de față, Precum plecații din această viață, O taină niciodată dezlegată Cu toată știința vremii adunată Sub steaua ce răsare și apune, Minunea de-a fi om e o Minune! De unde vin, din care zări anume, Venirii mele i-a fost dat un nume
DE UNDE VIN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349254_a_350583]