978 matches
-
de-a lungul peretelui opus, în direcția altei vane. Iar dacă diametrul acestei conducte nu era mai mare decât cel al plăcii care o închidea, îi va scăpa. Ripley știa că nu va putea pătrunde acolo. Copilul se răsuci și plonjă. Ripley făcu la fel și izbuti s-o prindă în brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
N-au cum să te urmeze. ― Nu e același pasaj, explică fetița, nerăbdătoare. Mai e unul. O gură de aerisire desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai fii prima. ― Am fost mereu prima. ― Fiindcă nu eram eu cu tine și că toți monștrii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
considera niște vechi prietene fiindcă nu o speriau atât de mult ca creaturile acelea. Se uită la Newt peste umăr. ― Cheamă-i pe ceilalați și rămâi în spatele meu. Copila dădu din cap cu putere și dispăru. După câteva secunde ea plonjă în tunel, pe urmele femeii care începuse să se târească. Newt era urmată de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și România. Datorită lui, Iașiul devine pentru trei zile gazda Festivalului de Jazz și păstrează încă un an ritmuri și sentimente. Lumile lui Julius Luminița Marcu O lume pentru Julius este cea mai potrivită carte dacă vrei, ca cititor, să plonjezi într-o lume paralelă și acaparatoare, să te rupi complet, preț de peste șase sute de pagini, de rest. Nu sunt multe cărțile de acest fel în librării în acest moment, iar acest tip de lectură, dominator și cumva copilăresc, este unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mai are mult de trăit. Monologul de început e un anunț al morții, al unei vieți pe drum, aflată la capătul drumului. Stilistic, E doar sfârșitul lumii are minimalismul Plajei. Un spațiu aproape gol, umplut de tensiuni cu supapă, care plonjează în banala distracție, de dialoguri care ascund mereu câte ceva. Ce nu se spune, dar se simte în fiecare hohot de râs sau impuls nervos, e mult mai important decât tot ce ajunge să fie spus. Dramaturgia lui Lagarce e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de trist că Își uitase propriul nume“. Pentru Rașid, lumea reală este plină de magie, la fel cum lumile magice pot fi reale, iar „robinetul de povești“ se află Între robinetul cu apă caldă și cel cu apă rece. Cititorul plonjează În lumea povestitorului de profesie Rașid Khalifa și a fiului acestuia Harun. Harun dorește să-și ajute tatăl să-și redobândească „pierdutul dar al povestirii“. Numele celor două personaje vine de la legendarul Calif al Bagdadului, Harun al Rașid, care apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
care va avea loc la Casa de Cultură „Mihai Ursachi“ din Iași. Dilema Amară Mircea Toma Nu cred că are rost să camuflez în pseudoreferințe muzicale, experiențe directe. Habar n-aveam, acum șase ani, ce înseamnă scena rock românească. Am plonjat în fenomen din cauza unei emoții: Vama Veche. Mizez pe o minimă cultură civică a cititorilor „Suplimentului de cultură“, deci n-am să detaliez. Am să păstrez pentru acest microjurnal doar câteva momente. În 2003 s-a cântat pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Se ridică și alergă Tainicele cărări ale iubirii la ușă, dar nu putu trece. Toți băieții și fetele se strânseseră grămadă în cadrul ei să privească spectacolul. În acele clipe, până să reușească ea să pătrundă printre trupurile lor goale, Relu plonjă și o prinse de glezne, după care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o prinse de glezne, după care o târî până la fotoliu. Nu încercă să o mai urce, ci se aruncă animalic peste trupul ei lipsit de apărare. Când îi dezbrăcă bluza, Iuliana nu se putu opune. O lovise destul de tare când plonjase pe ea și era amețită. Triumfător, bărbatul tocmai ridicase fusta până peste pulpe și încerca să-i tragă chiloții, când Mia îl trase de păr, țipând la el: - Bă, nenorocitule! Tu nu vezi că nu ai cu cine, bă? Las
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a Inventarului iernii este cea a lui „El“, iar celelalte două îi aparțin lui „Tu“, Bianu trecându-și personajul prin toate anotimpurile comuniste, începând cu anii copilăriei, continuând cu adolescența și primele iubiri, apoi cu tinerețea, ca în final să plonjeze în iarna comunistă: „L-au găsit la marginea drumului, primăvara, sau ce mai putea fi după ce trecuse o iarnă peste el ă...ț“. Lumea „de aur“ este văzută mai întâi prin ochii copilului, apoi prin cei ai adolescentului și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
la secvența cu pricina din parte-mi) acela al ravisantei Margarita Nikolaevna din romanul Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov. Vai de femeile îndrăgostite și nebune care devin vrăjitoare și care, cățărate pe o perie (și nu pe o mătură), plonjează peste Moscova, scormonind-o în fel și chip și pedepsind criticii proletcultiști ori pur și simplu aiurindu-i pe cei ieșiți în cale. Vai și de cei care asistă înspăimântați (ori poate înminunați și înfrăgeziți) la zborul cu pricina. Margarita nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Și pentru că tot am pomenit de Voces, am fi dispuși să credem că festivalul cu adevărat a început cu recitalul cvartetului ieșean. Un cvartet cu pian de Brahms și un cvintet, tot cu pian, de Șostakovici ne-au făcut să plonjăm în marea muzică. Având ca invitat un pianist belgian, cu nume de vedetă de la Real Madrid sau Manchester United, Jean-Claude Vanden Eynden, realmente o surpriză plăcută prin energetismul lui și pofta/bucuria de a cânta, ne-a transpus pentru două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat ușurat, dar imediat după aceea autobuzul a plonjat într-o pădure deasă de cedri. Copacii bătrâni și falnici nu lăsau să se strecoare printre ei nici