2,275 matches
-
efluviile cosmice și terestre devin coordonate ale ființei umane. Temele majore ale poemelor din acest volum rămân iubirea, natura, moartea, ireversibilul timp transpuse în grațioase structuri lirico-meditative. Ardoarea de a comunica, de a scrie este mărturisită în `` Rondelul cuvântului``, ``Ars poetica`` în creație :``Cuvântu-i născut în lumină`` lumina înseamnă cunoaștere, deschidere spre Dumnezeu, spre creație. Creația este arta care îi dă o stare de beatitudine: ``Parc-aș pluti în aer, departe de pământ / Într-o poezie cu iz de sulfină
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
a fost un vis care s-a sfârșit, dar se scoală și pornește ca în transă spre insulă, unde Andronic o așteaptă. Visul, asociat cu moartea spirituală sau cu trecerea dintr-o altă ordine a universului, reprezintă o tehnică și poetica autenticității, în Poetica romanului românesc interbelic-o posibilă tipologie a romanului de evadare. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprinderea de realitatea înlănțuitoare, devenind cale de legătură între ființa terestră și cea astrală. Astfel, Dorina este inițiată prin intermediul visului. Totul se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
vis care s-a sfârșit, dar se scoală și pornește ca în transă spre insulă, unde Andronic o așteaptă. Visul, asociat cu moartea spirituală sau cu trecerea dintr-o altă ordine a universului, reprezintă o tehnică și poetica autenticității, în Poetica romanului românesc interbelic-o posibilă tipologie a romanului de evadare. Totodată, visul presupune zbor, plutire, desprinderea de realitatea înlănțuitoare, devenind cale de legătură între ființa terestră și cea astrală. Astfel, Dorina este inițiată prin intermediul visului. Totul se întâmplă într-o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
căutarea unei motivații " substanțiale " în ordinea existenței"3. În înțelesul nostru, praful (ca motiv poetic) îndeplinește această "motivație substanțială" știind că orice poet "trebuie să-și găsească materia proprie", un "element material" care să-i dăruiască "propria substanță, propria regulă, poetica specifică"4. În înțelesul eminescian el devine o unitate de măsură, un punctum salinas pe roata timpului, un punct de referință a umanului. El redă trama individului sub astre, efemeritatea duratei, dar și consecința faptelor sale ruinarea cetăților (historiam rerum
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sensul unei "relații a ființei cu universul în ansamblu, și nu în compoziția sa", ca model cosmologic precum a intuit Ioana Em. Petrescu: expresie "a sentimentului existențial în lume, a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul".49 Poetica prafului la Eminescu nu trebuie văzută în prelungirea unui elan religios "din pământ ești născut, în pământ te vei întoarce", cât de un elan al identificării originilor: "oare, dacă mor eu, moare și ea, acea lume din zenit?... Prin acest
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tot ce-i drept, frumos și bun" (Memento mori). Înțelepciunea magilor, "bătrânii" intermediari, i-au modelat gândirea rebelă îndreptând-o către un "acord cu dimensiunile cosmosului".25 Acest "acord" s-a constituit și a devenit un principiu de forță în poetica sa sub razele de foc ale "eternei reîntoarceri": "Azi un diluviu, mâne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are ..." (Adânca mare ...) Apocalipticul există la Eminescu doar ca o consecință a lipsei acestei "armonii" cosmice, în dezacordul dintre cer și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană: "Tăcut, pustiu, prin care-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vesel (fără voia lui): Creierul meu de oțel este astfel făcut încît nu are nevoie de nici o cască în această bătălie pe care o ritmează, precum un ciocan, creierul meu" (Melville)... și conexiunea cronicarei C.: "Citatul poate echivala cu spor poetica lui Leonte". (E vorba de sculptorul Marius Leonte, n.n.) 11 ianuarie Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
