9,563 matches
-
de pași din capul străzii unde-l rugase pe Tudor să oprească mașina și-i interzisese printr-un gest scurt să coboare s-o conducă. Limpezimea și calmul bătrânei o descumpăniră. Cum poți să-i cauți pricină unei ființe care plutește în seninătate și nu vrea ceartă? Cum să scoți ghioaga și să dai într-o ființă plăpândă și dezarmată care-ți surâde ca un înger și de-a cărei lovitură totuși știi că vei cădea nimicit? Cine seamănă vânt, culege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi strigăte și mișcare multă de lume, zor mare pe stradă, dar nu se putu deștepta. Dormi dusă în fundul grădinii, și-n zori, când se trezi, ca de obicei, nemișcarea stăpânea totul. Plutea în aer, ieșea din pământ. Trase cu urechea și i se păru că zace sub o apă adâncă, și, prin apă, ceva fulgeră ascuțit și se-nfipse în ea. Se frecă la ochi. Rămase cu urechile țiuind, așteptând. Văzu cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în apropiere. Irina își făcea serviciul la aceeași gară de doi ani: era casieră, se-mpăca bine cu soacră-sa, motiv pentru care Miluță, acum un tânăr serios, împlinit, cu-o mustață stufoasă, neagră, cu aer de șef cu autoritate, plutea în al nouălea cer. În cui, deasupra cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de anul trecut, atârnau mănușile din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce schimba totul. Pârtia înzăpezită, cu făgașele subțiri și-adânci ca niște cuie, două câte două, înfipte-n nămeți, fulgerând albastru urmele cerbului șerpuia printre cușmele albe, ireale, clădite din zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amintit aici că, în a doua jumătate a anului 1928, Eliade meditează și scrie articolul „Faptul magic“ pentru proiectata revistă Duh și slovă. De fapt, toate aceste idei despre mistică și magie care se regăsesc în cartea lui Evelyn Underhill pluteau în aer în mediul generației tinere din jurul lui Nae Ionescu. Timp de peste doi ani acesta citise - trebuia să o facă - articolele lui Eliade din Cuvântul, dintre care o bună parte se ocupau atât de magie, cât și de mistică. Chiar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
afară este exact cum trebuie să fie, în această perioadă. Verdele abundă peste tot, oriunde ai întoarce privirea, iar parfumul florilor pur și simplu te transpune, fără să vrei, într-o stare similară visului. Cel puțin eu am senzația că plutesc, inclusiv pe stradă. Ia te uită, până și asta am învățat de la ea. Să plutesc. Să mă desprind, măcar din când în când, de grijile și tracasările cotidiene și să plutesc. Atât. Iar acum cred că este mai mult decât
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ai întoarce privirea, iar parfumul florilor pur și simplu te transpune, fără să vrei, într-o stare similară visului. Cel puțin eu am senzația că plutesc, inclusiv pe stradă. Ia te uită, până și asta am învățat de la ea. Să plutesc. Să mă desprind, măcar din când în când, de grijile și tracasările cotidiene și să plutesc. Atât. Iar acum cred că este mai mult decât indicat. Mă îndrept spre Galeriile Axa, unde am fost invitată, la vernisajul expoziției unui cunoscut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stare similară visului. Cel puțin eu am senzația că plutesc, inclusiv pe stradă. Ia te uită, până și asta am învățat de la ea. Să plutesc. Să mă desprind, măcar din când în când, de grijile și tracasările cotidiene și să plutesc. Atât. Iar acum cred că este mai mult decât indicat. Mă îndrept spre Galeriile Axa, unde am fost invitată, la vernisajul expoziției unui cunoscut pictor ieșean. Spațiu generos la Axa, lume multă, lume bună (mereu m-am întrebat ce-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le amintească de vacanța lor la mare. Teia simțea că În aer plutea ceva misterios dar, nu reușea să-și dea seama dacă Andreea aflase de la Silviu de prietena lui din capitală. Fiica ei se purta de parcă nimic neobișnuit nu s-ar fi Întâmplat. Când s-au Împlinit zece zile de concediu Împreună
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât în vis, cât și în realitate. Plutea deasupra patului meu, era îmbrăcat în haina alb curat a celor luminoși, poziția era cam ca un S puțin aplecat și parcă făcea ceva cu mâinile: cred că-mi făcea pase energetice. Știu că în perioada aceea, cam în jur
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două nuanțe a creat această sublimă frământare fără rost, ca o protestare împotriva liniștii eterne ce o așteaptă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor între femei, Alina și Manuela discută despre dragoste și despre bărbați ; lumea e abordată exclusiv sub unghiul feminității în așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
