780 matches
-
ce cred că le ocupa timpul de pe la 4.30 dimineața până spre ora 24, îl îndeplineau cu demnitate și într-o discreție absolută. Nu vorbeau mult, dar răspundeau prompt și cu solicitudine apelurilor noastre. N-am observat niciodată urme de plictis, de agasare sau enervare pe chipurile lor. Lăudându-i pe acești minunați băieți, este musai să vă relatez și un... balcanism: într-una din primele seri am rugat pe unul dintre ei să-mi cumpere fructe, noi neavând (încă) permisiunea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difuzate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul. Dacă această maculatură imundă e normal că va intra în noaptea uitării, rămîne în urmă "compromiterea imaginii scriitorului" față de cititorii săi. Cum semnalează Eugen Negrici, în Scurtul istoric al propagandei prin poezie (Cursul scurt!), de la finele culegerii sale: "Așa cum, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că auzisem când unul dintre ei - când mă întorsesem s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
propriile ciudățenii, în plus știam că lui Jayne chiar nu-i păsa. Așa ceva se întâmplă inevitabil când ești încă la începutul vârstei a doua și ai o soție frumoasă. Însă atunci când Nadine flirta fără rușine cu mine - atunci, într-adevăr, plictisul și clișeele suburbiei reușeau să-mi ofilească orice tresărire de entuziasm pentru noua mea viață de bărbat care încerca să se transforme în acel adult responsabil care probabil nu va deveni niciodată. După ce ne-am luat rămas-bun de la copii (Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
renunțând la autocenzură, însă timpul nu ne-a mai permis să înaintăm prea departe pe această cale promițătoare, trebuia să ne alăturăm programului oficial al Literatur Express-ului și să punem punct acestei reuniuni a „pământenilor”. VASILE GÂRNEȚ: Consum și plictis la ceea ce organizatorii au intitulat „Târg literar în Grădina Ermitaj. Numere artistice cu artiști amatori, standuri de carte în limba rusă. Câteva reprize de ploaie au bulversat tot programul. Iuri Lujkov, primarul Moscovei, n-a mai venit la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriptorium. Cazarmă romană? Refugiu al zeloților fanatici? Fort avansat al regatului lui Iuda în fața pericolului oriental? Sau mănăstire eseniană? Atât de puține lucruri de văzut, dar atâtea de spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în comun cu impresiile de suprafață decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit vreme îndelungată prin Cezareea învățăcei gen Antiochus plimbându-și plictisul într-un Orient pustiu sau visătoarea Berenice cu sacul în spate și cu nasul în vânt. Fără constrângerile vreunei agende. Fără telefon mobil. Așa ca Germaine Tillion înainte de război, în Aurès, sau ca Jacques Berque în Rif. Numai astfel de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mărunte. Mă tem ca de o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru spirit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
VREUN CUVÂNT În Întâmplarea că mi-am petrecut aproape doi ani din viață În Bacău, orașul a cărui față nu reușise s-o schimbe prea mult forfota militarilor și a refugiaților și nici să-i șteargă din tris tețea și plictisul de moarte, celebrate de un fiu al acestei urbe, poetul G. Bacovia. Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, În fund, la cazarmă. [...] COLONELUL C. DONA, CU EGHILEȚI DE STAT-MAJOR șI
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de om - ne-au con cedat, ne-au octroaiat (nu este așa, iubito?) un reconstituant, un stimulent, o zădăreală nouă afecțiunilor și pasiu nilor, oricât de constante și de acute, dar totdeauna amenințate prin Înseși excesele lor de acel inevitabil plictis. Drumul cel mai drept Înspre Cythera, cu toată insularitatea acesteia, rămâne tot automobilul. Avionul și drumul-de-fier sunt vehicule de afaceri și de inte rese grabnice, iar nu mijloace de cercetare inteligentă a locu rilor și a oamenilor, iar după acestea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e mai bine și revii la vechile regulamente și planificări quasi perfecte... Respiri, ești mulțumit de tine și de viață, te întinzi cu plăcere pe laurii cuceriți cu atâta trudă și suferință și, inevitabil, te prăbușești din nou în abisul plictisului și al inutilului. Destinul lui Sisif! Singurul gând care te mai liniștește în cursul acestor căderi și înălțări succesive este ideea înșiruirii lor într-o spirală ascendentă; o ascensiune care se identifică cu sensul însuși al existenței: acela de neîntreruptă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de lucru: piesa din cele șapte acte ale săptămânii s-a încheiat onorabil! Azi - o nouă formă de existență, nu atât în programul zilei, cât în acceptarea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
douăzeci de mii de ori, în douăzeci de mii de împrejurări asemănătoare, ai procedat la fel - de douăzeci de mii de ori. Legea e precisă și acționează fără excepții. Sau, mai bine zis, legile: legi ale slăbiciunii, ale indolenței, ale plictisului, ale sărăciei interioare, ale desfrâului și ale mai știu eu ce... și printre ele - câteva imperative bune, calde, valoroase, omenește valabile. Dacă ai ști să le mânuiești, la ce oare n-ar putea să te ducă? La câte lucruri și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din Franța, unde am dus la poștă două plicuri recomandate pentru Canada. Este mult mai ieftin să le expediez cu Poșta Franceză. Depășesc un șir lung de mașini, oameni care se întorc, marcați de disciplina pe care ți-o dă plictisul și rutina, de la boulot. Eu, pe bicicletă, pedalând cu spor și voioșie. Cald, figuri descompuse. Brusc, îmi dau seama cât sunt de liber, dar și cât sunt de marginal. Plus o întrebare banală, dar inevitabilă: orice formă de libertate liber