povestirii. Trad. Sorin Pârvu. Iași: Institutul European.] Alexandrescu, Sorin. Logique du personnage. Tours: Mame. Aristotle. 1968. Poetics. In Aristotle's Poetics: A Translation and Commentary for Students of Literature. Trad. Leon Golden. Englewood Cliffs, N. J.: Prentice Hall. [Aristotel. 1965. Poetica. Trad. D.M. Pippidi, București: Editura Academiei.] Arrivé, Michel. 1973. Pour une théorie des textes poly-isotopiques. "Langages" 31: 53-63. Austin, J. L. 1962. How to Do Things with Words. New York: Oxford University Press. [Austin. 2003. Cum să faci lucruri cu vorbe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Essays on the Verbal and Visual Arts: Proceedings of the 1966 Annual Spring Meeting, pp. 12-44. Seattle: University of Washington Press. [Labov, Waletzky. 1981. Analiza narativă: versiuni orale ale experienței personale. Trad. Constanța Crișan-Simu. In Mircea Borcilă, Richard McLain, coord. Poetica americană. Orientări actuale, pp.261-303. Cluj-Napoca: Dacia.] Lakoff, George, 1972. Structural Complexity in Fairy Tales. "Study of Man" 1:128-50. Lämmert, Eberhart. 1955. Bauformen des Erzählens. Stuttgart: J. B. Metzlersche Verlag. Lanser, Susan Sniader. 1981. The Narrative Act: Point of
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Pentru o teorie a textului, pp. 318-330. București: Univers.] . 1981. Introduction to Poetics. Trad. Richard Howard. Minneapolis: University of Minnesota Press. Tomashevsky, Boris. 1965. Thematics. In Lemon, Reis. 1965, pp. 61-95. [Tomașevski. 1973. Tematica. Trad. Leonida Teodorescu. In Teoria literaturii. Poetica, pp. 247-357. București: Univers.] Torgovnick, Marianna. 1981. Closure in the Novel. Princeton: Princeton University Press. Uspenskij, Boris. A Poetics of Composition: The Structure of the Artistic Text and Typology of a Compositional Form. Trad. Valentina Zavarin, Susan Wittig. Berkeley & Los
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sale narative profetice. (Versul de 14 silabe corespunde în principal heptametrului la Blake de obicei iambic, cum mi-a fost subliniat de către Ioan Aurel Preda; uneori trohaic, dar de multe ori mixt, cu alternante, alcătuind scheme metrice complexe). Această formă poetica a fost împrumutata de Blake de la Ossian (alias Macpherson; totuși, Blake a fost toată viața convins că Ossian existase cu adevarat), din Biblie și din experimente poetice cu forme de vers lung întreprinse de autori germani la sfîrșitul secolului al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
realizează două seturi de cîte șase acuarele pentru poemul "On the Morning of Christ's Nativity" de John Milton. Termină probabil lucrul la Milton. Poemul acesta explorează însăși natură poeziei, procesele mentale ce au loc în actul artistic de creație poetica, pornind de la inspirația inițială a poetului, și pînă la receptarea viziunii artistice de către cititori. Mesajul ultim este că poți deveni poet vizionar doar cînd ai anihilat egoitatea și ai asimilat principiul iubirii infinite. *1808 Importul de sclavi interzis în Statele Unite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
învinge Ierusalimul, adică libertatea veșnică. De la statura să de artist obscur, el a ajuns să fie recunoscut azi că unul dintre poeții majori ai romantismului, unul dintre cei mai originali creatori din întreaga istorie a literaturi engleze și universale. IV. POETICA ARHEOMORFICĂ A LUI WILLIAM BLAKE "Legile eterne Păstrează un glorios plan înțelept; Ordinea în mijlocul confuziei curge, Și întregul sistem este divin." Humphry Davy82 În continuare vom urmări, în liniile sale fundamentale, sistemul de gîndire arheomorfică (arheomorfismul că arhetip morfodinamic constituind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lumesc rămîn Haotice"). Fig. 7 Hartă Orașului Golgonooza cu cei patru Zoa că simțuri eterne. Tablă de materii Notă asupra ediției / 7 Notă biografica: viața și opera lui William Blake / 23 Notă privind moștenirea critică a lui William Blake / 79 Poetica arheomorfică a lui William Blake / 93 The Four Zoas / 49 Cei patru Zoa / 311 Note / 491 Bibliografie / 571 Anexe / 583 CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație, delir; extaz, tranșă; există expresiile: furor loquendi (logolalie extaz al vorbirii, vorbire în extaz); furor poeticus (frenezie poetica); furor scribendi (dezlănțuire extatica a scrisului). Toate sînt legate de procesul de creație prin infuzie din planuri superioare, deșchideri extatice ale porților conștiințiale (ce duc înspre și vin dinspre Spirit). 254 (VIII, 208) integumentul: Cele două învelișuri ale ovulului. 255
