793 matches
-
mai violentă febra colectivă, ceea ce aduce în mod inevitabil trezirea instinctelor individuale și de apărare"438. Aceste așa-zise instincte își ridică deci capul și-l obligă pe individ să reintre în matca vieții de zi cu zi și a plictisului. Astfel s-ar explica ciclul căruia îi sînt supuse mulțimile naturale. Acestea trec de la exaltarea dionisiacă la liniștea apollinică. Ciclul se repetă la fel de regulat ca fluxul și refluxul: zilele luminoase, inundate de strălucirea soarelui, alternează cu zile mohorîte, înecate în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a faptului de limbă supus exersării. Este inutil și păgubos să se impună repetarea unor informații sau operații care au intrat deja în uzul elevilor ca deprinderi firești de utilizare a limbii; aceste exerciții induc subiecților stări de pasivitate și plictis. Ideea subliniată de C. Parfene evidențiază în mod strălucit sensul învățării școlare la limba și literatura română: „Pentru că elevii noștri cunosc limba română din familie, mai mult sau mai puțin corect, profesorul nu trebuie să-i «învețe» pur și simplu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Naum, București, 2000. Ediții: Gellu Naum, Calea Șearpelui, introd. edit., Pitești, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Marea plictiseală, RL, 1990, 15; Florin Manolescu, Un debut exemplar, LCF, 1990, 9; Codrin Liviu Cuțitaru, Starea de „plicty”, CRC, 1990, 19; Mircea Cărtărescu, Plictis și nostalgie, ATN, 1990, 5; Eugen Simion, Criza de identitate, RL, 1990, 29; Mircea Martin, Poezie feminină?, VR, 1990, 7; Cristian Tudor Popescu, Petala de duraluminiu, ALA, 1990, 40; Dan Grădinaru, Plictiseala Simonei Popescu, CNT, 1991, 17; Gheorghe Grigurcu, Treptele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
fie aceea a realismului domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării) relației dramatice dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
culegere, "Destine paralele" în care discursul poetic este aforistic și demonstrativ: "A te ridica până la ideea de copac până la capăt,/ a te ridica până la ideea de monstru până la capăt" ("Conștiința"). "Scrisorile de dragoste" revin la sentimentul timpului, al metamorfozelor, al plictisului și al angoasei adâncite în ciclul intitulat "Recviem",vibrație surdă cu lucide observații legate de existența mamei, care în clipa aceasta a dispărut: "Nu-mi vine să cred/ nu că eu nu te văd/ ci că tu nu mă vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este văzută ca un univers închis, repetabil, ca în poemul "Roata". Atât în "Poeme", cât și în "Moartea ceasului", Sorescu încearcă o lirică reflexivă, într-o formulă inedită și o interpretare cu totul particulară, pentru a dezvălui adevărul, nemurirea, angoasa, plictisul. Asistăm la o redimensionare a majorului și la o reabilitare a banalului în sensul descoperirii unor semnificații noi, încercând alte măsuri în fixarea valorilor. Apare, încă în acest volum, o sete de dezmărginire, o sete cosmică precum în poemele "Târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Aceeași lume răsturnată apare în poemul "Carnaval", unde poetul face schimb de gânduri cu arborele căruia îi ia frunzele, pregătindu-se de carnaval. Burlescul, grotescul, liricul fac tot mai mult loc dramaticului, deși ideea nu e nouă. Perfecțiunea sferei generează plictis pentru că, pământul are formă de sferă, în virtutea principiului că "totul trebuie să fie perfect". Faptul de a trăi include și reflecții grave, amar ironice. Dialogul cu divinitatea e punctat de sunete stranii. Viața omului este o suită de relaxări ("Contradicții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Suferința poetului provine din nevoia de purificare. Pentru a ajunge să se purifice, Iov va trece prin suferință ("Iov era plin de guri"). Dialogul devine biblic, suferința este un har divin, cel sortit suferinței "este ales", altfel va fi sortit plictisului și morții acestui veac ambiguu și sec: "De ce mă lași pământului pigmeu -/ când m-ai atins cu biciul unei dureri celeste?,/ Ți-ntorc convalescența și liniștea, dă-mi rana/ spinarea mea deschisă dorinței tale este." Dialogul cu divinitatea ne trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din plictis lângă mine te rabd/ Ci pentru a vorbi liniștit și cinstit/ ca de la moarte la moarte". Iubirea este atât de puternică, încât devine similară morții. Unele versuri de dragoste dezvăluie o mare singurătate sau un acut sentiment al trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestor căutări. * Faptul că peste unele idei s-a așternut uitarea nu demonstrează inadecvarea acestora, ci mai curând nerăbdarea pe care curgerea timpului o poartă cu sine. Nu este vorba în mod obligatoriu de căderea în desuetudine, ci intervine și plictisul de care dăm dovadă în fața acelei dorințe de nou ce ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