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cea mai deplină relaxare după stările de încordare și de enervare - mă rog, ăsta-i un truism. Era totodată cel mai plăcut companion în stările de calm și de mulțumire. Era recompensa și suportul succeselor, atenuantul și consolatorul eșecurilor, diluantul plictisului, martorul mut al faptului că totuși exist, răspunsul afabil la unele solicitări lăuntrice și simbolul vremelniciei, al plăcerii care se volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu fac decât să-i ridiculizez pe intelectuali și depozitele lor de idei inutilizabile, care, în momentele de criză, nu servesc la nimic. A.R. În romanul Darul lui Humboldt ați inclus un foarte interesant eseu de sine stătător despre plictisul vieții moderne. Ar fi corect să spunem că vă arătați personal plictisit de societatea modernă? S.B. Dacă mă plictisește societatea modernă? Nicidecum. Mai curând mă suprastimulează. Dar, la urma urmei, sunt un observator și un istoric, așa că observ plictisitul de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și acum începe tranziția! Un fel de club cu 22 de milioane de membri, în care fiecare se crede mai bun decât ceilalți. Semnez ca membru fondator... 1990 Frankfurt. Negociem proiectele unei asociații umanitare româno-germane deja înființate. Pedanterie germană versus plictis românesc. Să nu mai vorbim de faptul că discutăm într-o recepție de hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează. Mai bine. Altfel
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
persuasiune, căci golfurile cresc treptat, pe nesimțite. Mareele sunt mai plăcute decât avalanșele, deși duc la același lucru : umplerea spațiului fără rest. Oricum am numi-o însă, calitatea filmului de a nu plictisi este o necesitate. Ai evidențiat bine subiectivismul plictisului. Mai adaug și eu observația că un film poate plictisi acum, deși a fost cu totul engrossing sau engulfing acum 30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să spun - eu sunt doar un spectator de film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dus la Sanepid, dar acolo lipsea șeful. O tipă, care-i ținea locul, îmbrăcată în cojoc scump și cu "Kent" în gură "o fi avînd salariu mai mare ca directorul general al combinatului", mi-am zis -, m-a tratat cu plictis și sictir fin. N-am mai întins vorba, că fiecare minut însemna alte ouă vîndute. M-am dus la corespondentul județean al Scînteii. Peste cîteva minute, vînzarea ouălor a fost oprită. Castronul meu cred că-i și-acum la Miliția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în alt timp, când iubirea noastră era echilibrată de eforturile de a trăi „ireal”, de a deveni și mai profund „un cuplu creator”, așa cum eram comentați în presa suedeză. Creatorii beneficiază de „imprevizibilul” artei, și asta parcă alungă rutina și plictisul vieții casnice. Acum nu mai pot privi Cartea păsărilor a lui Rudbeck fără să citesc și puțin din Attar (în traducerea suedeză a marelui Erik Hermelin), unde găsesc exact ce trebuie stării mele pentru a mă simți tentată - ca și cum iubirea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sublinieri explicite ale autorului care nu puteau fi trecute cu vederea). Interpreta, ca orice tânăr neexperimentat, dădea principala atenție, cum obișnuiește orice cântăreț, doar emisiei vocale statice în stil concertistic. Supunând-o la exerciții chinuitoare, repetate și iar repetate până la plictis, a căpătat deprinderea să se exprime și prin gesturi ale brațelor, cochetarea și cu priviri tandre, un mers precipitat ce exprimă furie sau panică. Atitudini pe care temperamentul ei mai domol nu le poseda, însă știam că îi vor fi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
al societății - este resimțit ca o povară stranie, povara vidului. Kitsch-ul apare drept un mijloc la îndemână de «a ucide timpul», drept o evadare plăcută din banalitatea muncii și a tihnei. Distracția produsă de kitsch este doar reversul unui plictis cumplit și de neînțeles. Pentru consumatorii exigenți de astăzi, industria de entertainment reproduce și multiplică un tip de imaginar care altădată era legat de unicitate și elevație. Sub norma generalizată a culturii de masă, nevoile înalte regresează, iar intelectul se
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai târziu devin maeștri ai combinării lecturilor enciclopediste în compuneri de mari proporții și de mare impact, ne recunoaștem în performanța lor și ne mândrim cu ei: sunt așii tipului nostru de socializare. Istoria noastră intelectuală este o istorie a plictisului față cu descrierea (la maturitate: cercetarea empirică) și argumentarea (la maturitate: cercetarea teoretică). Este o istorie a dezinteresului față de profesionism și specializare. În schimb, este istoria succesului fulminant al entităților metafizice bine hrănite de zona de excelență a așilor compunerii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
scufundă în mlaștini necruțătoare, este opturată de fluviul negru ce mă înghite, aruncându-mă, mai adânc, în crizele unui înec ce nu se termină. Resimt, apoi, experiența pierderii tuturor celor dragi, sentimentul ratărilor marilor speranțe și intenselor iubiri, inutilitatea și plictisul, ura exacerbată de sine și marea teroare a angoasei, toate acestea cumulate într-un singur fascicol de cronicitate ce străpunge conștiința mea răpusă. Astfel, suferințele de factură corporală și traumele sufletești se reunesc în vârtejul ce mă scufundă și pătrunde
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! Ninge!... Alb e satul... Ninge! Sufletul poetului se umple de plictis, orologiul măsoară satanic cu compasul insomnia, din cimitirele "cu mari și negre porți" se ridică în arome de flori atomii morților descompuși. Înainte de Bacovia și aproape în spiritul lui Rollinat, poetul cultivă un patetic sfâșietor, în care elementele tipice sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]