966 matches
-
o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze de palmier În acvariul ei micuț de plexiglas. Cu capul Înainte, am plonjat În puțul de mină al epuizării fizice. S-ar putea să fi fost câteva ore mai târziu - parcă trecuseră numai câteva secunde- când am auzit-o plângând. Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
macara ca să-l golesc. În sinea mea, eram îngrijorată că toate astea-s invitații vădit strategice, pentru cazul că aș deveni vreodată Prințesă. Totuși, am hotărât să-mi imaginez că le primesc pentru că sunt, într-adevăr, populară. Altfel, aș fi plonjat înapoi în flaconul cu Advil. Negarea poate fi foarte benefică pentru viața ta socială. În New York, nimic nu se compară cu relația pe care-o ai cu un „de“. Lăsând la o parte faptul că Eduardo era de vis ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trebui să-l ia de bărbat, spuse Jolene în șoaptă. Jolene a uitat cam de multișor că-i logodită. Henry termină de vorbit și se întoarse spre Jolene. Deci, hm... Jolene? Se pare că ai ceva de spus? Vrei să plonjezi în discuție, ca să zic așa? o invită Henry. —Bine’nțeles! se entuziasmă Jolene. Ești din familia celor cu oțelul? Henry își aranjă notițele și-și drese glasul. Părea stânjenit. Da, fac parte din ramura aceea a familiei. Dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de a mă speria și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și transformase În certitudine rămînerea mea În Estrella de Mar. M-am Îmbrăcat și m-am Întors pe balcon, unde am rămas ascultînd zgomotele celor care plonjau În piscina de dedesubt și ale mașinii de tenis care le tot servea ași tenismanilor amatori. Un vag iz de la gelul de baie Încă mai atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și am bănuit că scopul primordial al acestei călătorii În trombă era inspirația, o extensie a rolului său de responsabil cu buna-dispoziție de la Clubul Nautico. Către sfîrșitul excursiei, a parcat iar În Plaza Iglesias, a ieșit din Saab și-a plonjat direct În mulțimea de oameni care se călcau pe picioare la intrarea În galerii și librării. Veșnic cu zîmbetul pe buze, cu o expresie sinceră de adolescent prietenos, părea că se cunoștea de cînd lumea cu toți cei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și recupereze recipientele Îngropate. Deltaplanul continua să plutească pe deasupra mea, cîntînd din cablurile de tensiune ca din strune de oțel. MÎinile Înmănușate ale pilotului țineau strîns bara de control, parcă strunind un cal Înaripat. Corabia văzduhului se Înclină adînc și plonjă pe deasupra livezii, aproape atingîndu-mi fața cu aripa stîngă. M-am ghemuit printre trunchiurile arse, În vreme ce deltaplanul zbura În cercuri largi pe deasupra mea, gata să se repeadă din nou dacă Încercam să ajung la poarta ce dădea spre casa Hollinger. Ținîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
păstorea. În dimineața următoare, trecînd cu mașina pe lîngă port În drum spre clubul sportiv, am văzut o ambarcațiune a poliției dînd roată resturilor Împrăștiate pe apă. Pe chei se adunase ceva lume să se uite la un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzut? — Serialele erau de tot rahatul, dar ea dădea bine. Are genul potrivit de osatură a feței. — Și acum e cu Sanger? Cum reușește omul ăsta? — Are un talent special, și nevoi speciale. Adolescenta franțuzoaică scoase un țipăt ascuțit și plonjă În piscină. Cioburile de apă răspîndiră o explozie de lumină prin toată grădina. Laurie Fox tresări și căută mîna lui Sanger, care stătea În spatele scaunului ei și Îi mîngîia rămășițele de păr cu o perie placată cu argint. Încercînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare, reîntoarcerea ei, admirându-i mica demonstrație de competiție cinică și amuzantă, făcu pe supăratul și, la ieșirea ei din baie, o întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care și-o creaseră asemeni unor demiurgi. Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-se în trunchiul unui copac. Se uită și vede o bucată de schijă cu dinți tăioși. Vreo doi din plutonul lui alunecă si se rostogolesc pe pantele abrupte ale muntelui. Disperați, încearcă să se prindă de cioturi și copaci. Pier, plonjând drept în prăpastie. Înainte! Pas alergător! urlă Marius cu voce răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări. Încercă să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marina Constantinescu Mergînd cu mașina spre teatrul din Ploiești, încercînd să evadez psihic din acel bară la bară epuizant de enervant, am plonjat, prudent, în amintirile mele legate de spectacolele lui Radu Afrim. Imagini fel de fel mi se derulează, ca la cinematograf, prin fața ochilor. Mi-a plăcut de la început teribilismul lui, să spun așa, dar nu acela cu orice preț, în sine