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale lui Verdi din perioada să timpurie de creație - forță expresiva, sensul precis al structurilor - sunt toate prezente în opera. Atenția spectatorului nu se poate relaxa nici un moment pe parcursul operei. Desigur că ar fi inutil să căutăm în Zamoro adâncimea poetica a compatriotului sau, Don Alvaro, din Forza del destino aparținând creației de mai târziu a lui Verdi și aceasta pentru că Zamoro ne este înfățișat mult prea simplist. Acea stretta cu cor din preludiul operei, Dio della guerra, este totuși 129
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care are la bază această piesă? Un libret care, s-ar putea adăuga, pe cât de util pe atât de potrivit în a-i oferi lui Verdi ocazia să prezinte pasaje patriotice. Libretul nu se remarcă în mod deosebit prin realizarea poetica. Intradevar versurile sunt cu totul surprinzător de bombastice și nesincere. Piesa lui Méry, La Battaille, se petrece in 1813, în timpul războaielor lui Napoleon și a asigurat cadrul de bază al “dragostei“ interesate a lui Verdi pentru Battaglia. Cammarano a schimbat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
zborul sublim. Departe de a urma vechile canoane, el a simțit că spiritul lui aspiră spre libertate, așa cum și Italia aspiră spre independența. Melodiile lui nu sunt simple combinații mecanice de note ci o lăudabila alăturare de fraze de expresie poetica în slujba interesului dramatic.“ Chiar dacă ar fi să acceptăm această opinie, datorată probabil climatului politic, după ce La Battaglia di Legnano a fost vizionata pe mai multe scene ale orașelor italiene, ea a disparut mai mult sau mai puțin din stagiunile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
literar” și este redactor la ziarul „Epoca”. Sporadic, numele îi mai apare în „Aur” și „Ogorul”. Împreună cu Virgil Treboniu, semnează eseul Legea poeziei pure (1930) și cinci poeme: Amorul în noapte (1930), Esodul (1931), Anathemă (1931), Poem simfonic (1931), Ars poetica (1931). După moartea lui A., grupul „Adonis”, printre fondatorii căruia s-a numărat, îi dedică un adevărat cult, tipărindu-i broșura Poezii postume (1939), precum și „caietul omagial” Poezii lui Grigore Ancu (1941). Eseul semnat de A. împreună cu Virgil Treboniu se
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
Virgil Treboniu), București, 1930; Amorul în noapte (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1930; Esodul (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Anathemă (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poem simfonic (în colaborare cu Virgil Treboniu), București [1931]; Ars poetica (în colaborare cu Virgil Treboniu), București, 1931; Poezii postume, București, 1939. Repere bibliografice: Paul I. Papadopol, Cărți cu versuri, „Linia nouă”, 1934, 10; Virgil Treboniu, Grigore Ancu, RAZ, 1936, 35; Predescu, Encicl., 31; Lovinescu, Sburătorul, III, 97, 104, 105, 198
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morții, inerției, opririi sterpe a vieții. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă și neliniștitoare, într-o lumină hiperlucidă. „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea pornește de la intuiția tendinței de „restrângere” a mijloacelor expresive, în sensul esențializării și subsumării procedeelor unuia singur, supraordonat, închizând în
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea pornește de la intuiția tendinței de „restrângere” a mijloacelor expresive, în sensul esențializării și subsumării procedeelor unuia singur, supraordonat, închizând în el secretul unei creații - poetica, definitorie finalmente, pentru autorul în cauză. De la analize stilistice, de mare rigoare teoretică, asupra unor texte reprezentative din poezie, proză, teatru, autoarea tinde către înțelegerea operei poetice ca o unitară constelație de idei și reprezentări în continuă dispută și tensiune
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. A. valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o întreagă tradiție exegetică, dovedindu-se un critic și un interpret înzestrat. SCRIERI: Mângâios, Iași, 1996; „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, îngr. și pref. Florin Faifer, postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Turtureanu, Poeți amânați, CRC, 1997, 3-4; Gabriela Gavril, „Tristețea aceasta trupească a mea”, „Timpul”, 1997, 4; Gellu Dorian, Irina Andone, CL, 1998, 6; Valeriu
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]