toga mototolită și săbiuța de lemn scoasă din teacă" Larissa; a se vedea și Asfințit, Zile, Cameră tapetată cu pași, Portret al artistului la bătrânețe). Privite, acum, prin lentila aburită a acestei oboseli care își asociază, firesc, lentoarea mișcărilor, apatia, plictisul, iar la un alt nivel, chiar și reducția motorului po(i)etic, spațiile daniloviene își pierd, inevitabil, ceva din strălucirea de odinioară. Câștigă însă categoric în angajarea pur existențială. Departe de a-și fi dat întreaga măsură a calității estetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relativă uniformizare economică a diverselor zone, pe seama unui mercantilism ce va progresa încă multă vreme. Care este modelul uman al noii ere? S-au făcut deja speculații multiple, iar Fukuyama însuși admite că s-ar putea instala în lume un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asupra căreia s-a atras deja luarea aminte 8. Schimbările produse la nivelul formelor nu anulează istoria însăși, ci îi modifică numai modalitățile de expresie. Plecând de la eseul în cauză, Andre Fontaine se întreba dacă după istorie va urma inevitabil plictisul 9. Le drame est encore devant nous", a fost răspunsul lui Alain Besançon, unul dintre exegeții cei mai pătrunzători ai fenomenului contemporan 10, secondat de Anthony Hartley și alți comentatori 11. Chestiunea "postistoriei" merită desigur un examen mai atent, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
decît ceea ce știu sau cred că este adevărat); * a relației sau pertinenței formei în raport cu conținutul și a mesajului în ansamblul său în raport cu contextul și mesajele anterioare; * a modalității (semnificînd exigența de ordine, claritate, precizie, precum și evitarea ambiguității, prolixității). Dacă axioma plictisului după Voltaire este tendința de a spune absolut totul, succesul actului umoristic depinde exact de transgresarea maximei cantității (omiterea unei informații esențiale infra i). i) Domnul X, un personaj taciturn primește vizita unei doamne care întreabă: "Soția dumneavoastră este acasă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pentru a mai putea declanșa o reacție de răspuns (stimulare mult subnormală în raport cu ceea ce a devenit "normalitate" sub impactul publicității care exacerbează consumismul). Ne aflăm în fața unei opțiuni dramatice: școală versus mall. Când exagerarea unor stimuli ne aduce în pragul plictisului, pentru a putea relua ciclul este nevoie de schimbare adică de exagerarea altor stimuli: "Astfel, aproape tot ce purtăm astăzi este rezultatul acestui principiu al goanei după stimulare, acela al schimbării pentru a produce un șoc prin noutatea neașteptată. Ceea ce
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
aplicate de psihologia copilului și de psihologia educației, cu accent pe fenomenologia proceselor psihice (studii aplicate și activități de concretizare), astfel încât să poată traduce cât se poate de fidel stările afective ale copilului (stările de motivare/demotivare, interes/dezinteres, curiozitate/plictis în raport cu nivelul și complexitatea conținuturilor utilizate în activitățile de învățare). 5.11. Copilul între supra și sub motivare Dacă stimularea este prea puternică, afirmă Desmond Morris, îți poți reduce răspunsul comportamental prin scăderea reacțiilor față de stimulii primiți. Principiul detașării în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ans, sans la fatiguer, sans lui paraître monotone, car elle adorait cette agitation incessante du monde, lui laissait pourtant parfois désirer d'autres choses" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. Că revers al societății de plăcere apare nevroza plictiselii. Plictisul devine o experiență și un motiv literar al timpului. M.-C. Bancquart [p. 213] consideră că el își are sursă în rafinamentul extrem al femeilor, care petrec timpul cu nimicuri. Considerăm că această stare de plictiseală proprie sfârșitului de secol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie de care dă dovadă o femeie 902 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să accentueze stresul 22. Impresionantă, dar alarmantă în același timp, este maniera în care este copiat limbajul trupului (înfățișarea, gesturile, expresiile faciale, pozițiile și mișcările corpului) din realitatea cotidiană în mediul virtual cibernetic, exprimând emoții variate: apropierea, dominația, dezgustul, supunerea, plictisul, interesul, plăcerea etc. Mai mult, realitatea virtuală are capacitatea de a crea noi imagini corporale tridimensionale, pe baza imaginii stocate digital, prin schimbarea unor părți corporale, deformându-le sau înfrumusețându-le (de exemplu, tunsori, coafuri, articole vestimentare, accesorii etc.). O
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
uneori marcate de bonomie și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
mai... "Mai spune s-aducă și ceaiul". Rușii beau ceai pentru a-și alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spune s-aducă și ceaiul". Rușii beau ceai pentru a-și alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]