O lumină sarbădă, cenușie , care la nouă ca și la șase dimineața fusese aceeași”. Succesiunea de negații “nu era nici ceață, ...nici înnoratul igrasios...nici acel cenușiu...”, mărește atmosfera plină de nesiguranță, era ceva ce nu era. Cele doua surori plutesc într-o lume a nebuloasei de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iarba ciutei se dezvoltă în locuri umede. Pe cea mai mare parte a pajiștii de pe pornituri, folosite ca imaș, sunt multe mărăcinișuri cu păducel, mur, măceș. Vegetația acvatică este alcătuită din plante cu adaptări speciale: plante lipsite de rădăcini, care plutesc la suprafața apei, cum ar fi algele, lintița (Lemna minoră, peștișoara (Salvinia natausă; plante fixate prin rădăcini în malul din fundul apei dintre care unele sunt aproape în întregime submerse, deci hidrofile și higrofile. Vegetația palustră se dezvoltă pe terenuri
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de ea și, cînd a ajuns la marginea prăpăstiei și s-a aruncat în adînc, n-a lăsat-o să se prăbușească, ci a prefăcut-o într-o pasăre albă, mi se pare că în lebădă, și a început să plutească spre soare. Ce frumos! se înveseli Ilinca. Iar turcii care-o urmăreau, văzînd-o cum zboară, nu și-au mai dat seama cînd au ajuns la marginea prăpăstiei și au căzut cu toții în hău. Uraaa! strigă Nuțu ridicînd brațul liber în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe toți i-ar fi legat pasărea aceea cu lanțuri nevăzute și i-ar fi tîrît după ea în uitare. Numai Bărzăunul întoarse la un moment dat ochi de pustiu spre Ilinca așteptînd un răspuns ori o chemare pentru a pluti măcar o singură clipă amîndoi în acea imensitate de ireal și straniu... dar o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
omul va trebui să-și ia sufletul și să hoinărească prin Univers. Aurora: Și cum a fost cu asteroizii distruși de către roboți?! Evelin: Am trimis roboți care au lovit cu laser și proiectile cu energie atomică asteroidul făcăndu-l praf care plutește acum prin Cosmos. într-o sută de ani veți avea și voi tehnică ca să vă apărați de asteroizi mai mici, mai mari și de comete. Cometei Halley, cum îi spuneți voi, i-am schimbat traiectoria mișcării cu căteva grade în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
atracția acestuia. Luna nu are încă atmosferă cu temperaturi mici și cu o forță gravitațională foarte mică. Poate atrage doar meteoriți și asteroizi de greutate mică. Profesorul: De aceea pe Lună se țopăie, nu se merge ca pe Pămănt. Totul plutește. Aurora: Așa se explică și multe cratere de pe suprafața Lunii. Evelin: Apoi scoarța rigidă, cu o grosime de 500-800 km, cu un miez fierbinte de 1000 grade nu poate elibera vulcanii pentru a se forma atmosfera. Dar, inertă cum este
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sunt milioane de ani pănă atunci. Dar Sistemele Solare cum se formează? O stea mare, caldă, adună în jurul ei prin atracție gravitațională alte planete, mari și mici, dar și mii de sateliți, asteroizi și comete și formează o familie, care plutesc și se învărtesc împreună în Univers, în jurul axei Galaxiei din care fac parte. Eva: Dar, uneori, la formarea unui Sistem Solar, cum ar fi H-R 8799, se dă o luptă pentru “stabilitate”. Aici trei planete au o rotație încă haotică
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Aurora: Altă întrebare: asteroizi, comete, meteoriți și cum se vede Cerul Pămăntului din spațiu? Evelin: Aș începe cu ultima întrebare: în călătoriile mele prin spațiu am întălnit, dacă ne referim la Pămănt, mari formații din multe răuri, adevărate fluvii care plutesc pe cer. Mare animație. Da, răuri și fluvii de apă care după Pămănt nu sunt vizibile cu ochiul liber chiar dacă-i senin. Unele ating 600-700 km în lățime și cam 7500 km în lungime. Am mai observat că în fiecare
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sferei înstelate, O, suflete, îți bucuri aripile-avântate, Și ca înotătorul ce se cufundă-n undă, Despici nemărginirea azură și profundă Furat de-o negrăită și-adâncă voluptate. ...Cel ale cărui gânduri, ca niște ciocârlii, Se-nalță auroră spre purele tării. Plutind deasupra vieții, el știe să asculte Ce spun lăuntric crinii și lucrurile mute. Iată neliniștea lui Rimbaud din finalul Anotimpului în infern: "Am creat toate sărbătorile, toate triumfurile, toate dramele. Am crezut că inventez noi flori, noi astre, noi grauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atunci când Nici ființă nu era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că mesajul aripilor Pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare În inima munților mereu neclătinați. Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin Baiçakh, Șirurile de arbori își smulgeau rădăcinile Întinzându-și deasemenea aripile pe urmele sunetului. Visul serii se sfărâma, Se năștea un dor adânc, un dor de moarte către dincolo ! Prin voi sufletul lumii retrimitea strigătul în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]