5,205 matches
-
Știu să-și disimuleze bine anii lăsându-și barba să crească", gândește Dora cu ironie. Trebuie însă să recunoască că bărbatul are trăsături frumoase, regulate, care nu par a fi alterate de vârstă. Privirea ochilor mari, care scapă arareori de sub pleoapele, te face să înțelegi de îndată că în spatele lor se găsește ceva. Deși îmbrăcămintea poate să fie cea a unui țăran de prin părțile locului, privirea pe care Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să nu regret. Simt bine că așa va fi. Admit ideea că dacă traiectoriile noastre nu se intersectau se risipea în neant una din frumoasele pagini a iubirilor neconsumate. Dragoș sărută mâinile Dorei și fluturele buzelor lui ating încă odată pleoapele care s-au lăsat peste ferestrele sufletului ei. În fine, cei doi își continuă drumul alături unul de altul, fără să se atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii în abisurile celuilalt și că tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și Simion când se culpabiliza, când își reproșa că o trădează pe mama ta, că i-a fost destul să se depărteze de casă ca să cadă în mrejele altei femei. Ca și tine, în clipele acelea nu își ridica pleoapele și un zvâcnet abia perceptibil îi apărea în colțul gurii, în stânga, după cum văd că se întâmplă și la tine. O să îți repet cuvintele ce i le spuneam lui atunci : "Căile spiritelor predestinate unul altuia se întâlnesc atât de rar încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a dezlipit pleoapa. Poate că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în berta fără culoare, este plăcut surprinsă să vadă o cascadă de păr alb cu reflexe de argint căzându-i pe umeri, iluminând fruntea înaltă și bombată. În orbitele cernite de vârstă, ochii neobișnuit de mari, peste care cad obloanele pleoapelor, par în așteptarea un semnal pentru a-și dezvălui culoarea. După câteva minute de tăcere deplină, dintre buzele încă frumos conturate, dar care par tăiate de cutele amărăciunii, se strecoară ca un susur un cântec : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei și lumina lor verde pare fosforescentă atunci când fixează ochii Dorei. O privește și îi dă un ordin scurt, șoptit: "Concentrează-te ! Gândește-te la Simion !". Fără nici o ezitare, gândul Dorei dă ascultare șoaptei Teodorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mihai, eu am fericirea să am mai multe doruri." Ultima parte a gândului lui Simion este abia perceptibilă. Dora simte din nou și în dreapta degetele calde ale Teodorei și într-un târziu aude vocea ei: "Hai, trezește-te, revino-ți !" Pleoapele Dorei sunt grele, ca făcute din plumb. Nu realizează că ochii îi fuseseră închiși și abia când face efortul să îi redeschidă își dă seama că nu este în lumea spiritelor, ci în camera încăpătoare din locuința Teodorei. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
învolburat, pentru a se opri dintr-o dată ca tăiat de mâna unui dirijor nevăzut. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Teodora își ațintește din nou privirea verde, luminoasă și penetrantă în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți". Am întins pachetul de țigări și dus am fost. M-am zvârcolit tot restul nopții, știind că, sub mine, Ucu stătea, plin de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut pe Ucu și nu pot pune pleoapă peste pleoapă, de două nopți"... Și-am mai văzut, lângă groapă, o doamnă ofilită, cu fața aproape acoperită, uitându-se mereu către ce mai rămăsese din Ucu niște gloanțe ruginite și câteva oase și am știut că doamna aceea era Valy, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți simt lipsa mult mai bine. Îmi fuge sufletul mai liber Și eu sunt foarte fericit, Luminile lucesc departe, Trăiesc emoții minunate Și e sublim doar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot timpul cineva foarte important, poate chiar o individualitate copleșitoare. Eram totul pentru el: fiica lui, fiica mamei mele-fiica soției lui, ființa pe care o iubea pentru ceea ce era. Mă iubea pentru ceea ce eram. Luna veghea asupra mea când închideam pleoapele. Angi veghea asupra ei. Luna era mama mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
admirat atunci, te admir și acum. Nu mă mai admira, stai aici lângă mine. Matei s-a așezat cu spatele spre soare ca s-o poată privi când vorbea cu ea. Îmi va fi dor de ochii tăi, îi pipăia pleoapele închise din cauza soarelui, de obrajii tăi, îi mângâia, de buzele tale pentru care îți cer tributul, o sărută în timp ce ea râde veselă, de sânii tăi care ar trebui și ei să cadă sub incidența tributului. Ești un adevărat Soliman Pașa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi Istorisiri nesănătoase fericirii 193 același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
emoția. Istorisiri nesănătoase fericirii 195 - Ah, mamă, ăsta-i un miracol, cred c-am fost martorul unui miracol, un adevărat miracol venit de Sus!, și rostind acestea, izbucni direct în lacrimi, lacrimi ce, de altfel, demult îi clocoteau lui sub pleoapele-i înroșite; plângea din inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul acesta important. Solemn, îți fac promisiunea, continuă dânsul, că am să mă îndrept în întregime
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
chipuri de localnici care, percepând căutătura sfredelitoare a polițistului, abandonează rapid timidul acces de revoltă și coboară în mulțime. Chipul omului legii se descompune realmente ca în desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este, încă, a mea. Uimirea în fața coafezei care îți spune că japonezele nu se pot tunde ca tine, pentru că ele au capul țuiguiat în spate, astfel că nu le-ar sta bine. Uimirea în fața nenumăratelor operații estetice pentru modificarea formei pleoapelor: nu eram conștientă de acest lucru până a veni în Japonia, dar pleoapele noastre fac un pliu, deasupra ochiului, pliu care lipsește din pleoapa asiatică, întinsă perfect de sub sprânceană până la gene, și condamnată, astfel, la neîmplinire. Uimirea în fața rafturilor cosmetice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se pot tunde ca tine, pentru că ele au capul țuiguiat în spate, astfel că nu le-ar sta bine. Uimirea în fața nenumăratelor operații estetice pentru modificarea formei pleoapelor: nu eram conștientă de acest lucru până a veni în Japonia, dar pleoapele noastre fac un pliu, deasupra ochiului, pliu care lipsește din pleoapa asiatică, întinsă perfect de sub sprânceană până la gene, și condamnată, astfel, la neîmplinire. Uimirea în fața rafturilor cosmetice gemând de produse de whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]