1,069 matches
-
pe Cel ce o trimite! 10. Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite, și blestemata efa mică? 11. Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă și greutăți strîmbe în sac? 12. Pentru că bogații lui sunt plini de silnicie, locuitorii lui spun minciuni, și limba lor este numai înșelătorie în gura lor; 13. de aceea, și Eu te voi lovi cu suferință, te voi pustii pentru păcatele tale. 14. Vei mînca și tot nu te vei sătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor. 22. El I-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, 23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți. $2 1. Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre 2. în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3. Între ei eram și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
în inimile voastre prin credință; pentru ca, avînd rădăcina și temelia pusă în dragoste, 18. să puteți pricepe împreună cu toți sfinții, care este lărgimea, lungimea, adîncimea și înălțimea, 19. și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. 20. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, 21. a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. 16. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 17. De aceea, nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18. Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh. 19. Vorbiți între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești, și cîntați și aduceți din toată inima laudă Domnului. 20. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. 21. Supuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
mințile s-au tulburat și că unul dintre prietenii mei, ateu pe vremea când era un soț model, s-a convertit de când își înșeală nevasta. Ah! micuții fățarnici, comedieni, ipocriți, cât sunt de înduioșători! Ascultați-mă pe mine, toți sunt plini de credință, chiar când dau foc cerului. Atei sau devoți, moscoviți sau bostonieni, toți sunt creștini, din tată-n fiu. Dar tocmai asta-i, nu mai există nici un fel de tată, nici un fel de rânduială! Suntem liberi, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
lor, așa și Mama Pământ are un copil cu care bătrânii satului au o legătură ombilicală. În momentele lor de reverie, se întâlnesc cu țâncul și au cu el un dialog mut, transferat în altă dimensiune, de la care se întorc plini de sevă și de înțelepciune. „După fiecare întâlnire cu el mămaia știa precis ce are de făcut. Cu o exactitate demnă, verticală, ageră și vioaie, mămaia își continua de fiecare dată treaba prin curte, la câmp, după ce vorbea cu țâncul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de udat răsaduri, de curățat cotețele, de păscut oile, de adus apă, de asezat lemne, de măturat prin ogradă și câtei și mai câte treburi.Crăciun țipa mereu la ei, Îi Înjura și Îi lovea cu biciul.Bieții copii erau plini de vânătăi, slăbiseră, munceau din zi până În noapte, peste puterile lor. În vremea aceea Maica Domnului Îl născuse pe pruncul Iisus Într-un grajdi.Nevasta lui Crăciun merse și ea să se Închine micului Împărat și Îi povesti Fecioarei Maria
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și eu ... OUĂLE ROȘII După ce Domnul nostru Iisus Hristos a Înviat a treia zi din morți, multe minuni s-au Întâmplat pe pământ. O fată de creștin, harnică și curățică, dar săracă, traia În vremea aceea.Ochii ei te priveau plini de căldură, glasul ei blând te Îmbia s-o tot asculți cum vorbește.Și era fata aceea bună la suflet și ajuta pe alții după puterile sale. Tot În vremea aceea trăia și o fată de păgân, leneșă și Înfumuratp
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos pînă și ochii și mi i-ați fi dat. 16. M-am făcut oare vrăjmașul vostru, pentru că v-am spus adevărul? 17. Nu cu gînd bun sunt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiți plini de rîvnă față de ei. 18. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sunt de față la voi. 19. Copilașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ochii și mi i-ați fi dat. 16. M-am făcut oare vrăjmașul vostru, pentru că v-am spus adevărul? 17. Nu cu gînd bun sunt plini de rîvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiți plini de rîvnă față de ei. 18. Este bine să fii plin de rîvnă totdeauna pentru bine, nu numai cînd sunt de față la voi. 19. Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, pînă ce va lua Hristos chip în voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Nu știu, zise căpitanul. Poate faptul că unul din ei, În primejdie de moarte, n-a cerut milă pentru sine, ci pentru camaradul lui. Inchizitorul și mascatul schimbară o scurtă privire incredulă. — Doamne sfinte, murmură călugărul. Ochii lui Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea implacabilă Îl condamnase deja, ca și aparenta indiferență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