măcar o rază de soare, astfel că o umbră mohorâtă învăluia totul în jur. Am simțit brusc vântul rece care pătrundea prin ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Grozav, conchise Harry. Norman Îl ajută pe Harry să-și Închidă casca. — Să mergem. Harry coborî În apă, iar Norman lăsă În jos corpul inconștient al lui Beth. Era grea, din cauza rezervorului de aer și a greutăților. — Haide, Norman! Norman plonjă În apă. Ajunși la submarin, Norman se urcă spre trapa de acces, dar aparatul neancorat se balansă imprevizibil sub greutatea sa. Harry Încercă să o Împingă spre Norman pe Beth, care rămăsese Îndoită din talie. Încercând să o prindă, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de diplomatic, încât devine ermetic; pentru omul obișnuit, el este un domn elegant care face lucruri bune pentru țară. Și chiar ocolul Pământului, ceea ce, orice s-ar spune, nu-i ușor. Din acest vârf de încredere și apreciere mondială, Geoană plonjează drept în alegerile de la Capitală, unde gropile domină dezbaterea publică. Băsescu îl spulberă din primul tur. Apoi Iliescu ajunge la concluzia că e prostănac. Cariera lui Geoană părea închisă, cu perspectiva unor ani lungi de subsol. Însă cabala anti Iliescu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total interlocat, incapabil să-mi adun gîndurile, bătrînelul excesiv de amabil decise să-mi mai acorde zece secunde din timpul său prețios. — Dacă vreți să-i scrieți, așezați-vă acolo. mîna sa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de o lentoare ieșită din comun, barmanul îmi pregătea totuși cafeaua și mi-o împingea neglijent pe tejghea, uneori vărsînd cîțiva stropi peste bucata de zahăr pusă alături pe farfurioară, torționarul meu se instala la celălalt capăt al barului și plonja în lectură sau în discuția cu vreun client cotidian. această atitudine era deja pentru mine un semn că urma să fiu pedepsit pentru impertinența mea, pentru îndrăzneala de a fi trecut pragul acelei cafenele și de a fi introdus în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știam, unde nu se lăsase văzută cînd fusesem împreună cu Paul, dar unde o vedeam acum fiind singur. am simțit brusc un fel de infuzie emoțională, ca și cum aș fi fost un lichid fierbinte în care băutorul cosmic de ceai ar fi plonjat un pliculeț cu ierburi aromate. Da, Cafeneaua timizilor era acolo, discretă, dar vie, încrustată în mijlocul acelui imobil paralel cu scuarul. m-am îndreptat spre ea oarecum plutind, am deschis cu o imensă tandrețe în gesturi ușa cafenelei și am intrat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zburat în vis de multe ori fără să fi reușit însă să asimilez definitiv arta zborului. De fiecare dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și să mă rotesc în aer, uneori cu o anumită viteză și chiar plonjînd deseori ca un avion în picaj, știam în același timp că nimic nu era definitiv : regulile de pilotaj urmau să-mi rămînă vagi sau chiar necunoscute. Ședințele mele de zbor erau mai degrabă niște daruri oferite de cineva (nucul ? copilăria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de lucru prin grădină*. Cocârjat, s-a pus să sape În jurul salciei, la lumina lunii. A trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum spre patrie și se va Întoarce În sanctuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
clipe de glorie într-un tablou (aici s-ar putea deschide o discuție nesfârșită, care ar porni de la întrebarea „În ce tablou ați vrea să intrați?“. Dacă m-ați întreba pe mine, v-aș răspunde, fără să clipesc, că aș plonja în Grădina deliciilor a lui Bosch și n-aș mai lăsa pe nimeni să mă scoată de-acolo). Și trezindu-vă, în loc să vă începeți conștiincios ziua printr-un ritual atât de bine știut, încercați să căutați o soluție care v-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
fi obosit să aștern aceste rânduri. Dar punk-ul românesc este doar o imitație tardivă și palidă a fenomenului care atinsese, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cote aproape globale. Tot mai mulți adolescenți delicați, însă lipsiți de un eșafodaj cultural solid plonjează cu voluptate în lumea bocancilor murdari, a acelor de siguranță și a crestelor vopsite în culori stridente, sperând că sfârșitul tuturor mecanismelor statului le va aduce pacea, fără a realiza că, în fond, moartea societății implică automat moartea lor ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu de impulsuri ale momentului, ci de arcane legate de succesiunea anotimpurilor, învăluie artefactul nu pentru a-l ascunde, ci pentru a-i potența conturul, la fel cum trupul drapat de kimono devine mai irezistibil decât nudul vulgar. Mă surprind plonjat în transă de meditație, în perfectă comuniune cu obiectul contemplației și cu mediul care ne susține, fără autoritate, prezența fizică. Numai în Japonia, probabil, contemplarea unui cadou frumos ambalat este chiar mai importantă decât deschiderea lui (care nu se face
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și, într-un târziu, comand un meniu Big Mac, cu cartofi prăjiți și cu suc de portocale. Cum fast-food-ul este plin până la refuz de albi impermeabili la bucătăria japoneză, decid să mă așez lângă un rond de flori și să plonjez, ca în adolescență, în explorarea alchimiei irezistibile a cartofilor rumeniți și a chiftelelor cu maioneză. Cu o dexteritate demnă de un jongler, mâna dreaptă cuprinde drăgăstos paharul înghețat, în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Început să-i spună lui Amory că Rosalind era cu siguranță excentrică. Fusese Însoțitorul ei Într-un grup care se dusese să Înoate sus, În Westchester County, iar cineva menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]