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
de-a lungul peretelui opus, în direcția altei vane. Iar dacă diametrul acestei conducte nu era mai mare decât cel al plăcii care o închidea, îi va scăpa. Ripley știa că nu va putea pătrunde acolo. Copilul se răsuci și plonjă. Ripley făcu la fel și izbuti s-o prindă în brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
N-au cum să te urmeze. ― Nu e același pasaj, explică fetița, nerăbdătoare. Mai e unul. O gură de aerisire desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai fii prima. ― Am fost mereu prima. ― Fiindcă nu eram eu cu tine și că toți monștrii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
considera niște vechi prietene fiindcă nu o speriau atât de mult ca creaturile acelea. Se uită la Newt peste umăr. ― Cheamă-i pe ceilalați și rămâi în spatele meu. Copila dădu din cap cu putere și dispăru. După câteva secunde ea plonjă în tunel, pe urmele femeii care începuse să se târească. Newt era urmată de Hicks și Gorman. Vasquez încheia plutonul. Cu corsajul și vibratoarele lor mari, infanteriștii întâmpinau ceva dificultăți în deplasare, dar degajară cu toții intrarea; Vasquez puse la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dimensiune șomajului intelectual, găsindu-i utilitatea supremă: somnul de douăzeci de ore (în slujba ei punea o armată de perne, puiuleți și somiere de dimensiuni și culori diferite, pe care le-achiziționa în cele patru ore de veghe); Castravetele Mascat plonja ca-n bazin în oglinda instalată pe treptele turnului său de ceapă (leguma îi servea deopotrivă ca locuință și desert). Mai erau și oamenii adevărați, ca mine și ca voi, care o puteau păți oricând: Rahan, stăpânul cavernelor; Dr. Justice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
motiv temeinic și rațional au să-și risipească 204 400 de ore, adică 8 516 zile, adică 23,3 ani din viață tăcând și sforăind. Patru miliarde și jumătate de inși bătuți măr, aduși la stadiul de legumă sau anemonă, plonjând seară de seară sănătos - nici ei nu știau unde. Șaptezeci de ani împărțiți ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna să aflu ce se întâmpla în mintea lor când închideau ochii, cu câtă liniște iresponsabilă primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
maiou și chiloți, care, indiferent de oră sau anotimp, deraia prin Herăstrău cu-o pungă de la Billa într-o mână și mingea de baschet în ailaltă. Eu mă ocupam de lucruri serioase. Când nu luptam cu-o emisferă împotriva somnului, plonjam direct pe calculator. Mă lăudam cu-o râșniță chinezească, bricolată din bucăți aduse de Mihnea timp de-un an (le strângea din Facultatea de Matematică, unde lucra ca asistent) și branșată la Internet. Nu plăteam nici un abonament, mergeam pe cablul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arși, cu măștile de-oxigen pe față, și eu, la clasa a doua, n-aș fi știut nimic. Din „TWA 800“ aș fi avut timp să zăresc cerul, scaunele trecând la verticală și jumătatea cealaltă a avionului, ruptă de explozie, plonjând înaintea noastră în Atlantic; totul ar fi durat destul de mult, vreo treizeci de secunde. Cu Concorde-ul AF 4590 m-aș fi făcut terci înainte să văd ceva; nimeni n-ar fi înțeles nimic, poate doar camionagiul de pe-autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca într-un garaj imens. Mall-ul avea de toate, de la cafenele la florării, și de la magazine de mobilă la locuri de joacă pentru copii. Veneai ca-n parc, cu toată familia. Din cofetărie, dădeai la coafor și de la restaurant, plonjai în sala de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai să-ți petreci viața aici, până la adânci bătrâneți, te întrebai dacă nu montaseră și-un cimitir. Oamenii încăpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
credea dumnezeiește-n ea: „Băi-băi, odată to-tot mi-o dă și mie!“ Altfel, fetele nu lipseau din cartier. Se hârjoneau sub nasul nostru, bine-mersi, ca pe-o plajă. Unele săreau coarda (așa i-au spart lui „Bucată“ un dinte), altele plonjau de pe garduri pe barele metalice de atârnat covoarele, altele plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam în seamă. Mare greșeală! Mai târziu aveam să realizez că trebuia să mă uit cu mai multă atenție. Fetițele astea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și tacâmurile nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat, cu capac din rafie și clapete aurii, în care bunica Aneta își îndesa pernele dolofane și răcoroase (exact cum îmi plăceau mie) și-o plapumă stufoasă de lână. Ultimul pe listă rămăsese șifonierul, sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]