câteva, și totul, absolut tot ce mi se păruse până atunci o sărbătoare princiară, mi-a devenit monstruos. De atunci aveam să capăt, definitiv... patima pescuitului! Mai bine de jumătate din micuța noastră curte era dedicată cotețelor, iar pereții erau plini de păsări împăiate, fazani, egrete, prigorii, un erete, un stârc șerpar. Ritua licele cadouri de sărbători pentru șefii din fabrică, de pe la partid sau AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o! De împrejurări potrivnice să nu-mi vorbești, nu există împrejurări, totul de noi depinde, răspunderea toată a noastră e! îmi va mai da oare Dumnezeu putința s-o mai dreg, s-o mai plinesc, s-o mai rostuiesc nițel?" Entuziasmul este starea de spirit adoptată aprioric de N. Steinhardt și în judecarea literaturii, ceea ce nu exclude funcționarea spiritului critic. De fapt, tocmai această situare este corectă. N. Steinhardt pleacă de la prezumția de valoare ori de câte ori
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
exterioară, formată din simpatizanți elevi, sub conducerea unui instructor, care din punct de vedere intelectual lăsa de dorit (scopul nostru, alegând ca instructori oameni hotărâți, lipsiți de complicație cerebrală, e de a încerca tăria sufletească a tinerilor intelectuali, de obicei plini de amor propriu). Sensul intim al Mișcării nu mi s-a destăinuit, dar când eu am dovedit a-l fi intuit am fost imediat promovat într-o unitate interioară. Ascensiunea mea a fost foarte rapidă și sufletește m-am relevat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se adunau și jucau jocurile lor veșnice, " Am pierdut o batistuță", "Zăresc trei prinți călare" sau "URSS,/ Sîntem țări prietene/ O mie de secole". Când se apropia, ca-n acel sfârșit de iunie, vacanța mare, duzii din curtea școlii erau plini de un frunziș incredibil de gras și lucios, și copiii se cățărau în ei, cu părul încins de soare. Lui Mircișor i se sfâșia inima gîndindu-se la ultima zi de școală. Toți copiii fuseseră, la sfârșitul clasei întîi, atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că e deja momentul să facem vreo minune... "Tîmpit! Vrea să facă repede minuni! Doamne Dumnezeule, cât de mare e lucrarea Ta și cum toți idioții ăștia de birocrați nu sunt în stare sa o vadă!" Te privesc cu ochi plini de speranță. Ei știu că Ustin, Mântuitorul lor, s-a jertfit acolo, pe munte, pentru ca tu să deslușești calea. A urcat la dreapta Tatălui ca să te călăuzească. Îi știi dintotdeauna, deși nici unul dintre părinții voștri nu v-a putut spune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
caiși albi de pe Vechea Terra... Nimic nu e cu adevărat nou niciodată. - Acum știi, mormăi Radoslav în barbă. Nu mi-e rușine să o recunosc. Nu mi-am pierdut credința. Și cercul ne-a eliberat! Kasser îl privi cu ochi plini de milă. Cei doi quinți, care se postaseră lângă ușă, păstrau o căutătură neutră și rece. Radoslav nu se număra printre prietenii lor. Îl omorâse pe Rimio de Vassur... - Rade, te prețuiesc cum nu știu dacă am apreciat vreun spirit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și mai bune, Genava era încă o cetate prosperă, iar Sebastianus regăsea cu plăcere populația sa muncitoare și liniștită, care acum, recunoscând în el emisarul așteptat de la Ravena, îi făcea loc, primindu-l cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea unui ofițer roman care venea în cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu o mică escortă, mulți s-au înspăimântat, iar vestea asasinării lui Waldomar de către ucigașii burgunzi plătiți la instigarea lui Atila a stârnit, fără îndoială, furie și sete de răzbunare, dar și teamă și o atmosferă de suspiciune. Toți sunt plini de mânie împotriva Ravenei, iar unii spun cu jumătate de gură că Atila nu intenționează să pornească război cu burgunzii, ci doar cu romanii și vizigoții din Aquitania. Se căiesc de felul în care i-au primit acum câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gravitate, alanul își luă mâna de pe sabie. în momentul acela, Vitalius arătă cu degetul spre moară și anunță: — Divicone! Uite-l acolo, se întoarce! Veniră cu toții pe cărare. Divicone sosi, lăsându-și calul să tropăie fără grabă. Ochii îi străluceau plini de satisfacție. De îndată ce fu lângă ei, Sebastianus, cu mâinile în șolduri, îl întrebă: — Deci? Ce ai rezolvat? Când o să-i întâlnim pe prietenii tăi? Bagaudu își luă un aer enigmatic: — Am cerut o adunare a capilor tuturor bandelor din regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acoperită cu vegetație de stepă, poate albia unui râu din vechime, dispărut acum ori deviat de către oameni. După ce ajunseră la malul opus și după ce-l urcară, intrară într-o zonă cu tufărișuri dese, unde cărarea - printre arbuști de mur, păducel. plini de flori acum, și soc parfumat - se făcu repede întortocheată și se îngustă până nu mai putură să meargă pe ea decât în șir indian. Răzbătură, în sfârșit, ieșind într-un luminiș larg, în care se adunaseră zeci de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înarmați și cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dăm cu sania, patinăm, schiem, facem un om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare. George simte lucrul acesta. Rușinat, se așază și, acum, privește doar în jos. Pot să povestesc o întâmplare din iarna trecută? întreabă Teodora. Te ascultăm, o invită educatoarea. Odată, mă jucam în satul bunicilor cu un grup de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă, rece, cu ochii închiși, venise să mi se abandoneze. Cu ochii închiși! Ea era aceea care îmi otrăvise întreaga viață. Nu, viața mea fusese dinainte destinată otrăvii. N-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]